Circuit pe dealurile dintre Dofteana şi Dărmăneşti

III. c.2. Dărmăneşti (gura Maşcaşului) – Dl. Deluceanu – Dl. Mândroaia – Dl. Pânca – Dl. Cărăboaia (Runc) – gura Maşcaşului

Caracteristici:

– circuit;
– durata: 6 ore;
– lungime: cca 15 km;
– diferenţă de nivel: cca 350 m;
– grad de dificultate: uşor.

Acces:

Venind de la Oneşti pe DN 12A, după ce ieşim din Dofteana, mergem încă 2 km până ce întâlnim placa indicatoare rutieră care ne informează că pătrundem în Dărmăneşti; trecem apoi pe lângă o benzinărie aflată pe dreapta şoselei şi, după aproximativ 100 de metri, remarcăm că, spre stânga, pleacă  un drum care, deşi neasfaltat, este bine întreţinut. Pe el vom intra în traseu,  dar ne vom şi întoarce. Locuri de parcare se găsesc atât în preajma intersecţiei, cât şi la benzinărie.

Intersecţia respectivă poate fi observată de către cei ce vin dinspre Miercurea-Ciuc, cu câteva zeci de metri înainte de a ieşi dintre ultimele case ale Dărmăneştiului (de fapt, un cartier periferic al localităţii; oricum şoseaua nu trece decât prin zona periferică de nord a localităţii), aflându-se  la egală distanţă de podul de peste râul Uz, precum şi de halta Valea Uzului (2 km).

Descrierea traseului

Odată intraţi pe drumul lateral din stânga şoselei, îl şi părăsim după doar câţiva metri, luând-o spre stânga pe un drum de căruţe. Traversăm micul pârâu Maşcaşu şi ne îndreptăm direct spre dealul Deluceanu. De la baza sa drumul urcă razant, spre stânga, pentru a ajunge pe muchia dealului, un vast platou cvasiorizontal, reprezentând nivelul cel mai înalt al teraselor fluviale ale Trotuşului. Ajunşi pe platou, păstrăm tendinţa “de stânga”, imprimată drumului – acum ceva mai estompat, fiind ramificat către tarlalele agricole de pe platou – pentru a prinde cumpăna de ape dintre valea largă a Maşcaşului, aflată în dreapta noastră, şi valea, mai puţin dezvoltată la obârşii, a pârâului Seaca, ce curge spre Dofteana. Înainte de a coborî spre cel mai jos punct al interfluviului, ne racordăm la un nou drum de căruţe ce vine de pe vecinul estic al Deluceanului. Coborâm două-trei serpentine, apoi începem să refacem diferenţa de altitudine pierdută, timp în care drumul nostru se uneşte cu un altul venit din valea Secii. Dincolo de şaua ce a marcat cumpăna de ape dintre Maşcaşu şi Seaca, urmează un lung interfluviu, foarte puţin denivelat, a cărui parte finală este numită Culmea Mândroaia, înălţat între bazinul Maşcaşului şi cel al Dofteniţei. Cât timp mergem pe el,  contemplăm desfăşurarea culmilor la orizont: panorama întregii culmi a Munţilor Berzunţi, spre dreapta; imaginea Plaiului Pânca, în faţă, şi potcoava culmilor ce înconjoară bazinul Dofteniţei (Bobotarul, Baba Rea, Stega Mică), spre stânga. De pe Mândroaia trecem pe Dealul Pânca şi, după un scurt urcuş prealabil, îi înconjurăm de-a coasta capătul sudic, pentru a ieşi aproape de marginea largii şei ce desparte Pânca de Stega Mică. Nu coborâm până în şa, ci prindem linia culmii Pâncei săltându-ne uşor-uşor pe plaiul ei acoperit cu pini, molizi şi mesteceni răzleţi. De pe plai avem un nou orizont imagistic: spre vest, dincolo de valea Izvorului Negru, aflată la poalele Pâncei, vedem Plaiul Costea, prins între Izvorul Negru şi afluentul său, Pârâul Costea;  Dealul Mare şi Dealul Secătura Grozei, ce continuă cu Plaiul Rugetului, dar care, fiind mai jos, nu se vede; culmea Nemirei între Nemira Mică şi Botul Farcului; apoi, lateral şi mai în spate, succesiv, piciorul Başca şi culmea Şoiului Mare, intercalate între Botul Farcului şi Piciorul Arsurii, întins spre Lacul Poiana Uzului dinspre Obcina Lapoşului; aceasta din urmă este cel mai bine … văzută, împreună cu plaiul înalt ce o leagă de Lăloiţa şi contraforturile dinspre est. Departe, spre nord, dintre culmile înnegurate ale Munţilor Tarcăului, se reliefează, din ce în ce mai clar, pe măsură ce avansăm pe culmea Pâncăi, Taşbuga; orizontul nord-estic este închis în întregime de culmea Berzunţiului.

Plaiul Pânca este slab ondulat şi se termină în coborâre, la început lină, dar, tocmai când panta se pregăteşte să crească, ne lăsăm spre dreapta, prinzând îngusta şi joasa cumpănă de ape dintre văile Maşcaşului şi Cărăboaiei. Trecem astfel pe Dealul Cărăboaiei, numit pe unele hărţi şi Runcu. Traversăm o mare poiană, la început uşor descendentă, apoi uşor ascendentă, pentru a urca o treaptă denivelată brusc cu circa 20 m, urmărind drumul de căruţe ce suie, razant, spre dreapta; un alt drum suie spre stânga pe mijlocul treptei. Ajungem pe o întinsă paltformă orizontală, martor al celei mai înalte trepte fluviale a Trotuşului, asemenea celei reprezentate de Dealul Deluceanu, aflat aproape, în dreapta noastră, dincolo de valea Maşcaşului. Străbatem acest platou pe la marginea sa dreaptă, iar când ajungem aproape de capătul lui nordic cotim spre stânga, spre cele câteva uluce ce adună apă în beneficiul unei stâne din apropiere şi al unei văiugi ravenate, orientată spre nord. Pe dreapta văiugii, un drum de căruţe ne coboară pe o altă platformă orizontală, de asemenea o treaptă fluvială a Trotuşului, pe care este construită o staţie de epurare a apei potabile ce vine din lacul de acumulare Poiana Uzului şi alimentează Oneştiul. Drumul de căruţe ne duce lângă staţie, iar de aici prindem capătul amonte al drumului de intrare în traseu care taie în diagonală coastele treptei fluviale pe care e construită staţia de epurare şi, după 2 km, ajungem la capătul traseului.

Pentru a vedea imagini de pe traseu, executaţi click aici!

Pentru a … parcurge şi alte trasee din Munţii Nemira executaţi click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps