Ferigile – alcătuire, habitat, utilizare

Ferigile fac parte din grupul botanic al plantelor vasculare, cunoscut sub numele Pterydophyta. În lume sunt răspândite aproximativ 12000 de specii. Spre deosebire de muşchi, ele au vase lemnoase şi vase liberiene, rădăcină, tulpină şi frunze, la fel ca celelate plante vasculare. Fergile se reproduc prin spori şi nu au nici seminţe, şi nici flori. Ele diferă de licofite (Lycophytes, Lycopodiophyta, Lycopodes) – cea  mai veche diviziune a regnului Plantae, pe scara evolutivă, şi care include cele mai primitive plante vasculare existente precum Lycopodium, Phylloglosum, Huprzia etc. – prin aceea că au frunze adevărate, dar şi de plantele cu seminţe (gimnosperme şi angiospeme) prin modul lor de reproducere, lipsindu-le florile şi seminţele.

De departe, cel mai mare grup este cel al ferigilor leptsporangiate, adică al ferigilor al căror sporange (sac/structură în care se formează sporii) se dezvoltă dintr-o singură celulă epidermică; acestea se deosebesc  de eusporangiate la care sacul cu spori se formează dintr-un grup de celule. Sporangii, în mod obişnuit, sunt acoperiţi cu un solz numit indusium (peliculă de ţesut) – care poate acoperi întregul sorus (o aglomerare de sporangii) –, dar care poate fi, de asemenea, sever redus. Multe ferigi leptosporangiate au un inel în jurul sporangelui care eliberează sporii.Cele mai multe familii existente de ferigi sunt leptosporangiate (de exemplu, Dryopteridaceae, Cyatheaceae, Polypodiaceae, Athyraceae, Onocleaceae, Lomariopsidaceae, Tectariaceae).

Ca toate celelalte plante vasculare ele au un ciclu de viaţă (perioada dintre o generaţie de organisme şi alta identică, prin reproducere sexuată sau asexuată). Alternanţa generaţiilor este caracterizată de faza diploidă sporofitică (perioadă de dezvoltare în care numărul de cromozomi ai celulelor obişnuite este dublu în raport cu acela al celulelor sexuale) şi  de cea haploidă gametofită (stare în care se află celule sexuale în nucleele cărora există jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice).

Un ciclu de viaţă tipic pentru ferigi arată astfel:

1. O fază sporofită  (sporofit – organism vegetal care poară spori) diploidă în care feriga produce spori haploizi prin meioză (un proces de diviziune celulară prin care celula mamă se divide în patru celule fiice identice genetic, dar cu un număr de cromozomi înjumătăţit).

2. Un spor creşte într-un gametofit haploid prin mitoză (un proces de diviziune celulară în care fiecare celulă se divide în aşa fel încât produce două celule identice genetic). Gametofitul, în mod tipic, constă dintr-un protal (o plantă purtătoare de spori cu ţesut vascular) fotosintetic.

3. Gametofitul produce gameţi (celule sexuale), adesea, atât masculini, cât şi feminini, pe acelaşi protal) prin mitoză.

4. Sperma mobilă flagelată fertilizează un ou care rămâne ataşat de protal.

5 Oul fertilizat este un zigot (cel mai timpuriu stadiu de dezvoltare a embrionului) diploid şi creşte prin mitoză într-un sporofit diploid (o plantă ferigă tipică).

Alcătuirea ferigilor

Tulpina este, cel mai adesea, un rizom (tulpină orizontală) târâtor sbpământean, iar uneori, un stolon târâtor pe pământ (Polypodiaceae) sau o tulpină supraterană erectă semilemnoasă (Cyatheaceae) care ajunge până la 20 m la câteva specii.

Frunzele reprezintă partea verde fotosintetică a plantei, ele fiind larg crestate. Noile frunze, în mod obişnuit, se dezvoltă dintr-o spirală strânsă numită cârjă. Apoi are loc descreţirea frunzei începând cu părţile de jos, producându-se apoi fotosinteza.

Frunzele sunt de trei tipuri:

– trofofile – frunze care nu produc spori, ci doar zaharuri prin fotosinteză, asemenea frunzelor verzi de la plantele cu seminţe;

– sporofile – frunze care produc spori, fiind asemănătoare cu solzii conurilor de pin  sau cu staminele şi pistilul gimnospermelor şi angiospermelor; sporofilele ferigilor, spre deosebire de plantele cu seminţe, nu sunt foarte specializate şi, ca şi trofofilele, produc zaharuri;

– brofofile – frunze care produc o cantitate anormalăde spori, ele fiind mai mari decât alte frunze însă se aseamănă cu trofofilele.

Rădăcinile sunt structuri nefotosintetice, subpământene, care preiau apa şi nutrienţii din sol. Ele sunt întotdeauna fibroase şi, structural, seamănă cu rădăcinile plantelor cu seminţe.

Habitat

Speciile de ferigi cresc într-o largă varietate de habitate (mediul natural în care trăiesc), pe înălţimile munţilor, pe feţele stâncoase ale deşerturilor, pe cursurile apelor, în câmpuri deschise.

Fergile sunt percepute ca specialiste în habitate marginale, reuşind să crească în locuri unde factorii de mediu variaţi limiteaza şansele de creştere a plantelor cu flori. Patru tipuri de habitat sunt preferate de ferigi: pădurile umede şi întunecoase, crăpăturile de pe suprafeţele stâncoase – în special pentru a se feri de soare puternic –, zonele umede acide – incluzând bălţile şi mlaştinile – şi pădurile tropicale – unde multe specii sunt epifite (plante care folosesc drept sprijin alte plante, fără a le parazita): între 25-30%. Unele dintre ferigi depind de asocierea micorizială (asociaţie simbiotică realizată de miceliul unei ciuperci cu rădăcinile unei plante) cu ciupercile. Sunt ferigi care cresc în perimetre ce au un pH specific, cum ar fi feriga căţărătoare (Lycopodium) din estul Americii de Nord, care preferă solurile umede, intens acide, în timp ce feriga buboasă veziculată se găseşte numai pe solurile calcaroase.

Utilizare

Ferigile nu au importanţă economică deosebită, dar câteva sunt culese pentru hrană sau pentru a fi folosite ca plante ornamentale, pentru remedierea solurilor deteriorate; abilitatea unora de a îndepărta unii poluanţi din aer este un subiect de cercetare.

Sporii sunt bogaţi în lipide, proteine şi calorii, aşa încât constiuie hrană pentru unele vertebrate.

Deşi nu sunt la fel de importante din punct de vedere economic precum plantele cu seminţe, ele au o valoare considerabilă pentru unele societăţi umane, fiind folosite ca hrană (Pteridium aquilinum, Matteuccia struthiopteris, Osmunda cinnamonea). Alte exemple:

Diplazium esculentum este folosită de unele popoare tropicale;

– Tuberculii de la feriga-regală (Ptisana salicina) reprezintă hrana tradiţională în Noua Zeelandă şi sudul Pacificului;

– Tuberculii de ferigă au fost folosiţi ca hrană chiar cu 30 000 de ani în urmă. Berberii din Insulele Canare făceau din ei gofi (un fel de turte);

– Rizomii ferigii lemn-dulce (Polypodium glycyrrhiza) erau mestecaţi – precum guma de mestecat – de nativii din Pacificul de Nord-Vest, pentru aroma lor.

Foarte multe ferigi sunt toxice (Lycopodium japonicum, Onoclea sensibilis). Feriga-de-apă-gigantică (Salvinia molesta) este una dintre cele mai toxice din lumea acvatică a plantelor.

Se crede că Pteridium aquilinum, consumată curent în Japonia, este cauza unei rate mari a cancerului de stomac printre cetăţenii acestei ţări.

Ferigile din genul Azola sunt plante foarte mici, plutitoare şi nu prea seamănă cu ferigile “obişnuite”. Numite ferigi-ţânţari, ele sunt utilizate ca fertlizator pentru culturile de orez din sud-estul Asiei, deoarece au abilitatea de a fixa nitrogenul din aer în compuşi ce pot fi folosiţi de alte plante.

S-a constat că multe ferigi sunt utile la transferarea metalelor grele şi a arsenicului din sol.

Nenumărate ferigi sunt întrebuinţate în horticultură pentru amenajări exterioare, precum şi ca plante ornamentale de interior sau pentru acvarii.

Ferigile arborescente sunt folosite ca material de construcţie în unele zone tropicale.

Feriga-argintie (Cyathea dealbata) ocupă în cultura Noii Zeelande un loc de cinste. Frunzele ei sunt emblema  multor organizaţii şi a echipelor sportive importante (”Silver Ferns” – tenis, ”Black Ferns” – echipa de rugby feminină etc). Ele apar pe uniforma armatei neo-zeelandeze. În Noua Zeelandă se fac tatuaje cu desenul ferigii-argintii, ca simbol al cetăţeniei nouo-zeelandeze. Feriga a devenit, după kiwi, cel mai larg folosit şi cel mai cunoscut simbol al acestei ţări.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.