Graurul (Turdus vulgaris L.)

Atentie: Fotografiile au ipostaze de zoom accesibile cu câte un click pe fiecare !

Balta Costișa/Costișa/Homocea/VN - 14 iulie 2013 foto: Marelena Pușcarciuc

Balta Costișa/Costișa/Homocea/VN – 14 iulie 2013
foto: Marelena Pușcarciuc

Este o pasăre migratoare ce vine în țara noastră la începutul primăverii, pentru a cuibări, și pleacă toamna spre sud ca să ierneze.

În România, unde este considerată nativă, între anii 2.000-2002 cuibăreau 840.00-1.224.000 de perechi, iar la nivel european, în intervalul 1995-2002,  totalul perechilor care cuibăreau era cuprins între 23.000.000 – 56.000.000, în prezent numărul de indivizi fiind într-un ușor declin (în cele mai multe țări din nordul și nord-vestul continentului, în Turcia și Rusia), fără ca specia să  fie considerată vulnerabilă încă.

Specie euroasiatică, este astăzi larg răspândită şi în America de Nord, Australia şi Noua Zeeleandă, Africa de Nord şi de Sud. În America de Nord a fost adusă în 1890 (60 de exemplare) şi 1891 (40) în virtutea unui proiect ce viza popularea Central Park-ului din New York cu toate speciile … shakespeare-iene ! Azi, în America de Nord trăiesc aproape 150.000.000 de grauri, cam jumătate din populaţia globului. Fiind o pasăre relativ agresivă în ceea ce priveşte, îndeosebi, teritoriul de cuibărit, extinderea sa a dăunat unor specii de păsări indigene, cărora li s-a restrâns şi habitatul, şi numărul.

Parc Onești - 23 martie 2012 foto: Radu Pușcarciuc

Parc Onești – 23 martie 2012
foto: Radu Pușcarciuc

Graurul este ușor adaptabil, preferând zonele de câmpie cultivate sau nu, aride sau umede, în păduri de toate felurile, ocupând, totodată, zonele periurbane, de orice natură, şi pătrunzând fără … jenă în localităţi.

Onești - 16 mai 2011 foto: Marelena Pușcarciuc

Onești – 16 mai 2011
foto: Marelena Pușcarciuc

Şi hrana – formată, la bază, din fructe şi insecte, s-a diversificat într-atât, încât putem spune că este o pasăre omnivoră.

Lunca Suceviței/Rădăuți foto: Vasile Boaru - 21 iulie 2013

Lunca Suceviței/Rădăuți
foto: Vasile Boaru – 21 iulie 2013

Gregaritatea ce o caracterizează se poate amplifica, adesea, până la a forma stoluri uriaşe, adevăraţi nori, de ordinul mediu a sute de mii de indivizi (excepţional, un milion), organizate în vederea dormitului, comportament neelucidat. Cu deosebire în asemenea situaţii graurii sunt de nedorit în preajma localităţilor, din cauza mizeriei lăsate sub … dormitoare, dar şi chiar a zgomotului pe care îl fac până să-şi găsească fiecare individ locul cel mai bun pentru somn.

Lunca Suceviței/Rădăuți foto: Vasile Boaru - 21 iulie 2013

Lunca Suceviței/Rădăuți
foto: Vasile Boaru – 21 iulie 2013

În multe oraşe ale lumii se organizează campanii de alungare bazate pe tot felul de metode unele mai sofisticate decât altele (aparate de emis zgomote, folosirea şoimilor etc.).

Foișor de pază, mai ales pentru grauri, în viile Niculițelului/Dobrogea foto: Andrei Raftopol - 27 septembrie 2013

Foișor de pază, mai ales pentru grauri,
în viile Niculițelului/Dobrogea
foto: Andrei Raftopol – 27 septembrie 2013

Deşi pot provoca importante pagube şi în agricultură, cu efecte economice grave, agricultorii au sentimente şi … resentimente amestecate în ceea ce-i priveşte, fiindcă, pe de o parte, pot goli de fructe livezi de cireşi sau de măslini, căpşunării, vii (puii sunt cei mai mari consumatori de fructe, deoarece, în prima fază, nu au abiliatea de a fora după insectele și semințele ascunse în pământ); dar au, în același timp, un important rol în controlul insectelor dăunătoare, care sunt hrana lor preferată. Fiind păsări lacome ”jefuiesc” până şi depozitele de ”vremuri grele” ale altor păsări (pe parcursul verii, multe specii de păsări, de exemplu, gaițele, ciorile etc., își fac depozite de hrană, ca măsură de precauție pentru lunile de iarnă). Poartă boli și paraziți, răspândindu-le și în rândul altor păsări, prin contaminarea scorburilor folosite pentru cuib.

Onești - 13 aprilie 2009 foto: Marelena Pușcarciuc

Onești – 13 aprilie 2009
foto: Marelena Pușcarciuc

Graurul este o pasăre relativ mică, având corpul de aproximativ 21 de cm și o greutate cuprinsă între 70-100 de g. Are coada scurtă, ciocul negru, gri sau galben, lung, subțire și ascuțit, picioarele îi sunt roz, iar aripile, triunghiulare.

Onești - 13 aprilie 2009 foto: Marelena Pușcarciuc

Onești – 13 aprilie 2009
foto: Marelena Pușcarciuc

Prezintă un dimorfism temperat, ceva mai marcant în perioadele de reproducere. Penajul de iarnă, tern, negru, smălțuit cu stropi albi, scânteietori, devine, vara, în special la mascul, iridisicent, de un verde-strălucitor, pe ceafă, piept și spate, în timp ce aripile îi sunt negre, uneori cu reflexii verzi sau purpurii. Juvenilii au penele maronii-deschis.

Onești - 13 aprilie 2009 foto: Marelena Pușcarciuc

Onești – 13 aprilie 2009
foto: Marelena Pușcarciuc

În zbor, aripile scurte și ascuțite îl fac să arate ca o stea în patru colțuri, fapt sugerat și de numele popular englezesc ”starling”.

Parc One,ti - 23 martie 2012 foto: Marelena Pușcarciuc

Parc Onești – 23 martie 2012
foto: Marelena Pușcarciuc

Masculul își cucerește femela atât prin cântece, de fapt suite de fluierături alternate cu triluri scurte, cât și printr-un ”dans nupțial” ce constă în cocoțarea pe o creangă mai înaltă sau pe un stâlp și tremurături dese și sonore ale aripilor ușor depărtate de corp. [Pentru a vedea câteva secvențe din timpul dansului nupțial al unui graur, executați click aici!]

Într-un cuib amenajat, în prealabil, de mascul, chiar înainte de a se forma perechile, în scorburi de copaci, în fisuri ale stâncilor, în găuri ori crăpături din ziduri sau pereţi, femela depune patru-șase ouă strălucitoare de culoare albstru-deschis, fiind clocite de ambii parteneri. Eclozarea are loc după circa 15 zile, părinţii fiind solidari la hrănirea puilor, golași și orbi în primele zile, până la părăsirea cuibului, care se petrece la vârsta de 3 săptămâni.  Dar şi după acest moment ei mai ”cerșesc” mâncare de la părinți încă una-două săptămâni. Graurul poate avea 2-3 generații de pui, în funcție de cantitatea de hrană existentă. În emisfera nordică perioada de reproducere începe în mai și se întinde până în iulie, iar în cea sudică, intervalul este septembrie-decembrie. Sunt atât păsări monogame, cât şi poligame. În sălbăticie ”speranța de viață” poate depăși 21 de ani. Pe timpul cuibăritului graurii sunt, în general solitari, abia la sfârșitul verii adunându-se în marile stoluri care formează norii uriași.

Onești - 13 aprilie 2009 foto: Marelena Pușcarciuc

Onești – 13 aprilie 2009
foto: Marelena Pușcarciuc

Cântecul graurului, de fapt, o suită heteroclită de secvenţe sonore, unele melodioase, altele gen … tehno sau, pur şi simplu zgomote, incluzând şi pasaje care imită sunetele altor păsări, se manifestă cu precădere la mascul, mai ales în perioada prenupţială (juvenilii fiind foarte vocali la scurt timp după ce le cresc penele). Este un foarte bun imitator al altor sunete auzite în mediul înconjurător, putând reda chiar și sunetul locomotivei. Mozart, care a avut timp de trei ani un graur, drept pasăre de casă (la moartea căruia i-a organizat funeralii), i-a introdus cântecul în Concertul său pentru Pian nr. 17. O altă piesă celebră a lui Mozart, ”Gluma muzicală”, programat comică şi inconsecventă stilistic, ar imita cântecul specific al graurului.

Bibliografie:
http://www.rspb.org.uk/wildlife/birdguide/name/s/starling/index.aspx
http://www.bbc.co.uk/nature/life/European_Starling
http://www.birdlife.org/datazone/userfiles/file/Species/BirdsInEuropeII/BiE2004Sp6815.pdf
http://www.birdlife.org/datazone/speciesfactsheet.php?id=6815&m=1
http://www.issg.org/database/species/ecology.asp?si=74
http://birding.about.com/od/birdprofiles/p/European-Starling.htm

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps