Orhideele genului Anacamptis

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

 Genul Anacamptis Rich.

Genul Anacamptis, multă vreme monospecific, s-a îmbogățit, odată cu începutul secolului al XXI-lea, cu  specii ce provin din genul Orchis s. l. În urma multor controverse între botaniștii Europei, s-a ajuns la concluzia că speciile incluse, de curând, în acest gen au multe trăsături comune cu fosta unică specie a genului, Anacamptis pyramidalis.  De altfel, încă din anul 1915, Panțu (Zach. C. Panțu – Orchidaceele din România, București, 1915) observa că plantele din genul Anacamptis, ”la port[,] se aseamănă cu specii de Orchis”.

În prezent, genul cuprinde și următoarele specii:

– Anacamptis coriophora (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase/Orchis coriophora L. cu subspeciile coriophora și fragrans;
– Anacamptis laxiflora (Lam.) R. M. Bateman, Pridgeon et M.W.Chase/Orchis laxiflora  Lam. cu subspecia elegans;
– Anacamptis morio (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase/Orchis morio L. cu subspeciile morio și picta;
– Anacamptis palustris  (Jacq.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase/Orchis palustris Jacq.
– Anacamptis papilionacea (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase/Orchis papilionacea L.

Numele genului provine din greacă, ‘ἀνακάμπτω (anakámpto̱)'(* = ‘reflect(**, recurbat spre în spate, încârligat, răsfrânt’ și se referă, probabil, la forma bracteelor florale, care sunt curbate în sus, de-a lungul ovarului, spre label.
Popular, speciilor noastre din genul Anacamptis li se spune poroinici !
_________________
* – cuvântul este format din ‘ἀνα (ana)’ = ‘pe, deasupra, înapoi, invers, inversat, pe spate, îndărăt, în urmă, sus, în sus, deasupra, anterior, în direcție opusă’ și ‘κάμπτε’ (campte) = ‘cot, curbă, îndoire’, formându-se adjectivele ‘καμπτος (camptos), καμπτύλος (camptulos)’ = ‘curbat’, ce au fost preluate în latină sub formele ‘campto, camptus, camptuli’.
** – adjectiv folosit adesea când e vorba despre despre ramuri sau frunze etc. care au (în raport cu tulpina) direcția în afară și în jos.

a. Anacamptis pyramidalis (L.) Rich.

Sinonime: Aceras pyramidale (L.) Rchb.f., A. pyramidalis var. brachystachys (d’Urv.) Rchb.f., A. p. ? albiflora Raulin, Anacamptis brachystachys (d’Urv.) Nyman, A. condensata K.Koch, A. durandii Bréb., A. pyramidalis subsp. algarbiensis Gand., A. p. subsp./var. brachystachys (d’Urv.) K.Richt./(D’Urv.) Boiss., A. p. subsp./var./f. condensata (Desf.) H.Lindb./(Desf.) Dobignard/(Desf.) Maire et Weiller, A. p. subsp. durandii (Bréb.) K.Richt., A. pyramidalis subsp. serotina Presser, A. p. subsp./var./f. tanayensis (Chenevard) Quentin/Chenevard/(Chenevard) Soó, A. p. subsp./var. urvilleana (Sommier et Caruana) Landwehr/(Sommier et Caruana) Kreutz, A. p. var./f./? albiflora Fors.-Major/Borg/Fors.-Major et Barbey, A. p. var. cerigensis P.Delforge, A. p. var./f. nivea P.Delforge/(P.Delforge) O.Gruss et M.Wolff, A. p. var./f. sanguinea (Druce) Kreutz/, A. p. f. angistiloba Bréb., A. p. f. apiculata Maire et Weiller, A. p. f. fumeauxiana Marg. et Kowallk., A. p. f. longisipica Andr., A. p. f. serotina (Presser) P.Delforge, A. urvilleana Sommier et Caruana, Orchis appendiculata Stokes, O. bicornis Gilib., O. brachystachys d’Urv., O. condensata Desf., O. cylindrica K.Koch, O. pyramidalis L. (basionim), O. p. var. sanguinea Druce.
Epitetul specific ‘pyramidalis’, preluat din latină, provine tot din limba greacă (‘πυραμιδα (piramida)’ = ‘piramidă’,  ‘πυραμιδαλ (piramidal)’ = ‘piramidal’) și face trimitere la foma inflorescenței.

Planta este perenă, are tuberul elipsoid sau ovoid, tulpina lungă de 25-65 cm, frunze, la bază cu teci verzi, amplexicaule, lung-acuminate, îndreptate în sus. Inflorescența, în perioada de înflorire maximă, este ovoid-piramidală, densă și cu multe flori. Bracteele sunt uninervurate, lung-acuminate, cu baza oval-lanceolată și mai scurte decât florile. Florile sunt roșii-pupurii, rareori, roz sau albe. Tepalele sunt libere și aproximativ egal de lungi, cele laterale, externe, fiind patente, celelalte converg într-un coif mai mult sau mai puțin închis. Sepala mediană este uninervurată, iar cele laterale, binervurate; petalele, în mod obișnuit, sunt uninervurate. Labelul trilobat, patent, are lobii oblong-ovali (cel median, oblong-îngust, iar cei laterali oblong- ovoizi), de lungime aproape egală, baza cu două dungi proeminente, paralele și se termină cu un pinten foarte lung, subțire spre filiform, egal sau mai lung decât ovarul, ușor înclinat spre bază. Ovarul este răsucit.
Înlorește în perioada mai-iulie.

Specia este larg răspândită de la Atlantic, în: Europa Centrală, de Vest și de Est, partea europeană a Rusiei, estul Mediteranei, Balcani, Asia Mică, până în Iran, preferând zonele cu poieni, fânețe, pajiști, dar și rariștile de păduri, lizierele, tufărișurile, de regulă, pe cele de pe pantele expuse la soare și cu substrat calcaros . În România, conform lui Panțu (op.cit.), se găsește în județele  Vâlcea, Dolj, Argeș, Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău, Neamț, Iași și în Dobrogea, dar și în Suceava și Vaslui, conform Toader Chifu, Ciprian Mânzu, Oana Zamfirescu – Flora și vegetația Moldovei (România). Flora – Edit.Univ. Al.I.Cuza, Iași, 2006. Noi am întâlnit-o la Poiana Fagului/Valea Rece/Lunca de Jos/HG/, pe muntele Baraţcoş (19 iulie 2009), precum și în Dobrogea, pe Dl.Căpușa/[Greci]/Munții Măcin (6 iunie 2020), Dl. Siliștea și Ciuha/[Balabancea]/Dealurile Niculițelului (7 iunie 2020).

b. Anacamptis coriophora (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase – ploșnițoasă
Sinonime: Anacamptis coriophora subsp. carpetana (Willk.) Bernardos, A. c. subsp. fragans (Pollini) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase, A. c. subsp. martrinii (Timb.-Lagr.) Jacquet et Scappat., A. c. subsp. nervulosa (Sakalo) Mosyakin et Timch., A. c. var. carpetana (Willk.) Kreutz, A. c. var. martrinii (Timb.-Lagr.) Kreutz, A. fragans (Pollini) R.M.Bateman, Anteriorchis coriophora (L.) E.Klein et Strack, A. c. subsp. fragans (Pollini) Jacquet, A. c. subsp. martrinii (Timb.-Lagr.) Jacquet, A. fragans (Pollini) Szlach., Herorchis coriophora (L.) D.Tyteca et E.Klein, H. c. subsp. fragans (Pollini) D.Tyteca et E.Klein, H. c. subsp. martrinii (Timb.-Lagr.) D.Tyteca et E.Klein, Orchis carpetana (Willk.) Pau, O. cassidea M.Bieb., O. cimicina Crantz, O. coreosmus St.-Lag., O. coriophora L. (basionim), O. c. subsp. carpetana (Willk.) K.Richt., O. c. subsp. cimicina (Arcang.) E.G.Camus, O.c. subsp./var. fragans (Pollini) K.Richt./(Pollini) Boiss., O. c. subsp./var. martrinii (Timb.-Lagr.) Nyman/(Timb.-Lagr.) Gaut., O. c. subsp. nervulosa (Sakalo) Soó, Orchis c. var. carpetana Willk., O. c. var. cassidea (M.Bieb.) Nyman, O. c. var. cibiniensis Schur, O. c. var. cimicina Arcang., O. c. var. czeremossica Zapal., O. c. var. dolichoceras Maire, O. c. var. elongata Maire, O. c. var. latifolia Tinant, O. c. var. lusciniarum Maire, O. c. var. major E.G.Camus, O. c. var. odorata Ten. ex Rchb.f., O. c. var. pollliniana (Spreng.) Pollini, O. c. var. sennenii E.G.Camus, O. c. var. subsancta Balayer, O. c. var. symphypetala Brot., O. c. f. borosiana Soó, O. c. f. nana W.Zimm., O. fragans Pollini, O. f. var. apicorum Duffort, O. f. var. elongata (Maire) Raynaud, O. f. var. pollini (Spreng.) Pollard, O. martrinii Timb.-Lagr., O. nervulosa Sakalo, O. polliniana Spreng.

Epitetul specific ‘coriophora’ este compus din cuvintele grecești ‘koris’ = ‘ploșniță’ și ‘phero’ = ‘(a) purta’, făcând trimitere la mirosul neplăcut pe care îl răspândește această orhidee. Este considerată o orhidee de talie mică, 20-30/40 cm, cu frunze lanceolat-liniare, erecte și patente, dispuse pe jumătatea inferioară a tulpinii. Sub pământ are doi tuberculi sferici. Bracteele prezintă nervațiuni centrale verzui. Florile mici, dispuse pe tulpină într-un spic dens, oval-oblong și serat, sunt de culori ce variază de la purpuriu spre verzui. Toate tepalele sunt reunite într-un coif alungit și ascuțit, arcuit în jos, sub formă de cârlig. Labelul, aplecat spre bază și accentuat trilobat, cu lobul median mult mai lung decât cei laterali, este pătat cu purpuriu și cu suprafețe verzui de intensitate variabilă. Eperonul conic și curbat în jos este mai mic sau egal cu ovarul. Ginostemiul este apiculat, roziu, iar poliniile sunt roșcate. Acest “poroinic” secretă nectar, fiind polenizat de himenoptere și, mai rar, de coleoptere.

Este o plantă ce crește în Europa Centrală și de Sud, în regiunea mediteraneană, în vestul Asiei și în nordul Africii. Poate fi întâlnită de la nivelul mării până la altitudinea de 1.500 de m, fiind frecventă în zona pădurilor de stejar și de fag, prin pajiști umede, dar și uscate, în zone temporar mlăștinoase, fiind iubitoare de lumină și căldură. La noi în țară a fost găsită, conform lui Panțu (op. cit.) în județele Mehedinți, Vâlcea, Argeș, Teleorman, Dâmbovița, Ilfov, Prahova, Bacău, Neamț, Suceava, Iași, Galați, Tulcea, precum și în Vrancea, Botoșani și Vaslui, conform lui Dihoru et alii (op. cit.).
Locațiile noastre:
– Pasul Oituz/[Brețcu/HG]/Munții Nemira – 5, 11 iunie 2017
– Mt. Cândei & Mt. Cărpinișului/[Plăieșii de Sus/Plăieșii de Jos/HG]/Munții Ciucului – 10 iunie 2017
– Dl. Clopoțelului & Valea Matiș/[Estelnic/CV]/Munții Nemira – 5 iunie 2018
– Dl. Baba Ghicea/[Caraclău/Bârsănești/BC]/Subcarpații Tazlăului – 31 mai 2020
– Mt. Munticelu & Mt. Ciurgău/[Bicaz-Chei/NT]/Munții Hășmaș – 9 iunie 2018 & 27 iunie 2020

O subspecie  mediteraneană mult mai meridională decât tipul, acoperind o zonă vastă ce se întinde până în Maroc și Iran, este Anacamptis coriophora subsp. fragrans (Pollini) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase. Diferă de A. coriophora, în primul rând, prin mirosul plăcut, de vanilie, dar și prin câteva caractere morfologice cum ar fi: o tulpină mai delicată, frunze mai puține, culori mai deschise, lungimea mai mare a eperonului și a lobului central al labelului față de cei laterali. Există și variante individuale cu flori albe, f. alba (E.G.Camus) F.M.Vázquez, dar și cu flori verzui, f. virescens (E.G.Camus) F.M.Vázquez.
Dată fiind variabilitatea acestei specii, determinată de factorii ambientali, unii autori apreciază că este aproape imposibilă diferențierea dintre specie și subspecie, deși alții o ridică la gradul de specie.
O altă subspecie, mai mult sau mai puțin recunoscută de botaniști, având, de asemenea, trăsături greu de sesizat care să o deosebească de tip, este Anacamptis coriophora subsp. coriophora, trăsăturile care o definesc fiind labelul de 6-8 mm, cu lobul mijlociu doar puțin mai lung decât cei laterali, pintenul cât jumătate din lungimea labelului și mirosul puternic de ploșniță

c. Anacamptis laxiflora (Lamarck) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase

Sinonime: Anacamptis laxiflora f. albiflora (Guss.) F.M.Vásquez, A. l. subsp. dielsiana (Soó) H.Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. l. subsp. dinsmorei (Schltr.) H.Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. papilionacea subsp. heroica (E.D.Clarke) Kreutz, Herorchis dinsmorei (Schltr.) D.Tyteca et E.Klein, H. laxiflora (Lam.) D.Tyteca et E.Klein, H. pseudolaxoflora (Czerniak.) D.Tyteca et E.Klein, Orchis ambigua Degl. ex Le Gall, O. biloba Arv.-Touv., O. dinsmorei (Schltr.) H.Baumann et Dafni, O. dubia Le Gall, O. elegans var. dinsmorei (Schltr.) H.I.Schäf., O. ensifolia Vill., O. laxiflora Lam. (basionim), O. l. subsp. dielsiana Soó, O. l. subsp./var. dinsmorei (Schltr.) Kreuz/Schltr., O. l. subsp. ensifolia (Vill.) Asch. et Graebn., O. l. var. guadarramica Rivas Goday, O. l. var. javorkae Soó, O. l. var. longibracteata Willk., O. l. var. paludosa Martrin-Donos, O. l. var. persica Pau, O. l. var. pocutica Zapal., O. l. var. tabernaemontani W.D.J.Koch, O. l. f. heldreichii Soó, O. l. f. lengyelii Soó, O. l. f. longibracteata (Willk.) Soó, O. l. f. micrantha (Domin) Asch. et Graebn., O. l. f. minor Bréb, O. l. f. zimmermannii Soó, O. l. ? albiflora Bornm./Guss., O. l. ? bornmuelleri Soó, O. l. ? leucantha Soó, O. l. ? longibracteata (Willk.) W.Zimm., O. l. ? regis-ferdinandii Soó, O. l. ? rosea Cortesi, O. mediterranea Ten., O. morio var. angustifolia L., O. palustris subsp. laxiflora (Lam.) Batt., O. p. subsp. pseudolaxiflora (Czerniak.) H.Baumann et R.Lorenz, O. p. f. micrantha Domin, O. papilionacea subsp. heroica (E.D.Clarke) H.Baumann, O. p. var. heroica (E.D.Clarke) P.Delforge, O. pseudolaxiflora Czerniak., O. tabernaemontani G.G.Gmel., Paludorchis dinsmorei (Schltr.) P.Delforge, P. laxiflora (Lam.) P.Delforge, P. pseudolaxiflora (Czerniak.) P.Delforge, Vermeulenia papilionacea var. heroica (E.D.Clarke) Szlach.
Această orhidee este întâlnită din țările Europei Centrale: Austria,  Ungaria, Polonia, Albania, Bulgaria, Grecia, Italia, Iugoslavia, Slovacia, Ucraina până în sud-vestul și centrul Asiei. Habitatul obișnuit îl constituie pajiștile și poienile din zonele calcaroase umede.
Epitetul specific ‘laxiflora’ se referă la modul modul lejer/lax în care sunt aranjate florile pe tijă. Florile mari, de la roșu-pupuriu până la violet, îndreptate în toate direcțiile, pot fi văzute din martie, în sudul Europei, până târziu, în mai, în Anglia. În Franța este cunoscută sub numele comun de ”des pentecôtes” cu referire la sărbătoarea de Rusalii, în preajma căreia înflorește.
Este o orhidee înaltă atingând chiar și un metru, dar înălțimea obișnuită este între 30-80 de cm. Partea aeriană moare toamna, în timp ce tuberculii intră în stare de hibernare. Frunzele verzi, liniar-lanceolate, neîmpestrițate, au înălțimea de 10-15 cm și lățimea de 1-2 cm. Florile individuale, în numar de aproximativ 6-20, largi de 2,5 cm, distanțate între ele și orientate în sus, sunt aranjate într-o inflorescență sub formă de spic a cărui înălțime poate ajunge până la 25 de cm. Sepalele sunt orientate în sus și în spate, în vreme ce două dintre petale formează un coif mic deasupra ginostemiului. Labelul are trei lobi; lobul central, de obicei, e mult mai scurt decât cei laterali, care sunt răsuciți/cutați spre spate. Pintenul este lung de circa 1 cm și are poziție orizontală sau ușor ascendentă. Semințele, numeroase, minuscule asemenea unei pulberi sunt dispersate de vânt. Anacmptis laxiflora seamănă foarte mult cu Anacamptis palustris și, când cele două specii cresc în același areal, adesea hibridează. Oricum, acest lucru se petrece destul de rar, deoarece cele două specii cresc în habitate diferite. Câțiva autori recunosc și un număr de subspecii, bazându-se pe morfologia florală și pe distribuție; alții afirmă însă că aceste populații sunt doar rezultatul hibridizării cu Anacamptis palustris. Lucrurile au fost oarecum … descâlcite, astfel încât, de pildă, fosta subspecie, elegans, a lui Orchis laxiflora este acum subspecie a lui Anacamptis palustris (fost Orchis palustris); iar subspecia palustris a … aceluiași Orchis elegans este, acum, totuna cu Anacamptis palustris. Pe noi ne interesează primul exemplu, căci “fostul” Orchis laxiflora a fost semnalat în România doar prin subspecia sa, elegans.

c.1. Anacamptis palustris subsp. elegans (Heuff.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase – bujori

Sinonime: Anacamptis laxiflora subsp. elegans (Heuff.) Koropatkin et Efimov, Herorchis elegans (Heuff.) D.Tyteca et E.Klein, Orchis elegans Heuff., O. elegans var. platychila  (K.Koch) H.I.Schäf., O. laxiflora var. elegans (Heuff.) Asch. et Graebn., O. palustris subsp./var. elegans (Heuff.) Soó./(Heuff.) Nyman, O. platychila  K.Koch., Paludorchis palustris var. elegans (Heuff.) P.Delforge

Conform lui Ciocârlan (op. cit., p. 936) această subspecie are frunze linir-lanceolate de 15-20(40) mm lățime, inflorescența de până la 35 cm lungime, bractee de lungimea florilor sau mai lungi, tepale obtuze și labelul aproape întreg, de până la 12 mm.
Crește în zonele de stepă din subetajul fagului, în pajiștile mlăștinoase, lunci, fiind o plantă iubitoare de căldură și de umiditate. În ce privește răspândirea în România,  fost obeservată în Munții Maramureșului și în cei ai Rodnei, pe Platoul Mehedinți, la Porțile de Fier, în Câmpia Careiului, la Comana, în Delta Dunării, în Lunca de Jos a Prutului, la Sighișoara pe Târnava Mare, în Turbăria de la Dersca/BT, la Vânători-Neamț, în Obcinele Bucovinei, pe Valea Nirajului/Dealurile Târnavei.
În contextul noii taxonomii privind această subspecie credem că este util să nereferim și la “noua” ei specie mamă, cu atât mai mult cu cât “actualul” sinonim al acesteia, “fosta” subspecie, palustris, a lui Orchis laxiflora, ar fi fost găsită în România; lucru contestat de Ciocârlan (op. cit.) care consideră că ar fi fost confundată cu subspecia elegans. Și mai este un aspect: chiar și în raport cu noua taxonomie există o grupare importantă de botaniști (The Euro+Med Plantbase Project) care nu diferențiază între specia “mamă”, palustris, și subspecia sa, elegans !

d. Anacamptis palustris  (Jacq.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase

Sinonime: Anacamptis palustris  (Jacq.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase subsp. palustris, [A. p. subsp. elegans (Heuff.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase], [A. p. subsp. robusta (T.Stephenson) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase], Herorchis palustris (Jacq.) D.Tyteca et E.Klein, Orchis elegans Heuff. ex Rochel, O. festiva Heuff. ex Rochel, O. germanorum Moritz, O. heuffeliana Schur, O. laxiflora C.A.Mey, O. l. subsp./var. palustris (Jacq.) Bonnier et Layens/(Jacq.) W.D.J.Koch, O. l. var. mediterranea (Guss.) Schltr., O. l. f. quadriloba Bréb, O. mediterranea Guss., O. palustris Jacq.(* (basionim), O. p. subsp./var. mediterranea (Guss.) Malag./(Guss.) Schltr., O. speciosa Heuff. ex Rochel, Paludorchis palustris (Jacq.) P.Delforge, Rauranita paludosa Grélet.

Vom prezenta descrierea basionimului, cea a lui Jacquin:
– partea subpământeană este reprezentă de tuberculi egali, sferici sau alungiți, cu gibozități și, de obicei,  cu câteva subramificații subțiri și firoase;
– tulpina, cu înălțimea de 30-pănă la peste 50 cm, este verticală, foarte dreaptă, rigidă, cu tija rotunjită și goală, de culoare verde-deschis la bază și roșiatică, pâna la violet-intens în timpul înfloririi în partea superioară. Frunzele uniforme, cu baza liniar-lanceolată largă (acoperită cu frunze vaginale, în cea mai mare parte scurte,  ascuțite sau rotunjite, slab atașate), sunt linear-lanceolate, îngustate la bază, lungi, ascuțite, erecte și lung-ascuțite spre vârf, ușor arcuite, adesea ondulate pe margine și, de cele mai multe ori, îmbracă tulpina (rulate pe ea). Spre maturitae, devin verzi și arcuite, și se îndepărtează, rebele, de tulpină;
– spicul cu formă piramidală, este alungit și nu prea dens, cu flori destul de mari, de obicei, violet-purpurii, uneori, purpurii; foarte rar cu flori pure, de culoare albă;
– bracteele, liniar-lanceolate, la mijloc mai late, au lungimea egală cu a ovarului, uneori mai puțin lungi decât acesta, și sunt verzi la bază și pe margini, în cea mai mare parte colorate în violet sau, de cele mai multe ori, cu pete violete, roz sau verzui, oarecum translucide;
– ovarul  este verde ori mai mult sau mai puțin purpuriu-tern, gros, ceros, rotunjit-triunghiular și slab torsionat;
– tepalele sunt liber-alungite, cu trei nervuri; tepalele exterioare se lățesc deasupra bazei, cele interioare sunt reflexe, cele laterale interioare fiind mai scurte decât cele exterioare;
– labelul are baza destul de largă, în mare parte ovoidă-inversată sau în formă de inimă inversată, cu trei lobi îndreptați în jos, fiind mai lung decât celelalte tepale; este alb de la bază până aproape de mijloc și cu mici pete violet-închis sau violet și lcu inii evidente. Lobii laterali sunt destul de largi, rotunjiți în față, cu margini întregi sau oarecum zimțate spre vârf.

O sinteză a descrierilor ulterioare ne arată o orhidee vivace, înaltă de 30-60 de cm, zveltă, subțire, cu frunzele erecte, îngust-lanceolate, liniare, cu vârful ascuțit. Florile sunt de culoare purpurie mai puțin intensă, grupate într-un spic lax. Bracteele depășesc ovarul. Labelul, rotunjit, marcat cu numeroase puncte  mici la bază, are trei lobi puțin profunzi, cel din mijloc este crestat, de asemenea lung, deseori mai lung decât lobii laterali, la început etalat (dispus mai mult sau mai puțin perpendicular față de tijă), apoi reflex. Eperonul este orizontal sau îndreptat în jos, cilindraceu-conic, cu vârful obtuz-atenuat, cu o treime mai scurt decât ovarul el însuși … scurt. Antera e violacee, poliniile sunt verzui.
Habitatul ei este reprezentat de locurile luminoase, umede, temperat-calde, cu soluri umede, argiloase, sărace în nutrienți, bogate în materii organice, și slab-sărăturoase. Poate fi găsită în asociații vegetale precum cele de Molinio caeruleae – Caricetalia davallianae. Înflorește în perioada mai-iulie.
Așa cum am precizat mai sus, Anacamptis palustris seamănă cu Anacamptis laxiflora, de aceea credem că este util să evidențiem principalele aspecte ce le diferențiază:

A.    palustris	A.    laxiflora
– frunze, în mod obișnuit, au 1-2 cm lățime	– frunze de 1,5-2,5 cm lățime, îndreptate în lungul tulpinii
– label distinct trilobat	– label subîntreg, indistinct trilobat
– lobul mijlociu al labelului e la fel de lung sau mai lung decât cei laterali	– lobul mijlociu al labelului, în mod obișnuit, e mai scurt decât cei laterali
– pintenul, de obicei, este îngustat la apex sau de grosime uniformă	– pintenul este lățit la apex

_________________
(* – Nikolaus Joseph von Jacquin (1727 – 1817), chimist și botanist austriac

e. Anacamptis morio (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase – untul-vacii

Sinonime: Anacamptis morio (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase subsp morio, A. m. subsp. caucasica (K.Koch) Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. m. subsp. champagneuxii (Barnéoud) Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. m. subsp. longicornu (Poir.) Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. m. subsp. picta (Loisel.) Jacquet et Scappat, A. m. subsp. syriaca (E.G.Camus) Kretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. m. f. alba (Arcang.) F.M.Vázquez, Helleborine athensis (Lej.) Hocq., Herorchis morio (L.) D.Tyteca et E.Klein, H. picta var. skorpili (Velen) P.Delforge, Orchis albertii A.Camus, O. athensis (Lej.) Dumort., O. crenulata Gilib., O. intermedia Meigen et Weniger, O. moria Letz., O. morio L. (basionim), O. m. subsp. alba Arcang., O. m. subsp. athensis (Lej.) K.Richt., O. m. var. albiflora Tinant, O. m. var athensis (Lej.) Dumort., O. m. var. carnea Sabr., O. m. var. elatior Tinant, O. m. var. flava Sabr., O. m. var. gigas Podp., O. m. var. irregularis Verm., O. m. var. parviflora Zapal., O. m. var. rosea Tinant, O. m. var. skorpili (Velen.) Soó, O. m. var./f. subpicta Sabr./(Sabr.) Soó, O. m. var. valida Verm., O. m. var./f. velutina Schur/(Schur) Soó, O. m. var. viridiflora Tinant, O. m. f. bilobulata J.Houz ex Verm., O. m. f. nana Chenev ex M.Schulze, O. m. f. robustior Chenev ex M.Schulze, O. m. f. sublaxiflora Schur, O. m. f. sublobatus Zapal., O. m. f. unilobata J.Houz ex Verm., O. officinalis Salisb., O. skorpili Velen., Serapias athensis Lej.

Este un poroinic amplu răspândit în arealul europeano-caucaziano-mediteranean, fiind prezent și în România. Se întâlnește în zone foarte diverse (aride sau umede): silvostepă, pajiști, poieni, pe terenuri acoperite cu tufișuri rare, de la nivelul mării până la cote ce pot atinge 1.900 de m. Este o plantă iubitoare de căldură și lumină. Înflorește din aprilie până în iunie, în funcție de climă și areal.

Numele specific ar proveni fie din latinescul ‘morio’ = ‘bufon’, prin asemănarea striurilor de pe coif cu bereta unei paiațe, fie este un derivat din cuvântul spaniol ‘morion’ ce desemnează numele coifulului soldaților spanioli de prin secolul al XVI-lea.

Este specie de înălțime modestă (10-30/40 de cm), dar robustă, cu tulpina glabră, verzuie în partea inferioară și roșie-violacee în cea superioară și cu tuberculi subglobuloși. Frunzele sunt verzi, lanceolate, nemucronate, cele de la bază formând o rozetă, celelate, care îmbracă tulpina, fiind erecte. Florile (10-20) de culoare purpurie, violacee, roz sau albă, decorate cu dungi verzi și puncte roșii, sunt așezate într-o inflorescență sub formă de spic cilindric, scurt și lax. Bracteele, lanceolate și violacee, prezintă câte 1-3 nervuri. Diviziunile periantului sunt libere, se unesc și formează un coif subglobos și foarte obtuz, striat cu verde. Labelul, mai deschis la culoare, cu pete sau dungi mici, roz sau mov în zona centrală, este mai lung decât coiful, mai mult lat decât lung, subtrilobat, cu lobul median mai lung sau mai scurt decât lobii laterali care sunt mai mari, răsfrânți și zimțați. Eperonul/pintenul, cilindric, ușor ascendent sau orizontal, măciucat, este aproape drept și aproximativ egal cu labelul. Polenizarea este făcută de bondari și albine. Florile, lipsite de nectar, amăgesc polenizatorii  prin imitarea altor flori vizitate de ei. Ginostemiul este obtuz, roziu, iar poliniile sunt verzui. Printre variante, frecventă este și f. alba (Arcang.) F.M.Vázquez.
Anacamptis morio ar putea fi confundat cu Orchis mascula (care are, în mod obișnuit, baza tulpinei punctată – subsp. signigfera -, iar coiful lipsit de striații) sau cu Anacamptis laxiflora (al cărui label are baza nepunctată și coiful fără striații); când se întâlnește cu oricare dintre cele două specii pot apărea hibrizi.
Locațiile noastre:
– Mt. Lapoș/[Comănești/BC]/Munții Ciucului – 17 mai 2006
– Dl. Bogdana/[Bogdana/Ștefan cel Mare/BC]/Dealurile Oușorului/Subcarpații Vrancei – 1 mai 2007
– Valea Racilei/[Tazlău/NT]/Munții Tarcăului – 6 mai 2007
– Dl. Fagul Rotund/[Ciugheș/Palanca/BC]/Mt. Cotumba/Munții Ciucului – 13 mai 2007
– Piciorul Fagului/[Moinești/BC]/Mt. Tașbuga/Munții Ciucului – 11 mai 2008
– Dl. Chervant & Dl. Priopcea/[Cerna/TL]/Munții Măcin – 3 mai 2009
– Mt. Ugra/[Lunca de Sus/HG]/Munții Ciucului – 24 mai 2009
– Dl. Duma & Dl. Gurgan/[Schitul Frumoasa/Balcani-Frumoasa/BC]/Munceii Uture/Munții Tarcăului – 31 mai 2009 & 22 mai 2011
– Mt. Biliboc/[Ghimeș/Ghimeș-Făget/BC]/Munții Tarcău – 6 iunie 2010
– Mt. Chilișca/[Poiana Uzului/Dărmănești/BC]/Munții Nemira – 15 mai 2011
– Dl. Orbai/[Ojdula/CV]/Munții Vrancei – 6 mai 2012
– Dl. Ulmet/[Ulmet/Bozioru/BZ]/Subcarpații Buzăului – 30 aprilie 2013
– Mlaștina Reci/[Reci/CV]/Depresiunea Târgu Secuiesc- 11 mai 2014
– M-rea Șinca Veche/[Șinca/BV]/Depresiunea Făgărașului – 11 aprilie 2014
– Dl. Uriașului/[Moacșa/CV]/Munții Bodoc – 11 mai 2014
– Valea & Mt. Gârbea/[Gârbea/Lunca de Sus/HG]/Munceii Noșcolatului/Munții Hășmaș – 18 mai 2014
– Mt. Păgânului/[Frumoasa/HG]/Munceii Noșcolatului/Munții Hășmaș – 1 iunie 2014
– Mt. Iavardi/[Iavardi/Valea Rece/Lunca de Jos/HG]/Munții Hășmaș – 10 mai 2015
– Măgura Odobești/[Odobești/VN]/Subcarpații Vrancei – 17 mai 2015
– Poiana Bahrin [Doamna/Piatra Neamț/NT]/Munții Tarcăului – 24 mai 2015
– Băile Bârzava/[Bârzava/Frumoasa/HG]/Munții Ciucului – 30 mai 2015
– Valea Apa Rece/[Siculeni/HG]/Munții Harghitei – 31 mai 2015
– Dl. Fagului/[Misentea/Leliceni/HG]/Munții Ciucului – 1 iunie 2015
– Dl. Florești & Dl. Zorneghi/[Valea Seacă/Nicolae Bălcescu/BC]/Culmea Pietricica/Subcarpații Tazlăului – 8 mai 2016
– Poiana Mătieș/[Cuejdiu/Gârcina/NT]/Munții Stânișoara – 15 mai 2016
– Mt. Oroniaș & Mt. Trecătorii & Mt. Caprei/[Armășeni/Ciucsângiorgiu/HG]/Munții Ciucului – 22 mai 2016
– Dl. Piliștea [Dobârlău/CV]/Munceii Întorsurii – 29 mai 2016
– Dl. Cara Asan [Trestenic/Nalbant/TL]/Dealurile Niculițelului – 23 aprilie 2017
– Dl. Haromul Mare/[Tușnad/HG]/Munții Bodoc – 4 iunie 2017
– Pasul Oituz/[Brețcu/CV]/Munții Nemira – 5 iunie 2017
– Pădurea Babadag/[Babadag/TL]/Podișul Babadag – 5 mai 2019
– Măgura Cașinului/[Scutaru/M-rea Cașin]/Munții Vrancei – 8 mai 2011
– Dl. Straja/[Viișoara/Târgu Trotuș/BC]/Subcarpații Tazlăului – 3, 5 mai 2012
– Dl. Perchiu/[Onești/BC]/Subcarpații Tazlăului – 20, 21, 26 mai 2012, 14 mai 2013, 15 mai 2015, 11 mai 2016, 28 aprilie 2017, 30 aprilie 2018, 19 mai 2019, 2 iunie 2020

e.1. Anacamptis morio subsp. picta (Loisel.) Jacquet et Scappat

Sinonime: Anacamptis picta (Loisel.) R.M.Bateman, A. p. f. nivea F.M.Vázquez, A. p. f. trimaculata F.M.Vázquez, Herorchis morio subsp. picta (Loisel.) D.Tyteca et E.Klein, H. picta (Loisel.) P.Delforge, Orchis aschersonii (Rouy) Soó, O. longicornu var. picta (Loisel.) Lindl., O. morio subsp./var. picta (Loisel.) K.Richt./(Loisel.) Rchb.f., O. m. var. longicalcarata Boiss., O. m. var. nicodemi (Cirilo ex Ten.) Nyman, O. nicodemi Cirilo ex Ten., O. n. var. aschersoni Rouy, O. picta Loisel.

Considerată de unii botaniști specie – Anacamptis picta (Loisel.) R.M.Bateman – de alții, subspecie – Anacamptis morio subsp. picta (Loisel.) Jacquet et Scappat – sau chiar nerecunoscută în niciuna dintre ipostazele anterioare – sinonim pentru Anacamtis morio (L.) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase -, se diferențiază de specia tip, în primul rând, prin faptul că se întâlnește în zonele sudice ale Europei, pontico-mediteraneene. În România este răspândită în județele Caraș-Severin, Mehedinți, Olt, Tulcea.
Enumerăm câteva dintre carcteristicile morfologice care constituie indicative în determinarea subspeciei/speciei A. morio subsp. picta/ A. picta prin comparație cu A. morio. Este o plantă mult mai grațioasă, cu inflorescența mai scurtă, cu flori mai mici și mai puține, deschise la culoare (rozii) și cu eperonul, care este arcuit și net ascendent, mai lung. Lobul median al labelului este mai scurt decât cei laterali. Înflorește din aprilie până în iunie.

e.2. Anacamptis morio subsp. morio este considerată, în urma reclasificărilor recente, sinonim al lui Anacamptis morio (L) R.M.Bateman, Pridgeon et M.W.Chase. Totuși cei care … cred în existența acestei subspecii îi atribuie o caracteristică cu care o deosebesc de specia de bază, și anume aceea că pintenul este mai scurt decât ovarul (V. Cocârlan, op. cit.).

f. Anacamptis papilionacea (L) R.M.Bateman, Pridgeon & M.W.Chase – gemănariță

Sinonime: Anacamptis papilionacea subsp. alibertis (G.Ktretzschmar et H.Ktretzschmar) H.Ktretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. p. subsp. expansa (Ten.) Armand et Dusak, A. p. subsp. grandiflora (Boiss.) Kreutz, A. p. subsp. messenica (Renz) H.Ktretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. p. subsp. palaestina (B.Baumann et R.Lorenz) H.Ktretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. p. subsp. rubra (Jacq.) Pérez-Chisc. et J.P.Prieto, A. p. subsp. schirwanica (Woronow) H.Ktretzschmar, Eccarius et H.Dietr., A. p. subsp. thaliae Kreutz, J.Essink et L.Essink, A. p. var. balcanica (H.Baumann et R.Lorenz) Kreutz, A. p. var. nivea F.M.Vásquez, A. p. var. parviflora (Willk.) F.M.Vásquez, Herorchis papilionacea (L.) D.Tyteca et E.Klein, H. p. subsp. expansa (Ten.) D.Tyteca et E.Klein, H. p. subsp. messenica (Renz) D.Tyteca et E.Klein, H. p. subsp. palaestina (B.Baumann et R.Lorenz) D.Tyteca et E.Klein, H. p. subsp. schirwanica (Woronow) D.Tyteca et E.Klein, Orchis bruhnsiana (Gruner) Mojorov ex Grossh., O. candida A. Terracc., O. caspia Trautv., O. decipiens Bianca, O. expansa Ten., O. moriopapilionacea Timb.-Lagr., O. papilionacea L. (basinonim), O. p. subsp./var. alibertis G.Ktretzschmar et H.Ktretzschmar/ (G.Ktretzschmar et H.Ktretzschmar) P.Delforge, O. p. subsp./f. balcanica H.Baumann et R.Lorenz/(H.Baumann et R.Lorenz) P.Delforge, O. p. subsp./var. bruhnsiana (Gruner) Soó/Gruner, O. p. subsp./var. expansa (Ten.) Guadagno/(Ten.) Lindl., O. p. subsp./var./f. grandiflora (Boiss.) Malag./Boiss./(Boiss.) Maire, O. p. subsp./var. messenica (Renz) Kreutz/Renz, O. p. subsp./f. palestina B.Baumann et R.Lorenz/(B.Baumann et R.Lorenz) P.Delforge, O. p. subsp./var./f. rubra (Jacq.) Malag./(Jacq.) Lindl./(Jacq.) Soó, O. p. subsp. schirwanica (Woronow) Soó, O. p. var. decipiens (Bianca) Nyman, O. p. var. major E.G.Camus, O. p. var. minimus E.G.Camus, O. p. var./f. morgetiana H.Baumann et R.Lorenz/(H.Baumann et R.Lorenz) P.Delforge, O. p. var. parviflora Willk., O. p. var. vexillifera Terraciano, O. p. var. bruhnsia Gruner, O. rubra Jacq., O. r. var. expana (Ten.) Lindl., O. schirwanica Woronow, Vermeulenia caspia (Trautv.) Á.Löve et D.Löve, V. papilionacea (L.) Á.Löve et D.Löve, V. p. var. aegea P.Delforge, V. p. var. alibertis (G.Ktretzschmar et H.Ktretzschmar) P.Delforge, V. p. var. bruhnsiana (Gruner) Szlach., V. p. var. expansa (Ten.) P.Delforge, V. p. var. grandiflora (Boiss.) Szlach., V. p. var. messenica (Renz) P.Delforge, V. p. var. vexillifera (Terraciano) P.Delforge, V. p. f. balcanica (H.Baumann et R.lorenz) P.Delforge, V. p. f. morgetiana (H.Baumann et R.lorenz) P.Delforge, V. p. f. palaestina (B.Baumann et R.lorenz) P.Delforge, V. p. f. rubra (Jacq.) P.Delforge.

Orhidee predilect mediteraneană, este răspândită în toată Europa Meridională, în Turcia și nordul Africii. O subspecie (Orchis caspia Trautv.) – nerecunoscută ca atare – depășește zona europeană, fiind întâlnită în Asia Mică și Caucaz. La noi în țară crește în județele Caraș-Severin și Mehedinți. Este o plantă care preferă solurile calcaroase, uscate, superficiale, scheletice, neutre sau bazice, depășind rar etajul gorunului și pe cel al fagului. Iubind căldura, lumina directă a razelor soarelui dar și locurile semiumbrite, habitatul obișnuit îl constituie pajiștile, lizierele, locurile cu arbuști și tufișuri rare. Înflorește, în funcție de zonă, din martie până în mai. Numele specific, dat de Linnaeus, papilonacea, provine din latinescul ‘papillio’ = ‘fluture’, și e datorat asemănarii labelului mult lărgit cu un fluture ce are aripile deschise.

Partea subterană este reprezentată de tuberculi ovoizi, nedivizați (de care depinde, în mare măsură, perpetuarea speciei). Planta are o înălțime de 40 de cm, tulpina își schimbă coloarea din verde în violaceu, în partea inferioară și spre roz, în cea superioară. Frunzele, liniar-lanceolate și cauline, în general cu pete maro-purpurii, mai mult sau mai puțin uniforme, îmbracă tulpina, cele de la bază formând o rozetă, celelalte devenind tot mai mici spre partea superioară. Inflorescența, sub formă de spic oblong, este alcătuită din flori mari și frumoase, cu tente roz, purpurii sau violacee. La baza fiecărei flori se află o rozetă formată din 5-10 bractee, mai lungi decât ovarul, oblong-lanceolate, cu puncte maroniu-purpurii și cu nervuri violacee.
Sepalele și petalele, accentuat nervurate, cu purpuriu mai închis și orientate spre înainte, se unesc și formează coiful, îndreptat în sus. Labelul de culoare roz până la purpuriu, mai deschis la culoare spre centru și decât coiful, nedivizat și lățit sub formă de evantai, are marginea zimțată, mai mult sau mai puțin ondulată, și este acoperit de linii neîntrerupte sau punctate. Se îngustează brusc la bază și are, în interioul florii, două ridicături/creste separate de un canal. Eperonul, din spatele florii, mai scurt decât ovarul, este arcuit spre baz acestuia.

În cadrul speciei Anacamptis papillionacea sunt recunoscute mai multe subspecii, precum și hibrizi naturali proveniți din încrucișarea cu Orchis morio, cu care ar putea fi confundată, deși plantele, dar și florile acesteia din urmă sunt mult mai mici și cu labelul trilobat.

Făina obținută din tuberculi se folosește la prepararea salepului – considerată o băutură nutritivă și calmantă utilizată în dietele speciale ale copiilor și convalescenților – și a unui preparat gelatinos, calmant pentru colonul iritat.

Bibliografie:

– pt. Anacamptis coriophora
– http://www.florealpes.com/fiche_orchispunaise.php
– http://www.habitas.org.uk/europeanorchids/o_coriophora.htm
– http://crdp.ac-besancon.fr/flore/Orchid/especes/anacamptis_coriophora_fragrans.htm
– http://books.google.ro/books
– http://books.google.ro/books
– http://www.elisajeanluc.fr/orchidees_nature/anacamptis/anacamptis_coriophora.htm
– http://floressilvestresdelmediterraneo.blogspot.ro/2012/06/orchidaceae-orchis-coriophora.html
– http://orchidees-alsace.hautetfort.com/anacamptis-coriophora-orchis-punaise.html
– http://perso.numericable.fr/~durbphil/E_AnaHiman/Afragrans.htm
– http://www.giros.it/genera/anacamptis_coriophora.htm
– http://www.treknature.com/gallery/photo273946.htm
– http://www.first-nature.com/flowers/anacamptis_coriophora.php
– http://www.auvergne.fr/article/orchis-punaise-orchis-coriophora-l
– http://asso.acmo.free.fr/expo/coriophora.pdf
– http://eunis.eea.europa.eu/species

– pt. Anacamptis laxiflora & Anacamptis palustris
– http://wildsideholidays.com/A.laxiflora
– http://www.orchidsofbritainandeurope.co.uk/A.laxiflora
– http://www.orchidsofbritainandeurope.co.uk/A.palustris
– https://www.calc.ru/krasnaya-kniga/Yatryshnik-Bolotniy.html
– https://www.tela-botanica.org/bdtfx-nn-4314-synthese
– https://www.tela-botanica.org/bdtfx-nn-4317-synthese
– http://www.guenther-blaich.de/A.laxiflora
– http://www.guenther-blaich.de/A.palustris
– http://www.giros.it/Genera/anacamptis_laxiflora.htm
– http://www.giros.it/Genera/anacamptis_palustris.htm
– https://www.florealpes.com/comparaison

– pt. Anacamptis palustris subsp. elegans
– http://eunis.eea.europa.eu/species
– http://www.kew.org/plants-fungi/Anacamptis-laxiflora.htm
– http://www.aseanbiodiversity.info/Abstract/51008505.pdf
– http://www.kew.org/plants-fungi/Anacamptis-laxiflora.htm
– http://www.digplanet.com/wiki/Anacamptis
– http://www.digplanet.com/wiki/Anacamptis

– pt. Anacamptis morio
– http://www.funghiitaliani.it/?showtopic=16653
– http://www.giros.it/genera/anacamptis_morio.htm
– http://www.naturespot.org.uk/species/green-winged-orchid
– http://www.elisajeanluc.fr/orchidees_nature/anacamptis/anacamptis_morio.htm
– http://www.orchidsofbritainandeurope.co.uk/Anacamptis%20morio.html
– http://crdp.ac-besancon.fr/flore/Orchid/especes/anacamptis_morio.htm
– http://orchidees-alsace.hautetfort.com/anacamptis-morio-subsp-morio-l-bateman-pridgeon-chase.html
– http://www.fleursdusud.fr/index.php/ab/amo-ane/545-anacamptis-morio-subsp-morio-orchis-bouffon-orchidees-
– http://loirenature.blogspot.ro/2008/08/scientific-name-english-name-french_8549.html

– pt. Anacamptis papilionacea
– http://www.giros.it/Genera/orchis_papilionacea.htm
– http://www.infoflora.ch/assets/content/documents/fiches_pratiques_fr/orch_papi_f.pdf
– http://fichas.infojardin.com/orquideas/orchis-papilionacea-orquidea-mariposa.htm
– http://isaisons.free.fr/anacamptis%20papilionacea.htm
– http://www.florealpes.com/
– http://www.almerinatura.com/orquideas/orchis-papilionacea.html
– http://books.google.ro/