Pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din Pasul Păpăuți până la granița cu Munții Întorsurii !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Fotodescrierea traseului corespunzător …
– primilor doi pași, pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din pasul Oituz până în Pasul Ojdula, poate fi accesată aici;
– al pasului 3, din Pasul Ojdula până în Poiana Mușat, aici,
– al pasului 4, din Poiana Mușat până în Poiana Butuci, aici,
– iar al pasului 5, din Poiana Butuci până în Poiana Chitera, aici;
– al pasului 6, din Poiana Chitera în Pasul Păpăuți, aici !

Pasul 7, ultimul în Munții Vrancei: Din Pasul Păpăuți în Șaua Mlăștinoasă
– fotodescrierea traseului până pe Vârful Delezeg/Domocoș are la bază o drumeție din 20 august 2022

Date tehnice:
– punct de plecare: 45.775407N, 26.208086E, 1.102 m alt.
– punct de sosire: 45.693489N, 26.163879E, 979 m alt.
– lungime traseu: cca 12,5 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 450 m
– durată (cu popasuri): 3 h 30 min (vara)
– dificultate (inclusiv orientarea): medie +

 

 

Plecăm din Pasul Păpăuți, spre sud-est, pe un drumeag forestier  ce încinge coastele estice ale Dealului Cheișoara, părând a-i evita linia culmii, aflată însă imediat în dreapta, nu cu mult mai sus !

 

Mergem pe el doar 750 m = 10 minute, …

 

… părăsindu-l pentru un mai vechi drum de tractor, la început, destul de … estompat de vegetație, …

 

… dar bine conturat apoi, pe măsură ce suim spre și pe, efectiv, culmea Cheișoarei !

 

Sus de tot culmea se … poienește …

 

… !

 

Ieșim repede deasupra șeii largi și joase ce desparte Cheișoara de vârful semeț al Muchiei Cătanelor.

 

Zona fiind despădurită ne putem bucura de câteva panorame largi …

 

…

 

… !

 

Șaua este străbătută de un drum forestier (la care se racodează și drumul pe care am plecat din Pasul Păpăuți – însă cu un plus de 3 km față de traseul nostru de pe culmea Cheișoarei) !

 

Urmându-l spre sud (deapta), după ce străbatem un mic pâlc de pădure, …

 

… răzbim într-o vastă poiană …

 

… prin care coborâm domol, un timp, …

 

… apoi ceva mai … accelerat …

 

… spre punctul cel mai jos al șeii ce precede Muchia Cătanelor !

 

Drumul care ne-a adus până aici se oprește în urmele unui drum tansversal în ale cărui brațe nu ne punem nicio nădejde că ne-ar putea scuti de urcușul Muchiei Cătanelor; așa că … înainte și în sus !

 

Urmărim umele, parcă, ale unuifost drum de tractor, apoi ale unei poteci, clar, de animale cu dorința de a evita linia de maximă pantă a Muchiei Cătanelor !

 

Ne menținem direcția sud până prindem linia culmii, …

 

… de unde coborâm o pantă ceva mai abruptă spre sud-est !

 

Ajungem astfel într-o mică șa înierbată dincolo de care …

 

… începe urcușul (lent) spre Vârful Domocoș !

 

Într-un sfert de oră suntem pe Vârful Domocoș/Delezeg; fără nici o veleitate de … vârf, dar e reperabil datorită bornei forestiere ce-l marchează: VI 47.

 

Pe copacul marcat apare însă, în fine, și “H”-ul roșu al hotarului dintre ocoale silvice, trasat chiar pe culmea principală a Munților Vrancei, dar pe care nu l-am văzut de la plecarea din Pasul Păpăuți !
[De aici până la finele său fotodescriem traseul parcurs în 15 aprilie 2022 !]

 

Nici în continuare nu vom vedea prea multe “H”-uri, dar culmea este ușor de ținut, drumul trasat pe ea, deși necirculat de mult, este decelabil, iar direcția este constantă: spre sud !

 

După un coborâș și apoi un urcuș, la fel de … insignifiante, care ne … consumă vreo jumătate de oră, printr-o pădure rară, …

 

… ieșim la … lumină, …

 

… sub Vârful Chiuzul cel Mic (al Spiridușului),  la marginea unei mari poieni: …

 

… a … Naibii !

 

La orizont, în spatele Munceilor Întorsurii, se întrezăresc munții sudici ai Curburii; …

 

… iar dinspre est, veghează patriarhul munților Buzăului !

 

O luăm încetișor la vale …

 

… aținându-ne, cât de cât, de marginea pădurii din dreapta, …

 

… atrași de primele flori ale noii primăveri !

 

Între în urmă și înainte distanța tot crește …

 

… așa că ajungem curând în capătul sudic al poienii !

 

Un semitur de orizont e absolut firesc …

 

… înainte de a părăsi poiana !

 

Apendicele în pantă din capătul ei sudic ne scoate, după un scurt urcuș împădurit, …

 

… într-o poiană alungită, însă pe direcția est; ori noi vom ține, în continuare, sudul !

 

Drumul … cel bun ne coboară …

 

… într-o mică șa, de unde ni se oferă din nou două opțiuni, spre dreapta, …

 

… fiind alegerea corectă !

 

Ne angajăm pe un drum de tractor trasat pe curbă de nivel pe sub culme …

 

… dar care ne conduce cu exactitate într- șa a culmii principale.

 

Aici regăsim “H”-ul silvic și, implicit direcția de urmat: suim puțin, …

 

… coborâm într- nouă șa, apoi iar urcăm, dirijați, dacă e nevoie, de câte un haș, ori de benzile roșii verticale.

 

[Un intermezzo … peisagistic !]

 

Altfel, suim spre sud până pe creștetul culmii – insignifiant nod orografic -, marcat de borna silvică 13 ! De aici schimbăm direcția cu 90 de grade, luând-o spre vest !

 

Un vechi drum de tractor ne coboară ușor …

 

… într-o șa largă, poienită, ce precede Vârful Bonis. În șa intersectăm un alt drum de exploatare silvică, trasat poate ceva mai recent, oricum, mai circulat ! De aici, putem continua:
– urmând culmea principală, urcând spre și apoi pe vârful Bonis;
– coborând puțin din șa pentru a prinde o potecă pastorală care duce de-a coasta pe culmea principală, dincolo de Vârful Bonis, variantă pe care am preferat-o !

 

Până să continuăm remarcăm o particularitate morfologico/geologică a terenului de la picioarele noastre: se reliefează foarte clar o dolină și o mică vale oarbă; ceea ce sugerează un drenaj subteran al apei meteorice adunate pe valea oarbă în regim pluviometric; …

 

… căci, altfel, este seacă !

 

Coborâm pe o potecă lată, pastorală, vreo 5 minute doar, …

 

… urmând, în continuare, să urmăm o variantă a potecii cea despre care spuneam că taie de-a coasta versantul sudic al Dealului Bonis. Poteca, destul de ușor de urmărit, …

 

… după ce ocolește o obârșie activă, …

 

… se estompează binișor; pe deasupra, o ia pieziș în sus, …

 

… scoțându-ne la marginea Poienei Cozma; aici ajungeam și dacă am fi ales să încălecăm Vârful Bonis !

 

Suim către Vârful Poienii, mergând  spre vest, …

 

… o primă treaptă altitudinală, …

 

… apoi, mergând spre sud, o a doua !

 

În treacăt, culegem flori: viorele, ghiocei, brândușe, brebenei !

 

Un mic promontoriu ne ajută …

 

… să descifrăm mai clar orizonturile …

 

… [detaliu] …

 

…

 

…

 

… [detaliu] !

 

În fine, ajungem pe Vârful Poienii; de unde, firește, coborâm !

 

Drumul intră repede într-o plantație de fag, …

 

… trecând apoi în cea de molid din dreapta, intrarea fiind, parcă, semnalată de o bandă roșie silvică !

 

Străbatem molidișul pe un drum-alee, …

 

… care ne scoate într-o mică poiană de plai; …

 

… suntem din nou strict pe culmea principală !

 

Ultimul urcuș al traseului !

 

Va urma coborâșul spre Șaua Mlăștinoasă; …

 

… apoteotică din punct de vedere al peisajului …

 

… !

 

Se apropie …

 

…

 

… finalul traseului !

Traseul continuă pe culmea morfologică a Carpaților de Curbură, urcând de aici, din Șaua Mlăștinoasă, pe culmile Munților/Munceilor Întorsurii; descrierea traseului poate fi accesată aici ! – în construcție

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !