Puncte de reper în Hășmaș: Grădina Zânelor, Suhard, Licaș, Dănțuraș !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

29 aprilie 2018, în Hășmașul Nordic !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traseu : Gura Cupașului – Peștera Suhard – Grădina Zânelor – Vf. Suhardu Mic – Vf. Suhardu Mare – Șaua Licașului – Mt. Dănțurașu – Culmea Dănțurașului – Lacul Roșu

 

 

 

 

 

[8:15]
Parcăm la gura Cupașului (traseul fiind gândit inițial ca finalizându-se pe Muntele Cupaș); altfel, probabil, că am fi parcat în centrul stațiunii Lacu Roșu !

 

Suim pe piciorul ce domină confluența Cupașului cu Bicazul, …

 

 

 

 

… pe o potecuță, nu foarte abruptă, marcată cu un punct galben neconvențional (fără fond alb), …

 

 

 

… care ne conduce în 5 minute la intrarea Peșterii Suhard. După intrarea foarte joasă urmează un culoar ușor descendent, comod ca înălțime, fără  concrețiuni; modestele veleități … turistice fac curioasă hotărârea (a cui ?) de a bloca intrarea cu un grilaj metalic !

 

 

 

 

Imagini din peșteră pot fi accesate aici !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ghidați în continuare de punctul galben – sporadic, dar poteca este decelabilă, deși nu prea călcată – …

 

 

 

… suim, pe lângă muchia piciorului, aflată însă, aproape, în stânga noastră, …

 

 

 

 

 

… unde începe să se contureze un perete stâncos, sub care conduc brâne fără șanse de continuare, …

 

 

 

 

 

 

… dar cu belvederi …

 

 

 

… parțiale !

 

 

 

 

 

De pe promontoriul pe care ajunseserăm …

 

 

 

 

 

 

 

… trebuie să mai urcăm …

 

 

 

 

 

 

 

… pentru a regla din … deficitul de … peisaj …

 

 

 

 

… !

 

 

 

Reveria … peisagistică ne este, … oarecum, … tulburată; uitându-ne după flori …

 

 

 

 

 

… remarcăm o … scenetă insolită: ritualul de împerechere a două vipere (Vipera berus) melanice (cu exces de melanină – pigmentul ce dă culoarea neagră) !
[Un scurt filmuleț poate fi văzut aici !]

 

 

 

 

 

Revenind cu … privirea la traseu, constatăm că, pentru a intra în Grădina Zânelor, încă mai avem de suit, ocolind un, sperăm, ultim pinten – mult prea … sportiv ca să-l abordăm direct !

 

Aburcăm – pe … ocolitelea, cum spuneam – …

 

 

 

 

… pe o mică platformă – cu belvederea, deja, binecunoscută -, de unde urcăm, în fine, ultimul prag ce ne desparte de intrarea în Grădina Zânelor !

 

Apropo de belvederi, descoperim, totuși, și una … inedită !

 

 

 

 

 

 

Scurtă … recapitulare … vizuală a ultimilor pași descriși mai sus !

 

 

 

 

 

 

Străbatem Grădina Zânelor pe Brâna de Sus (existând – din cele citite – și una de Mijloc, … deci, și una de Jos) !
[9:45]

 

 

 

Imagini de pe traseu, deloc dificil – în condițiile climatice respective -, …

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

…, …

 

 

 

 

 

… de la început …

 

 

 

 

 

 

 

… până la sfârșit !

 

 

 

 

 

 

 

Flori de pe parcurs !

 

 

 

 

 

 

 

Dincolo de brână urmează un scurt pasaj împădurit, până la un vâlcel larg, …

 

 

 

 

 

… poienit, …

 

 

 

 

 

 

… pe care suim spre zona somitală a Suhardului Mic !

 

 

 

 

 

Ultima parte, prin pădurea rară, urcușul e mai domol; câteva flori ne atrag atenția, …

 

 

 

 

 

 

… cu deosebire, un exemplar albinos de crucea-voinicului, printre nenumărate alte albastre !
[Despre albinism vegetal, cu multe ilustrații, se poate citi pe http://www.muntesiflori.ro/albinism/ !]

 

 

 

 

 

 

Ajungem deasupra abruptului vestic al Suhardului Mic, …

 

 

 

 

 

 

 

… puțin mai jos de vârf !
[11:15]

 

 

De pe vârf, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… îndrumați de “triunghiul albastru”, …

 

 

 

 

 

 

 

… coborâm aproape 150 de metri … altitudinali …

 

 

 

 

 

 

… până în Șaua Suhard !

 

 

 

 

 

De aici, suind spre Suhardu Mare, …

 

 

 

 

 

 

 

… de-a lungul unei foste pârtii de schi, …

 

 

 

 

 

 

 

… prindem, cu … coada ochiului (și cu zoom-ul aparatului de fotografiat), imagini de kinogramă; …

 

 

 

 

… prin pajiștea ce  a luat locul pârtiei ne ațin calea …

 

 

… flori …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urcușul susținut, … de panta … iute a fostei pârtii de schi, …

 

 

 

 

 

 

… continuă pe ultima sa treime prin pădure; …

 

 

 

 

 

… vârful este și el împădurit !
[13:30]

 

 

 

 

 

 

Doar de pe versantul nord-vestic – direcția noastră de mers -, unde pădurea a fost ruptă, cândva, de o furtună, avem o oarecare deschidere, …

 

 

… până spre crestele înzăpezite ale Călimanilor !

 

 

 

 

 

 

 

Deocamdată, suntem preocupați să ieșim cu bine din labirintul de trunchiuri prăbușite de furtună !

 

 

 

 

 

 

 

La liman !

 

 

 

 

 

 

Prin pădure, relativ pe muchia piciorului nordic al Suhardului Mare, ghidați, eventual, de banda roșie a unui hotar silvic și de pătratele roșii ale limitei Parcului Național “Cheile Bicazului-Hășmaș”, coborâm continuu …

 

 

 

 

… până într-o mică șa (cu bornă silvică), de unde părăsim linia principală a culmii – ce urcă pe un vârf … local – …

 

 

 

 

… o potecă, bine conturată, ocolindu-l, de-a coasta, pentru a coborî apoi, mai … repejor, …

 

 

 

 

… în șaua care face trecerea de pe Suhardu Mare pe Licaș, unde reîntâlnim marcajul silvic și pe cel al parcului național, …

 

 

 

… dar și pe cel turistic – venit din Lacu Roșu pe valea Suhardului – și care ne suie, …

 

 

 

 

 

 

… pe o potecă excelentă, neașteptat de … blândă – …

 

 

 

 

… avem de recuperat vreo 250 m diferență de nivel (după ce am coborât 300 m de pe vârful Suhardului Mare) – …

 

 

 

 

 

…pe piciorul sudic al Licașului, …

 

 

 

 

 

… în Șaua Licaș [16:00] !
Indicatorul de aici cuprinde o informație în contradicție cu cele de pe cea mai cunoscută și mai completă hartă a Munților Hășmaș (Dimap, 2004) și chiar și cu harta de pe site-ul Parcului Național “Cheile Bicazului-Hășmaș” (greu de … descifrat, căci nu permite decât un zoom foarte redus): este vorba despre marcajul “punct albastru”, care, în stânga (cum privim spre Vf. Licaș), zice-se, ajunge în Pasul Pângărați (pe hărți, doar leagă Șaua Dănțurașului de Vârful Licaș pe piciorul Licaș-Dănțuraș); dar spre dreapta, nicio hartă – dintre cele pomenite – nu indică vreo potecă marcată cu punct albastru ce, conform indicatorului, ar coborî în valea (n.n.) Cupașului (deși, într-un ghid mai vechi (Emilian Cristea – Munții Hășmaș, 1878) este descrisă continuarea potecii “punct albastru”, dincolo de “Drumul Lapoșului”, unde ajunge din valea Cupașului, pe fața estică a Muntelui Licaș, până aici, în Șaua Licaș; numai că, pe niciuna dintre celelalte două hărți și nici în descrierile aferente ale traseului “punct albastru” nu apare și nici nu e pomenit acest sector).

Din păcate n-am putut afla, de pe teren, care este situația “punctului albastru” dincolo de Vf. Licaș, căci am renunțat la intenția de a termina traseul ocolind valea Cupașului, …

 

 

 

… și am hotărât să ocolim, în schimb, valea Licașului, pe Muntele Dănțuraș; doar doi dintre noi au urcat până pe Vârful Licaș, revenind apoi în Șaua Dănțurașului !

 

 

Din Șaua Licașului în cea a Dănțurașului poteca este, într-adevăr, marcată cu punct albastru !

 

 

 

E o … alee …

 

 

 

 

 

… care se termină în Șaua Dănțurașului, de unde, …

 

 

 

 

 

… rămânând cam pe aceeași curbă de nivel, prindem un fost drum pastoral de coastă, cam sălbăticit de nefolosință, aflat mult sub culmea Dănțurașului; …

 

 

 

… tocmai cînd, ieșind într-un luminiș, pare că ne vom instala pe culme, drumul cotește brusc, depărtându-se de ea, și coboară, direct, pe linia de cea mai mare pantă, …

 

 

 

 

… la un drum forestier, transversal pe direcția de coborâre, pe care îl urmăm spre dreapta; ne scoate pe culmea Dănțurașului într-o lară șa poienită, …

 

 

 

… cu o imagine … perfect …

 

 

 

 

… bucolică !
[18:15]

 

 

 

 

Și nu e singura …

 

 

 

… !

 

 

 

 

Zările, … ca zările !

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai sunt însă și … florile !
– sutele de orhidee din poiană …

 

 

 

 

– … ne amintesc și de alte flori întâlnite în cale …

 

 

 

 

 

… !

 

 

 

 

 

 

 

Părăsim poiana pe un drum-alee, …

 

 

 

 

… pe o curbă de nivel mult sub culme !

 

 

 

 

 

Tăiem o veche … tăietură …

 

 

 

 

… și, tot pe sub culme, coborâm …

 

 

 

 

 

… până într-o largă poiană …

 

 

 

 

 

 

… cu o … largă belvedere !

 

 

 

Străbatem un ultim sector împădurit pe o potecuță firavă ce urmărește limita parcului național !

 

 

 

 

Ieșim din pădure, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… coborârea terminându-se …

 

 

 

 

 

 

 

… vizavi de vechea păstrăvărie …

 

 

 

… de la coada Lacului Roșu !
[Informații (istorice, etimologice, de morfometrie și morfologie etc.) despre Lcul Roșu se pot citi pe http://www.muntesiflori.ro/lacuri-de-alunecare/ !]

 

 

 

 

Cu ceva ani în urmă se putea vedea lacul și de pe Suhardu Mare !

 

 

 

 

 

 

 

Vederi din stațiunea Lacu Roșu …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… !
[20:15]

 

 

 

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !