Pe Zamura din Munceii Buzăului !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Sintagma “Munții Buzăului” are, în geografie și, implicit, în turism, o accepțiune mult mai … convențională – prin caracterul ei … heteroclit – decât, ceea ce în general exprimă sintagmele similare, asociate marii majorități a celorlalte masive muntoase din Carpații României. Mai precis, geografii (de exemplu, Alexandru Roșu – în Geografia fizică a României, Edit. Didactică și pedagogică, București, 1980 – sau Gr. Posea și M. Ielenicz – în Munții Buzăului. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, București, 1977) înglobează în munții Buzăului Tătarul, Siriul, Podul Calului, Penteleul, Ivănețul, Monteorul și Zmeuretul. Din motive de simplificare a sistematizării traseelor parcurse de noi prin acești munți, am preferat să tratăm separat fiecare dintre aceste masive muntoase, cu excepția ultimelor două, pe care le-am considerat ca alcătuind Munceii Buzăului.

Am întreprins un prim traseu în Munții Zmeuretului atrași fiind de ceea ce au ei mai cunoscut: trovanții de la Chiojdu; vezi, aici, fotoreportajul traseului ! Doar că nu este singura locație cu trovanți din acest minimasiv muntos. Iată în continuare un traseu care, printre altele, scoate din anonimat o nouă locație:

Nucșoara de Jos/PH (Valea Râncezeanca) – Dl. Stânilei – Dl. Teiului – Vf. Zamura – Vf. Neaga (trovanții de sub vârf, biserica de pe vârf) – Dl. Zeletin – Valea Râncezeanca

 

 

 

 

 

 

 

 

Date tehnice:
– data parcurgerii: 26 decembrie 2019
– cordonate intrare/ieșire traseu: 45.284581N, 26.103984E, 520 m alt.
– durata: cca 5 h;
– L = cca 12 km;
– D abs. = cca 600 m.

 

 

 

Intrăm în traseu din satul Nucșoara de Jos (comuna Posești/PH), fost Râncezi, din 1565 până în 1964 !
Satul se află pe DJ 102B, la 13 km de Vălenii de Munte (pe DN 1A, la 110 km de București și 84 km de Brașov) și 24 km de Gura Bâscei (pe DN 10, la 50 km de Buzău și 108 km de Brașov)

 

Din punctul unde am lăsat mașina (puțin înainte de podul de peste pârâul Râncezeanca) parcurgem în amonte cca 100 m …

 

… până la puntea metalică pe care traversăm iar Râncezeanca, …

 

… pentru a intra imediat pe o ulicioară ce suie pe versantul drept al văii, interfluviu între aceasta și valea Ogretineanca.

 

După doar 120 m deviem pe brațul drept al intersecției ce ne apare, …

 

… iar după încă 200 m părăsim drumul de căruțe ce continuă ulicioara, suind pe malul său drept !

 

Apar primele vederi mai largi; beneficiem doar de semiorizontul nord-sud, între Dealul Neaga și Dealul Mierlei, acesta din urmă ținând de Subcarpații Buzăului.

 

Dealul Neaga este un punct de interes pentru noi, căci vom trece pe la el la întoarcere; continuând traseul …

 

… ajungem pe muchia interfluviului de unde …

 

… îl vom observa mai bine !

 

Pe vârful său remarcăm o construcție în curs ori părăsită, se pare, a unei biserici; se va elucida … misterul când vom trece pe acolo, spre finele traseului !

 

Continuăm pe lângă drumul de căruțe ce ține muchia interfluviului, urmând un drumeag paralel, mai înierbat, ce traversează livada de pruni de pe versantul sudic al dealului.

 

Ieșim, totuși, la drumul … mare; …

 

… care ne îndreaptă spre Dealul Stânila !

 

Până să devină, pe deplin, noua atracție peisagistică, încă … stăm cu ochii pe orizontul …

 

… deja familiar !

 

În ciuda aspectului său de vârf … adevărat, fără niciun motiv, l-am neglijat, preferând drumul ce-l ocolește pe la bază și râmâne în continuare sub culme. Am pierdut astfel belvederea pe care sigur ne-o oferea vârful, mai ales asupra văii Mucezeanca – implicit, asupra satului de pe ea – și asupra versantului ei stâng – calea noastră de întoarcere; dar a existat o compensație, așa cum se va vedea ! Așadar, ar fi trebuit să urcăm până pe vârf și apoi să coborâm pe piciorul care ne-ar fi readus pe drum – așa cum sugerează imaginea de mai sus !

 

Din cotul drumului unde ar fi trebuit să ajungem coborând depe vârful Stânilei, avem însă o frumoasă și instructivă belvedere spre sud și vest (desigur, ar fi fost mult mai cuprinzătoare, văzută de pe vârf – sic !).

 

Dar, următorul cot al drumului ne rezervă o mică surpriză (compensația despre care am pomenit): un … cuib de trovanți …

 

… !

 

Imediat apoi, drumul ne duce într-o șa – a Stânilei -, de unde găsim deschise două ferestre: una spre valea Mucezeanca și Dealul Neaga, cealaltă spre munții acoperiți de nea ai Grohotișului …

 

… !

 

Mai departe, rămânem sub culme, cca încă 5 minute, până depășim o muchie stâncoasă …

 

… dincolo de care suim, cotind spre dreapta, …

 

… până sus, …

 

… pe culmea împădurită !

 

Dar nu rămânem nici 10 minute pe ea; …

 

… tocmai când începem să urcăm mai serios, zărim în stânga un drum de coastă …

 

… care ne va conduce, iar pe sub culme, pe deasupra obârșiilor Ogretinului, …

 

… în șaua de legătură dintre Dealul Leordelele/Leurdeanu și Dealul Teiului; …

 

… spre care urcăm, …

 

… ajungând iar pe culme …

 

… și iar în pădure; acum, urcând spre Vârful Teiului, pe care drumul ne îndeamnă să-l ocolim !

 

Noi, nu și nu: în … amintirea Vârfului Stânila cucerim Vârful Teiului !

 

N-am făcut-o chiar degeaba !

 

Coborând de pe vârf reîntâlnim drumul ce la ocolit.

 

Acesta se încolăcește pe sub culmea Teiului …

 

… pentru a coborî în șaua dintre dealurile Teiului și Zamurei, trecând pe deasupra obârșiilor văii Râncezeanca; urcă apoi pe Zamura.

 

Ne trebuie 5 minute să trecem de pe un deal pe celălalt !

 

Zoom !

 

Ținem muchia … stearpă …

 

… ce culminează cu așa-numitul vârf Zamura DTM – nume dat de topografii miltari celui mai vizibil dintre vârfurile culmii Zamura și, ca atare ales ca reper (DTM – Direcția Topografică Militară), pe “adevăratul” vârf Zamura botezându-l Zamura Cadastru.

 

Drumul nostru îl va ataca pe versantul vestic !

 

De pe un mic promontoriu ce precedă urcușul final mai … culegem câte ceva de primprejur:

 

…

 

… [lăculețul de sub Zamura DTM] !

 

Cum spuneam, ieșim pe culmea Zamura ocolindu-i vârful !

 

Nu vom urca pe el, mulțumindu-ne cu un punct … oarecare de belvedere !

 

Ne atrage atenția mica depresiune de sub fața sud-estică a vârfului, ce cantonează câteva lăculețe; cât de permanente sunt …

 

 

Este insinuantă și imaginea bisericii de pe Dealul Neaga !

 

Până să mergem spre ea plecăm în direcție contrară …

 

… pe muchia culmii Zamura, …

 

… spre cel mai înalt vârf al ei !

 

De pe vârf …

 

… aruncăm o privire … sfidătoare spre cel mai înalt pisc al munțișorilor Zmeuretului: Vârful Zmeuretu, de 1.138 m !

 

Deocamdată (sic – !) admirăm ce … putem: pe Zamura văzut dinspre vest. Noi vom pleca de lângă el spre sud, pe drumul aflat pe fața estică a culmii, doar puțin sub ea; …

 

… nu înainte de a consemna, … doar fotografic, prezența unui lăculeț, aflat ceva mai jos de vârf, spre est !

 

Mergând, cum spuneam, pe sub Culmea Zamura vom trece și pe sub ultima mică depresiune cu lăculețe, …

 

… pentru a coborî apoi un prag, …

 

… și a ne instala pe interfluviul dintre văile Mucezeanca și Zeletin.

 

O luăm la vale pe interfluviu …

 

…

 

… cu ochii la Dealul Neaga și la … misterioasa construcție de pe vârful său !

 

Însă un zoom pe ea ne atrage atenția asupra altui gen de … mister: grupul  de trovanți înfipți în coasta dealului !

 

Îi … inventariem sitematic: întâi cei de la baza vârfului …

 

…, …

 

… apoi urcăm printrei, …

 

… pentru a-i vedea … mai bine …

 

… !

 

La jumătatea pantei !

 

Cealaltă jumătate …

 

… e la fel de bogată în trovanți !

 

În fine, suntem pe platoul somital al Vârfului Neaga (Neagoe, pe unele hărți), lămurindu-ne, cât de cât, ce hram poartă construcția de aici; vom afla amănunte de la un locuitor al zonei: este vorba despre una dintre multele biserici (peste 25) ctitorite de parohul bisericii din satul Valea Plopului, Nicolae Tănase. Cât despre celălalt mister, al trovanților, se poate citi aici câte ceva … lămuritor !

 

Cum era de așteptat, de pe Vârful Neaga avem ce vedea …

 

… !

 

Apoi, … nemaiavând ce vedea (sic – !), ne … dăm jos de pe el, îi mai aruncăm o privire, peste umăr, …

 

… și o luăm oarecum la vale; întâi cam pe … orizontală, …

 

… urmând îndată, o coborâre bruscă și … zdrumicată de terenul frământat geologic și antropic, asta pentru că am refuzat relativa comoditate a drumului de țară, …

 

… în căutarea, îndreptățită, a unei deschideri peisagistice mai largi !

 

Cam asta a fost !

 

Reintrăm pe făgașul …

 

… civilizației !

 

Drumul de țară pe care intrăm în sat devine uliță asfaltată din dreptul Bisericii Sf. Nicolae. O părăsim pe a doua uliță (neasfaltată) ce coboară în Nucșoara de Jos; ca să mergem cât mai puțin pe asfalt (sic – !), doar încă 350 m până la mașină !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !