Viespea-mare-de-pădure

Pralea (Căiuţi/BC) – foto: Marelena Puşcarciuc

Vespa crabro L.

Albina-ţiganului, albină-ţigănească, bărzăun, băzgăun, bâzălău, bâzgar, gărgăun, găun, găunoi, tăun,
viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespar, viespoi.

 

 

 

Vesapa crabro este răspândită în Europa, Asia, din sec. XIX în America de Nord şi, mai de curând, în America de Sud .

Este cea mai mare ca talie dintre viespile europene: matca are în medie 3,5 cm dar poate ajunge şi la 5 cm lungime, în timp ce masculii şi lucrătoarele, care măsoară în medie 2,5 cm, pot atinge maximum 3 cm. Celelalte specii de viespi de la noi rar ating 2 cm, în medie având sub 1,5 cm. Deşi mai zgomotoase decât alte viespi, sunt mai puţin agresive; poate cu excepţia cazului când se află la cuib şi se simt ameninţate sau dacă sunt atinse, din întâmplare, cu mâna. Spre deosebire de albine care după înţepătură îşi pierd acul şi mor, acul viespii este retractil şi, de aceea, ea poate înţepa de mai multe ori. Înţepătura este urmată de durere, ce poate ţine şi câteva zile, deşi toxicitatea veninului este inferioară de circa 10 ori faţă de cea a veninului albinelor. Pericolul şocului anafilactic, ce poate conduce chiar la deces în cazul persoanelor alergice, este însă la fel de mare.

Sunt viespi sociale (există şi specii solitare, altele parazite), coloniile în care trăiesc având un ciclu anual. Un ciclu de viaţă durează, în funcţie de condiţii, cu aproximaţie, de la sfârşitul lunii aprilie până pe la începutul lunii noiembrie. Primăvara, regina îşi părăseşte adăpostul în care a hibernat peste iarnă, se instalează în locul viitorului cuib (scorburi de copaci, cotloane în clădiri părăsite) şi începe să-l construiască: din coajă de copac fărâmiţată şi plămădită cu propria salivă realizează un mic acoperiş ca de hârtie, în formă de clopot, pentru o celulă hexagonală în care depune primul ou; apar apoi alte celule cu alte ouă depuse în interior. Larvele ce ies din ouă sunt hrănite cu bucăţele de insecte vânate de regină. Curând, larvele însele îşi căpăcesc celulele, metamorfozându-se repede în nimfe şi apoi în adulţi – numai femele lucrătoare sterile – ce preiau sarcina de a hrăni larvele şi regina, de a colecta celuloză pentru extinderea cuibului şi de a-l proteja de duşmani şi de a apăra regina de atacurile unor eventuale rivale. Insectele prinse sunt dezmembrate cu ajutorul mandibulelor puternice şi se păstrează doar abdomenul cu musculatura proteică transformat în bol alimentar ce este transportat la cuib. Larvele sunt hrănite de adulţi cu  acest amestec de insecte capturate, paralizate şi masticate, apoi regurgitate.Regina, căreia îi rămâne doar sarcina de a depune în continuare ouă, are nevoie de mai multe proteine, necesare pentru dezvoltarea ovarelor, decât lucrătoarele care au ca hrană de bază carbohidraţii.

Toate acestea se întâmplă pe la sfârşitul lunii iunie. Populaţia mărindu-se, e posibil ca fagurii să devină neîncăpători, aşa că lucrătoarele zboară în căutarea altui loc şi încep construirea unui nou cuib (relocare). Un cuib de bărzăuni e format din 6-9 camere, totalizând 1.500-3.000 şi chiar 5.000 de celule. O colonie tipică e deservită de 300-500 de lucrătoare, dar poate ajunge şi la 1000. Apropiindu-ne de un cuib (recent părăsit, căci de unul populat e riscant să o facem) vom constata că emană un miros neplăcut. Interesant este că bărzăunii au la cuib circa 10 musafiri … permanenţi, nişte coleoptere lungi de vreo 2 cm, numite Velleius dilatatus, care se hrănesc exclusiv cu detritusul gazdelor, dar care au nevoie pentru supravieţuire inclusiv de prezenţa acestora.

La începutul luniii august, regina depune din nou ouă din care, cam după 10 zile, ies larve din care se dezvoltă adulţii masculini şi, după alte vreo 10 zile, ouă din care eclozează viitoare regine. Masculii, în scurta lor viaţă, n-au alt rol decât de a fecunda femelele din care se vor alege regine. Zborul de împerechere are loc în zilele călduroase de la jumătatea lunii septembrie. Putem recunoaşte un mascul de o lucrătoare, numărând segmentele toracelui: masculul are 7, femela doar 6; la fel şi anterele, la mascul sunt formate din câte 13 segmente, la femele din 12.

Regina şi-a îndeplinit menirea; e neglijată, nemaifiind hrănită de lucrătoare, şi pe la jumătatea lui octombrie moare. Toţi membrii coloniei apăruţi în anul curent mor, cu excepţia femelelor fecundate, mătcile. Cele care supravieţuiesc iernii îşi încep cariera de regine. Ciclul vieţii se reia.

Hrana bărzăunilor este formată în cea mai mare parte din alte insecte (muşte, alte viespi, albine, lăcuste, libelule, păianjeni, omizi, o colonie de bărzăuni consumând zilnic circa 500 g de insecte), dar sunt foarte amatori de miezul fructelor pârguite: mere, prune, piersici, struguri, producând chiar pagube serioase în livezi. Ei mai pot distruge diferiţi arbori sau arbuşti prin decojirea mlădiţelor şi a ramurilor ca să procure celuloză pentru construirea cuibului.

Executaţi click aici, pentru a vdea un bărzăun la … lucru !

Comparând neajunsurile pe care le produc cu unele avantaje ale prezenţei lor – mari distrugători de insecte dăunătoare, în special muşte, la care se mai adăugă faptul că poftesc mult mai puţin la albine şi mult mai mult la unul dintre marii dăunători ai fagurilor, molia-cerii, Galleria mellonella – vom înţelege de ce nu e recomandabilă distrugerea cuiburilor (oricum, le reconstruiesc pe vechile amplasamente); unii apicultori aduc chiar câte un cuib de bărzăuni în apropierea stupinelor. În Germania, bărzăunul este o insectă ocrotită, distrugerea unui cuib fiind amendată cu 50.000 de euro!

Bibliografie:

http://www.vespa-crabro.de/directory.htm
http://ento.psu.edu/extension/factsheets/european-hornet
http://www.vespa-crabro.de/hornet_vespa_crabro_vexator.htm
http://en.wikipedia.org/wiki/European_hornet

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps