Câte ceva despre avatarurile unor toponime “maghiaro-române” din Munții Trotușului

Cu acest articol deschidem un subiect, credem, de interes pentru drumeții interesați să afle oricât de multe informații despre locurile pe unde hălăduiesc ! Bineînțeles, articolul va rămâne mereu deschis comentariilor, primenirilor, completărilor, continuărilor !

Important:
Nefiind specialiști în niciunul dintre domeniile care ne-ar putea îndreptăți să emitem păreri pertinente din punct de vedere științific asupra toponimei (lingvistică, geografie, istorie), știm că ne asumăm un mare risc pătrunzând într-un teritoriu … privat ! O facem totuși, doar în calitate de observatori ai unor manifestări interesante, unele ciudate chiar, controversate adesea, ale toponimiei montane din zona precizată, pe lângă care nu putem trece chiar cu indiferență.

Precizări:
– este vorba despre munții circumscriși izvoarelor Trotușului și ale principalilor săi afluenți: ai Vrancei, Ciucului, Hășmașului, Tarcăului; dar ne vom … întinde și mai departe !
– ne referim la toponimele “oficializate” prin înscrierea lor pe hărți: topografice, geografice, turistice sau în literatura aferentă.

Premize:
– munții în cauză au constituit, în condiții istorice cunoscute, graniță între Imperiul Habsburgic și Moldova;
– în perioada respectivă au fost realizate primele ridicări topografice ale teritoriului în cauză de către autoritățile Imperiului Habsburgic; toponimele înscrise pe ele sunt, în marea lor majoritare, maghiare, dar nu lipsesc și unele românești, chiar ca alternativă la cele maghiare;
– aceste ridicări topografice au constituit baza primelor hărți topografice militare românești din prima jumătate a secolului XX (așa-numitele “planuri de tragere”); pe aceste noi hărți toponimele maghiare sunt păstrate, de foarte multe ori grafiate greșit sau adaptate pronunției românești, uneori traduse în limba română – mai mult sau mai puțin exact/corect, alteori înlocuite cu nume românești;
– abia hărțile topografice realizate în a doua jumătate a secolului XX (ale DTM – Direcția Topografică Militară), deși bazate pe planurile de tragere, au adaptat într-o mai mare măsură toponimia la limba română; în ce fel vom vedea pe exemple concrete;
– hărțile geografice, ca și cele turistice, în mod deosebit cele anterioare anului 1990, au la bază ultimele hărți topografice militare românești; multe dintre cele de după 1990 și-au extras informațiile toponimice apelând și la vechile hărți militare românești sau la cele habsburgice; sau chiar la altele !

Toponime maghiare generice cu mare frecvență în toponimia Munților Trotușului (și nu numai):

havas [pronunție, hovaș], cu varianta havasok [hovașok] = munte înalt, (munte) acoperit cu zăpadă.
Această din urmă accepțiune a termenului ‘havas’ a condus la toponimele românești Înzăpezitul Mic/Mare din Munceii Brețcului/Munții Vrancei; primul, ca traducere a maghiarului Kis Havas (kis [chiș] = mic) ce apare pe hărțile celor trei ridicări topografice habsburgice, dar și pe planul de tragere aferent zonei, unde este însoțit și de numele românesc Muncelul. Numele Înzăpezitul Mic este consacrat de harta DTM și apoi de unele hărțile turistice ale Munților Vrancei (ex. Florin Roman – 1992; pe harta harta digitală “Munții Noștri” sunt înscrise atât numele Înzăpezitul Mic, cât și cel maghiar Kis havas, iar pe harta din volumul “Asaltul Carpaților” apare sub numele Vârful Înzăpezit). Numele Înzăpezitul Mare nu apare decât pe harta digitală “Munții Noștri”, însoțit și de denumirile alternative Neagu, Nyaguly, acestea din urmă fiind preluate de pe harta primei ridicări topografice a Imperiului Habsburgic; pe această hartă, vârful apare însă sub forma Niagul, Niagulj denumind un post de observare situat în curmătura adâncă dintre vârf și Muntele Mușat. De altfel de la această curmătură provin celelalte variante ale numelui vârfului în cauză: după forma “intermediară “Nyagoj tetö (tetö = vârf) de pe a doua ridicare topografică a Imperiului Habsburgic a urmat Nyakoj tetö (nyak = gât) pe a treia ridicare topografică, Nyakói t. (t. fiind o prescurtare uzuală pentru ‘tetö’), dar și Piscul Curmăturei pe planul de tragere românesc. Piscul Curmăturei și Nyako denumesc un vârf insignifiant din apropierea Înzăpezitului Mare, pe harta digitală “Munții Noștri”. Probabil, cele mai nimerite denumiri ar fi Muncelu și Neagu sau Vârful Curmăturii (fiind mai degrabă o … căciulă, nicidecum pisc).
Oronimul ‘havas’ însoțește în proporție covârșitoare denumirile maghiare ale unor masive muntoase sau ale vârfurilor semnificative, îndeosebi prin altitudine; nu doar din zona noastră de interes, ci din întregul teritoriu romănesc ce a făcut parte din Imperiul Habsburgic. Încă îl întâlnim pe hărți turistice ce conservă vechile denumiri maghiare; un exemplu apare mai sus !
O situație interesantă o constituie trecerea de la pronunția maghiară a toponimelor  ce conțin entopicul ‘havas’ la o pronunție românească … aproximativă și care … evoluând de la o generație la alta conduce la impunerea și chiar oficializarea, chiar administrativă, a unor toponime ce par … ciudate. Astfel, Kis Havas (Muntele Mic), cu o circulație destul de largă, s-a transformat în Chișăuș; sau circulă în paralel (precum în Munții Nemira). Hosu Havas (hoszu [hosu] = lung) a ajuns Husăuș/Huțăuș (în Penteleu). De la Tar Havas (tar [tar] = golaș, pleșuv) s-a format Tărhăuș(i)/Tarhaoș (pârâu – afluent al Trotușului – și localitate în județul Bacău, respectiv pâraie, unul, afluent al Ardeluței – de Bistrița, altul, al Camencăi – de Trotuș). Pe hărțile ridicărilor topografice ale Imperiului Habsburgic, Tar Havas este numele Muntelui Grindușu, acest din urmă nume apărând ca alternativă odată cu a treia ridicare topografică; pe planul românesc de tragere situația este inversată. Pe hărțile DTM apare doar Grindușu, și pentru întâia oară Tărhăușul. De unde a apărut Grindușul ? – e greu de spus ! Probabil, e un nume românesc cu sorgintea în ‘grindă’, având, poate, în vedere forma sa … geometrică – precum acoperișul unei case. Că ‘grindus’ nu ar proveni din maghiară ar sugera numele pârâului Gerendus (>Tărhăuș) – ce izvorăște de sub Vârful Grindușu -, ce pare mai curând rezultatul maghiarizării (gerenda [gherenda] = grindă) numelui românesc. Numele maghiar[izat] Gerendus Havas a și fost adoptat de autorii hărții turistice Munții Tarcăului și Depresiunea Ghimeș-Făget, editate de DIMAP Budapesta în 2006. Mai multe amănunte, aici: De unde vin … Tarcău, Grindușu sau Tărhăușu ?!. În fine, în ordinea de idei descrisă mai sus cu privire la avatarurile lui ‘havas’ în Munții Tarcăului, să mai spunem că pe culmea Muntelui Lung există vârful Kerec Havas (kerek [cherec] = rotund) cu varianta (românizată) Crăcăoașu, nume ce apare doar pe harta celei de a treia ridicări topografice a Imperiului Habsburgic, dar și pe o hartă topografică a Moldovei realizată în perioada 1892-1898; pe aceleași hărți găsim și Piciorul Crăcăoașului. Ulterior planurilor de tragere, vârful e numit Glodul.
În Munții Hășmaș, o … istorie toponimică interesantă o are vârful cel mai înalt al Muntelui Dănțurașu care a evoluat de la m[ons] Kus, la Kis Havas, trecând și prin “postura” Nyr Csutak (nyir [] = mesteacăn, csutak [] = cioată, buturugă). Pe ultimele hărțile cele mai utilizate vârful e numit Chișhovoș (Ciutacului); doar că ‘ciutac’, în limba română, are un cu totul alt înțeles uzual (căprior fără coarne) decât cel originar, din limba maghiară ! O prezentare mult mai amănunțită și, implicit, mai documentată cu privire la toponimul Kis Havas, o găsiți aici: Muntele Dănțurașu – fișă de … identitate !. Tot în Munții Hășmaș ne întâlnim cu toponimul Vithovoș/Vitoș având sorgintea în Vit Havas. (Vit/Vitus este numele unui sfânt catolic), numit, artificial, și Hagota/Hagota-Est. Asemănător Vitoș-ului (ca formare) sunt toponimele Lunaș și Luhaș, care denumesc cam aceleași culmi/vârfuri din Munții Hășmaș, provenite din maghiarul Ló Havas (ló [lu] = cal) ce apare pe ridicările topografice habsburgice. Pe planul de tragere românesc toponimul maghiar a fost înlocuit cu Vârful Calului. Ulterior, pe hărțile topografice și turistice s-au impus Lunaș și Luhaș, unele lăsând loc și … Calului sau numelor maghiare originare !

_________________

Bibliografie:
1. Bartos-Elekes Zsombor, Fodor Andrea, Kováts Zsolt – Munții Tarcăului și Depresiunea Ghimeș-Făget. 1:60.000, Editura Dimap, Budapesta, 2006
2. Bartos-Elekes Zsombor, Fodor Andrea, Kováts Zsolt, Sziládi József – Munții Giurgeu și Hășmaș. 1:60.000, Editura Dimap, Budapesta, 2004
3. Bartos-Elekes Zsombor, Fodor Andrea, Kováts Zsolt, Siklódi Csaba, Sziládi József – Munții Nemira. 1:60.000, Editura Dimap, Budapesta, 2007
4. Cristea Emilian – Masivul Hășmaș și Stațiunea Lacul Roșu. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1978
5. Popescu Nae, Pasere Dan – Munții Vrancei 1. Munții Vrancei și Munții Brețcu-Oituz, România Pitorească, 7/1987, București
6. Pușcarciu Marelena, Pușcarciuc Radu – De unde vin … Tarcău, Grindușu sau Tărhăușu ?! (http://www.muntesiflori.ro/grindusu-addenda/)
7.                                                                       – Muntele Dănțurașu – fișă de … identitate ! (http://www.muntesiflori.ro/danturasu/)
8.                                                                       – Drumul de la Hagymas la Hășmaș și alte drumuri … etimologice prin Munții Hășmaș ! (http://www.muntesiflori.ro/hagymas/)
9. Roman Florin – Munții Vrancei.Hartă turistică, Editura Abeona, București, 1992
10. Zaics Gábor – Etimologiai szotar, Budapesta, 2006
11. *** – Toponimia maghiară În Moldova (https://ro.wikipedia.org/)
12. *** – Acțiunea patriotică-pionierească “Asaltul Carpaților”,  Consiliul Național al Organizației Pionierilor, București, 1985
13. *** – Arcanum Maps (https://maps.arcanum.com/)
14. *** – geo-spatial.org
15. *** – geoportal.ancpi.ro
16. *** – Munții Noștri (https://muntii-nostri.ro/)
17. *** – OpenTopoMap (https://opentopomap.org)