Un munte de neratat: Buila-Vânturarița !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Expediția <Căpățânii-Buila-Vânturarița-2014>

De 40 de ani ne stă … pe/în cap ideea unei expediții pe plaiurile și crestele Munțtilor Căpățânii. Dacă mulți, mulți ani, „dosarul” a stat în adormire, fiind clas(ific)at și etichetat „Munți <de făcut>”, odată intrați în Era Internetului, bombardați fiind de noianul de informații și imagini aferente – documentare, sugestive, incitante – am scos dosarul de la naftalină, repunându-l pe rol. Ne-am îndreptat atenția, cu precădere, spre „personajul-cheie” din dosar, pus, în noile condiții descrise, în mod deosebit în lumină: Buila-Vânturarița; cu atât mai mult cu cât, atacarea sa (și a altora ca el, cu caractere preponderent alpine) tinde să se cam … prescrie pentru noi. I-am acordat două zile (pline) pentru spre a ne dovedi ce … hram, de renume, poartă ! În economia timpului alocat … anchetei (citește „expediției”) nu ne-a mai rămas decât o zi în care să putem extinde … cercetările și asupra largilor și înaltelor plaiuri ale Munților Căpățânii; iar din motive de … celeritate a trebuit să renunțăm la un alt „personaj” cu greutate al „cazului”: Piatra Târnovului (precizările din urmă sunt menite să sugereze un posibil context, mai larg, pentru virtuali amatori de abordare a masivului Căpățâna).

Pentru a vedea ce obiective culturale am vizitat în prima zi a expediției, cea în care am străbătut lunga distanță de la Onești până dincolo de Râmnicu Vâlcea, la Bârzești/Bărbătești, executați un click aici !

Ziua a II-a (11 august): De pe Vioreanu pe Vânturarița; de fapt, invers !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

foto: Google Earth

Traseu auto, tur: Pensiunea <La Calu Bălan>/Bârzești/Bărbătești/VL – Stoienești (DN 67 – 8 km, în stare bună) – Păușești-Măglași (DJ 651 – 13 km, în cea mai mare parte asfaltat – stare bună, dar și cu porțiuni de pantă/rampă neasfaltate – stare acceptabilă) – Cheia (DN 64A, DJ 654 – asfaltat, în stare bună) – Schitul Iezer (DF – 6 km în stare acceptabilă; la 1 km după Schitul Iezer drumul era rupt, necirculabil);
retur: Schitul Iezer – Păușești-Măglași – Râmnicu-Vâlcea (DN 64A) – Stoienești (DN 67) – Pensiune (un plus de 20 de kilometri de asfalt bun în locul celor 13 dintre Păușești-Măglași și Stoienești, mai incomozi, mai ales pe timp de noapte).

! – Forțarea continuării traseului auto, dincolo de ruptura drumului, traversând (de trei ori) pârâul Cheia, se putea face cu un 4×4 – de care dispuneam -, dar cu riscul de a fi rămas blocați în mijlocul apei (albia, destul de bolovănoasă, iar debitul, cam mare) sau de a fi găsit la întoarcere o cu totul altă situație, în cazul unei schimbări (dramatice) a vremii ! Așa că am fost nevoiți să adăugăm traseului per pedes plănuit încă 6 km de drum forestier (și încă pe atât la întoarcere) !

foto: Google Earth

Traseu per pedes: Schitul Iezer – Schitul Pahomie (6 km pe DF) – Curmătura Oale (punct galben, 3 h) – Vf. Vioreanu – Vf. Vanturarița – Șaua Ștevioara (punct roșu,
4 h) – Schitul Pahomie (punct albastru, 2 h) – Schitul Iezer.

! – “Suplimentul” de 6 km de drum forestier de la începutul traseului ne-a determinat să reducem din traseul de culme, renunțând la porțiunea de creastă dintre șeile Ștevioara și Buila (1,5 h) și înlocuind coborârea de pe creastă pe la Schitul Pătrunsa (1,5 h) și revenirea pe drumul forestier de coastă dintre schitul Pătrunsa și Schitul Pahomie (1 h) cu coborârea pe Muchia Frumoasă !

foto: Marelena Pușcarciuc

Ne aranjăm … papucii pentru mulții kilometri de drum forestier ce ne așteaptă …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… dincolo de … gaura din drum care ne obligă să-i parcurgem !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

De-a lungul lor lor am reținut:

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

– un indicator cu o inscripție deloc încurajatoare (8 km până la Schitul Pahomie), dar falsă (de fapt, doar 4 din punctul respectiv);

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

– un loc de popas pe care l-am ignorat, pentru noi fiind, în același timp, prea devreme și prea … târziu;

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

– o mică dar spectaculoasă cascadă (vezi aici și un filmuleț);

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

– intersecția Sch. Pahomie-Cabana Cheia (amenajată ca geoascunziș);

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Pe drumul de pe Valea Comarnice, spre Sch. Pahomie, ferestre spre … cer …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… !

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

În fine, aproape de … blocstarturi: …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

– Izvorul Frumos și cu … geocutie !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

– Schitul Pahomie .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

  • o variantă a legendei privind ctitorirea schitului vorbește de anul 1520 și de monahii Pahomie și Sava Haiducul, Pahomie fiind cunoscut înainte de călugărie ca Popa Postelnicu, fiul lui Iordache Pârscoveanu, vel stolnic;
  • cealaltă variantă atribuie ctitorirea bisericii lui Barbu Craiovescu, același care a ctitorit și Mânăstirea Bistrița; călugărit sub numele Pahomie, acesta ar fi clădit în 1509, împreună cu un anume căpitan Sava, lângă Izvorul Frumos, doar o bisericuță de lemn, căreia i-a luat locul o biserică din zid ridicată în 1864 de Constantin, vel spătar, viitorul domnitor Constantin Brâncoveanu.

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Pentru a intra efectiv în traseu (h = 10:00) ne întoarcem pe drumul forestier 350 de metri, până la gura unui drum de taf ce se aburcă … voinicește pe versantul stâng, pe a cărui muchie vom vedea primele semne ale marcajului turistic  ”punct galben” (dacă am mai fi coborât 100 m pe drumul schitului am fi întâlnit stâlpul indicator ce marchează capătul inferior al traseului turistic ”Sch. Pahomie – Curmătura Comarnice” (de la un alt pârâu numit Comarnice ca și afluentul Cheii pe care am urcat la Schitul Pahomie) !

foto: Marelena Pușcarciuc

Cu imaginea crestei Vioreanu-Vânturarița în față, tocmai am terminat de traversat …

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… Poiana Pahomie !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Curând, drumul devine potecă, din ce în ce …

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… mai urcătoare; …

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… dar se mai liniștește un timp, …

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… în care încalecăm o muchie transversală, …

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… și odată cu noi, dar din sens invers, ciobanii de la stâna din Oale !

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Dincolo de muchie urcăm pe valea unui torent sec și pietros, până aproape de fundul său,  …

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… de unde trecem în albia unui aflent al său, la fel de seacă, …

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… dar pe care poteca pastorală, bine marcată turistic, o părăsește curând, ducându-ne în poiana Stânei din Oale; …

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… chiar în apropierea potecii care ne va scoate din poiană se află un izvor !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Mai sus, dincolo de el, ieșim pe o pantă larg poienită !

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

O suim un timp, …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… după care o traversăm pieziș peste o limbă de grohotiș; …

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… și tot așa, mai și coborând, …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… dar mai ales urcând, ajungem …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… pe creasta Buila-Vânturarița, în Curmătura Oale !
[13:00]

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Flori de pe … drumul de până aici !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Traseul de creastă, anunțat nemarcat pe placa indicatoare din Curmătura Oale, mai are totuși pe el suficiente puncte roșii (vechi … de când lumea), dar și benzi de polietilenă legate ici-colo de un binevoitor, ce permit o orientare mulțumitoare, pentru că și poteca este încă destul de … călcată.

foto: Radu Pușcarciuc

Poteca ne instalează rapid pe muchia culmii …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… și ne scoate la gol !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

La câte-o pală de vânt, prin câte-o spărtură în vălul de ceață ce acoperă împrejurul, mai vedem … câte ceva !

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Coborâm … puțin …

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… între flori …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… și urcăm apoi, …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… printre stânci, …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… pe ele !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

În urmă, atmosfera s-a mai limpezit !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Suntem … obligați să părăsim creasta, și să coborâm pe versantul nordic, …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… binișor, …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… apoi, mergem de-a coasta …

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… pentru a prinde o muchie transversală și împădurită (care nu este alta decât picorul ce leagă – prin Curmătura Comarnice și apoi Mt. Lespezi – Buila-Vânturarița de culmea principală a Munților Căpățânii), …

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… pe care coborâm un timp, conduși de o potecă pastorală, până într-o rariște largă unde marcajele cam dispar. De aici vom decela o potecă ce cotește spre stânga și în sus (evitând tentația potecii pastorale ce coboară spre dreapta) …

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… străbătând un pâlc de jnepeni, dincolo de care reîntâlnim marcajele !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Va trebui să refacem o diferență de nivel destul de consistentă !

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Printre jnepeni și peste limbi de grohotiș …

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… abordăm, suind și coborând, un haos de stânci, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pucarciuc

… dincolo de care, … deocamdată, se întrevede cam pe unde va trebui să
ajungem !

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

O luăm … într-acolo !

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

De la baza peretelui ne vom cățăra, …

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… la propriu, pe muchia sa !

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Nu ne putem opri să … nu ne oprim …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… și să … culegem flori !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Urcușul spre Vf. Vânturarița e … penibil (în sensul dat de francezi adjectivului): străbatem întâi o pădurice deasă de jnepeni și sălcii de munte, …

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… ne înghesuim apoi la baza unui perete de calcar …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… de unde suntem forțați să alegem, pentru continuare, între o cățărare delicată pe o placă cu puține prize și desțelenirea unei postăți bune de jnepeni !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ajungem apoi, imediat, pe Vânturarița, la 1.866 m (h = 16:00).
[În legătură cu numele celor două vârfuri principale din masiv există o oarecare dispută: pe cele mai vechi hărți topografice cunoscute de noi, din 1864, 1950, vârful pe care ne aflăm e numit Vânturarița, denumire preluată și de Nicolae Popescu, autorul ghidului Munților Căpățânii, din 1970; schimbarea denumirii sale au impus-o, arbitrar, custozii Parcului Național Buila-Vânturarița !]

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Coborâm pe versantul sudic al crestei !

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

O coborâre … memorabilă, pentru noi, căci întâlneam pentru prima dată o ghințură-galbenă (Gentiana lutea) în floare !

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Pe lângă, și alte flori !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

De-a coasta, după ce trecem pe lângă locul unde au fost uciși de trăsnet – la 6 iulie 1996 – 4 tineri de 18-20 de ani, …

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… pășim peste un picior al culmii, …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… urmând un al doilea, …

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… dincolo de care, îl ocolim pe al treilea, …

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… pentru a urca destul de … serios, din nou, pe culme ! Constatăm că, pentru a ajunge pe Vioreanu, va trebui să recoborâm cam ce-am urcat, …

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… ceea ce și facem, ba, mai mult decât atât, urcăm (sic – !) …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… până pe Vârful Vioreanu, la 1.885 m (h = 17:15) !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Înainte ca ceața să se extindă, apucăm să vedem puțin din ce e … dincolo, spre nord, nord-vest !

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Nemaiavând ce face pe vârf … coborâm …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… spre Șaua Ștevioara !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

De aici, îndrumați de punctele albastre ale marcajului turistic, …

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… coborâm pe Piciorul Frumos, iar de pe el, spre obârșia văiugii din stânga, …

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… de unde trecem în scurt timp pe versantul său stâng, …

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… printr-un colț de pădure, într-o poiană cu o stână părăsită în urzici, …

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… de unde, …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… după un coborâș scurt, retraversăm văiuga de sub Piciorul Frumos, iar după un parcurs de jumătate de oră pe versantul său drept, recoborâm în albia văii …

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… ajungând totodată la drumul de coastă ce leagă schiturile Pătrunsa și Pahomie, până la ultimul mai având 5 minute de mers (h = 20:30) !
Mai avem de făcut însă încă o oră și jumătate ca să ajungem la mașini !

 

 

 

Imagini și descrierea traseului din ziua a III-a: Din Curmătura Builei pe plaiurile vestice ale masivului, puteți vedea aici !

Obiectivele zilei a IV-a au fost, în principal, de ordin geologic: Trovanții de la Costești și Piramidele de la Slătioara; click aici pentru a viziona fotoreportajul !

Ziua V-a a fost dedicată Munților Căpățânii – in sensu strictu – vizînd, cu predilecție, două obiective: atingerea culmii principale a masivului și străbaterea Cheilor Bistriței; fotoreportajul poate fi văzut aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

2 Comments

  1. Partea a doua a culmii Buila-Vânturarița – din Curmătura Builei spre vest – am făcut-o după două zile, dar n-am încropit încă fotoreportajul. Curând, însă !

  2. Masivul Buila este foarte spectaculos
    zis si “Piatra Craiului a Olteniei”
    ————–
    Timpul scurt nu v-a permis sa atingeti si Curmatura Builei
    atmosfera a avut si ea niste picla, belvederi mai restranse
    La munte, stim cum e, intotdeauna ramane ceva nefacut
    Indemnandu-ne sa re-venim si altadata, nu cu graba.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.