Scurt circuit în capătul estic al Culmii Pietricica !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

background-ul hărții: Google Maps

Ca substructură a Subcarpaților Moldovei, Culmea Pietricica (numită și a Bacăului de Alexandru Roșu în Geografia fizică a României, Edit. Didactică și Pedagogică, București, 1980) include, după același autor, și Dealul Bărboiu, tratat separat de alții (ex. Grigore Posea în Geografia fizică a Romniei, Edit. Fundației România de Mâine, București, 2006), și, implicit la autorul citat, dar tratată separat de alții (ex. Gr. Posea  în op. cit.), Platforma Păncești sau Glacisul Orbeni ori Piemontul Orbenilor/Orbeni-Păncești. Această din urmă (sub)structură e cea care ne interesează în … speța de față, …

harta: Open Topo Map

… mai precis, extremitatea sa estică !

Traseul prezentat realizează circuitul văii, de regulă, seci, a Străminoasei, având ca principal obiectiv “cucerirea” ultimului vârf, de 413 m, al Culmii Pietricica: Pietrosu sau Mesteacănu – depinde de hartă !

 

 

foto: Google Earth Pro

Traseu: Urechești – V. Danciului – Lacul Ciortola – Dl. Mesteacănului – Dl. Pietrosu – Dl. Liliecilor – Urechești

L
= 12,5 km;
Habs = 300 m;
Durata = 7 h (cu popasuri).

 

 

Pentru a ajunge în locul de parcare/intrare în traseul per pedes părăsim DN 11A (Onești-Adjud) traversând calea ferată pe la bariera din extremitatea vestică a satului Urechești. De aici, spre stânga, sunt 350 m până la prima intersecție spre dreapta, de unde, încă 350 m până la următorea, ce coincide și cu locul de parcare.
[La 500 m distanță de barieră, spre Adjud, se află Gara Urechești !]

 

Pornim pe ulița c e duce spre nord, …

 

… după 200 m trecând prin intersecția prin care vom reintra în sat la revenirea din traseu; e străjuită de o troiță … și nu numai !

 

La 150 m mai sus ajungem în fața uneia dintre bisericile satului, cea mai veche. Are hramul Sfânta Paraschieva (anterior, Buna vestire), fiind ridicată în 1792, ulterior suferind numeroase reparații și adăugiri. Se presupune că e pe locul unei biserici din sec. XV; credibil, atâta timp cât satul este menționat în documente la 1472; e un act, emis de domnitorul Ștefan cel Mare, de întărire a propietății asupra satului Urechești, de pe Trotuș, comisului Ilea Huru (cf. Corneliu Stoica – Valea Trotușului. Enciclopedie, Edit. Magic Print, Onești, 2006 ).

 

Pe lângă gardul bisericii suie o ulicioară priporoasă tăiată în stratele groase de argilă scoase la zi în urma eroziunii produse de râul Trotuș.

 

Iarbă-grasă (Sedum telephium subsp. maximum)

 

Drumeagul, mărginit de vii și lanuri de porumb, ne duce la marginea pădurii de stejar ce acoperă mai toată Culmea Pietricica. Spre sud, dincolo de Trotuș a răsărit un pui de curcubeu, …

 

… semn de vreme bună !

 

Pe la marginea (interioară) a pădurii, apoi ocolind ușor vaiuga Danciului, …

 

… drumul ne scoate după vreo 10 minute la marginea … exterioară.

 

După alte 10 minute, când drumul se bifurcă, lăsăm pădurea (un timp) și urmăm ramura din dreapta, ce duce printre tarlale, cale de aproape 500 m, …

 

… La Movilă ! De multe ori o asemenea … movilă, aproape în plin câmp, sugerează că ar putea fi vorba despre un tumul !

 

Aspectul stratelor de argilă, scoase la zi în lutăria de pe latura nordică a Movilei nu nu prea sugerează  originea antropică a sa. Alături de ea există o groapă de gunoi ce descurajează orice intenție de a cerceta cu mai mare atenție locul. Să mai spunem că lângă Movilă, pe harta topografică militară, de acum mai bine de 50 de ani, apre un mic lac/iaz; azi nu mai există nicio urmă a lui !

 

Odată ce ne-am împlinit – să zicem așa – curiozitatea, în legătură cu Movila și lacul aferent, ne întoarcem la marginea pădurii, spre care ne duce un drumeag acoperit cu un covor elastic de troscot (Polygonum aviculare) !

 

Rămânem atașați de marginea pădurii vreun sfert de oră doar, până ce ar trebui să schimbăm direcția cu 90 de grade. Prin vârful unghiului, intrăm însă în pădure unde ne … aștepta un drum “silvic” – pe care îl observaserăm mult mai devreme mergând și el paralel cu marginea pădurii, dar prin ea. L-am ignorat – …

 

… cât s-a putut – de … dragul a ceea ce mai putem vedea prin iarbă !

 

Dar și prin pădure putem avea surprize; cum ar fi troița ridicată în 2020 de familia pădurarului Gheorghe Bulinete din Urechești; …

 

… și altă surpriză plăcută și vederii, și la gust, căci chiar dacă este o iască, e una comestibilă, considerată delicioasă: puiul-pădurii (Letiporus sulphureus) !

 

După vreun sfert de oră ieșim iar din pădure, la marginea unor lanuri de grâu proaspăt cosit; …

 

… auriul spicelor nu mai e, i-a luat locul azuriul …

 

… “buruienilor” de cultură !

 

Departe, în zare, e valea Siretului !

 

Ajungem îndată în marginea viilor celor din Conțești; …

 

… pe care îl întrezărim printr-o perdea … înflorată …

 

… de sipică !

 

Părăsim geana pădurii și, pe drumul … dintre vii, trecem pe drumul ce suie din Conțești …

 

… pe Culmea Pietricica; …

 

… și pe care intrăm din nou în pădure ! Drumul merge pe culmea morfologică a Pietricicăi, mereu aproape de linia de cea mai mare altitudine, hotar între ocoalele silvice Căiuți și Sascut, marcat cu “H”-uri roșii ! Ambele păduri sunt printre cele mai bine gospodărite pe care le-am putut vedea, ceea ce constituie un mare … dezavantaj pentru drumeți, căci nu găsești un trunchi, o creangă pe care să te poți așeza să-ți tragi sufletul !

 

În maximum un sfert de oră ajungem în preajma vârfului Mesteacănului sau Pietrosul, într- o intersecție marcată de borna silvică VI 196. Spre stânga pleacă un drum înscris pe interfluviul dintre valea Trotușului și cea a Străminoasei – cel pe care vom continua și noi traseul -, spre dreapta pleacă un drum ce coboară în valea Conțeștilor, iar înainte, drumul fidel Culmii Pietricica, Noi am mai mers câteva minute pe acesta din urmă, care e paralel cu linia de maximă altitudine a culmii, numai puțin sub ea, până ni se pare că ajungem chiar sub vârf, ajutându-ne la aprecierea de rigoare, pădurea rară de sub el; părăsim drumul și urcâm pe vârf !

 

E marcat de borna VI 170. De aici schimbăm direcția anterioară (V – N-V), mergând spre sud pe interfluviul pomenit mai înainte, după benzile roșii verticale (hotar între parcele silvice) ce pleacă de la bornă !

 

Străbatem același gen de pădure … preacurată, …

 

… ajungând după un sfert de oră la o intersecție importantă, într-o poiană “de vânătoare” !

 

Noua direcție este “spre est” !

 

Aspectul, deja … monoton, al pădurii …

 

… se schimbă la un moment dat spre latura sudică a interfluviului, unde a fost un parchet, nu foarte demult, motiv pentru care vegetația arbustivă este încă semnificativă; …

 

… domină hrișca-deasă (Faloppia dumetorum) !

 

Ici-colo se mai ițesc și alte flori …

 

… , …

 

… unele … trecute deja … la fructificare !

 

Apoi, pădurea revine la normal, normalul … local !

 

La o oră și un sfert de la “poiana de vânătoare” ieșim din pădure, de fapt la marginea ei.

 

Cale de 1 km alura drumului va fi aceeași: în stânga, marginrea pădurii bordată însă cu tufe arbustive, în dreapta, tarlale agricole !

 

În cele din urmă drumul se lasă spre valea Străminoasei, pe sub malul abrupt, rupt de eroziune, …

 

… ultimii metri străbătându-i chiar pe firul sec al văii prins în canalul de beton ce-i regularizează cursul inferior !

Traseele noastre pe Culmea Pietricica sunt prezentate aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.