Bulbucul-de-munte sau Trollius europaeus

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta ! – în construcție

Este singura specie spontană a genului (din familia Ranunculaceae – a piciorului-cocoșului, printre altele) ce crește în Europa. În România (și nu numai) este menționată și subspecia transsilvanicus (diferențiată de specia tip prin înălțimea mai mică – 10-30 cm, față de 30-70 cm – și mărimea și aspectul rostrului achenei – 3-5 mm și curbat, față de 0,3-1,5 mm și drept). Ar mai fi de adăugat și specia, horticolă însă, T. hibridus, cu numeroase varietăți. În lume (vestul Asiei), genul este reprezentat de circa 30 de specii. Toate speciile cresc în regiunile reci ale emisferei nordice, preferând solurile umede.
“Trollius” ar putea proveni din vechiul german “troll” = “sferic”; despre floare, vorbește naturalistul elvețian Conrad Gessner (1516-1565) numind-o “Troll Blume” (“blume” = “galben”). “Trollii” sunt în mitologia scandinavă ființe supranaturale malefice; legătura cu Trollius europaeus pe care s-ar putea să o fi făcut … suedezul Linné – cel care a creat acest nume științific – ar ține de proprietățile toxice ale plantei. Ca în alte numeroase cazuri, toxicitatea ei (a întregii plante, dar cu deosebire a rădăcinii) nu îi exclude utilizarea medicinală, având proprietăți revulsive (excitarea circulației sangvine la nivelul pielii pentru descărcarea unei congestii) și purgative.

Planta este una dintre cele mai atractive – din punct de vedere estetic, datorită combinației specifice dintre formă și culoare. Vorbind despre formă, ea este rezultatul imbricării celor 10-12 sepale  petaloide galbene – cele, vreo 5, exterioare, cu vagi nuanțe sau striuri verzui – ce îmbracă 5-15 petale galbene, mai mici și înguste, de lungimea staminelor, cu funcție nectariferă (nectarii), cam cel puțin tot atâtea stamine ce, la rândul lor, înconjură spiralat …

 

… vreo 30 de pistile carpelare ce conțin ovulele – fiecare circa 12 –  și din care se vor forma semințele; aspectul exterior este cel al unei flori închise ! Florile – singulare, rar, două sau trei pe aceeași tulpină – sunt hermafrodite.

 

 

 

 

Polenizarea este realizată, în principal, de cele 7 specii ale genului Chiastocheta, niște muște aflate în simbioză cu planta: în schimbul asigurării polenizării, muștele își depun ouăle în ovarul florii, larvele ce vor ieși din ele hrănindu-se cu semințele ei. Este însă vorba despre un mutualism asimetric: dacă floarea poate fi polenizată și de alte insecte și chiar să se autopolenizeze, larvele chiastochetelor  nu pot trăi decât hrănindu-se cu semințele bulbucilor-de-munte.Relația este însă una mult mai complexă; s-a demonstrat experimental că într-o proporție semnificativă, atât, cantitatea de semințe, cât și puterea lor de germinare sporesc în prezența partenerului simbiotic. Mai mult de atât, se pare că însăși forma florii este determinată de simbioza menționată, având rol de protecție a larvelor “parazitului” polenizator !

În țara noastră bulbucii sunt răspândiți cam pe întreg teritoriul, altitudinal, din etajul fagului până în cel subalpin, formând colonii vaste (foarte rar se pot observa indivizi singuratici în populațiile naturale, iar înflorirea se produce cvasisimultan de pe la sfârșitul lui mai până la sfârșitul lui iunie durând aproape două săptămâni sau mai mult în caz de vreme ploioasă) în zonele umede ale fânețelor de versant sau în cele din albiile majore ale văilor.
Deși nu este semnalat niciun pericol real, concret, privind existența speciei și nici nu s-a observat vreo schimbare semnificativă în privința răspândirii sale teritoriale, floarea a fost declarată în România, de mai mult timp, “monument al naturii”. Acest statut, care-i asigură protecție legală, a rămas în vigoare din acest punct de vedere (conform actualei legislații de mediu și chiar dacă noțiunea de “monument al naturii” se referă, după aceeași legislație, doar la zone geografice), în ciuda faptului că nu este cuprinsă în niciuna dintre listele ce nominalizează speciile de importanță națională sau comunitară și care necesită protecție; este trecută în schimb în “Lista Roșie a Plantelor din România” (o listă de autor însă) ca plantă rară (“taxoni cu populații mondiale mici, care în prezent nu sunt amenințați, dar care se află sub risc – ca urmare a arealului lor restrictiv”), într-o categorie formate din specii semnalate astfel, “dar care se pot dovedi, după verificări temeinice, mai ales în teren, că nu se află în condiții neapărat defavorabile, dar care își vor păstra caracterul de rarități” !

Bibliografie (ordine aleatorie):

1. Vasile Ciocârlan – Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, Edit. Ceres, București, 2009
2. Ion Sârbu, Nicolae Ștefan, Adrian Oprea – Plante vasculare din Romania. Determinator ilustrat de teren, Edit. Victor B Victor, București, 2013
3. M. Oltean, G. Negrean, A. Popescu, N. Roman, G. Dihoru, V. Sanda, S. Mihăilescu – Lista roșie a plantelor superioare din România, Studii, sinteze, documentații de ecologie, 1/1994, Institutul de Biologie/Academia Română, București
4. *** – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011
5. Tomasz Suchan, Mélanie Beauvert, Naiké Trim, Nadir Alvarez – Asimetrical nature of the Trollius-Chiastocheta interaction: insights into the evolution of nursery pollination systems, Ecology end Evolution, 5(21), nov, 2015
6. Jean-Baptiste Ferdy, Laurence Després, Bernard Godelle – Evolution of mutualism betwen globeflowers and their pollinating flies, Journal of Theoretical Biology, 217(2), 2002
7. https://it.wikipedia.org/wiki/Trollius_europaeus

Locații:

Munții Ciucului
– Mt. Cărunta – 4 iunie 2006
– Mt.Smochinei/Pasul Ghimeș – 12 iulie 2015, 26 iulie 2009, 3 august 2008
– Mt. lui Petru/Izvoarele Trotușului – 19 iunie 2011
– Mt. Repatul Mare – 20 mai 2012
– Mt. Repatul Mic – 16 iunie 2013
– Mt. Capostaș/Munții Repatului – 15 iunie 2014
– Valea Delnița>Olt/[Delnița-Păuleni Ciuc] – 30 mai 2015
– Valea Făgețelului/Izvoarele Trotușului – 12 iulie 2015
– Mt. Chend/[Plăieșii de Sus] – 10 iunie 2017
Munții Hășmaș
– Valea Iavardi – 17 iunie 2007, 19 iulie 2009, 15 august 2010
– Mt. Fagul Rotund/Munții Nășcălat – 3 iunie 2012
– Mt. Frumos/Munții Nășcălat – 17 iunie 2012
– Mt. Păgânului/Munții Nășcălat – 26 mai 2013, 1, 8 iunie 2014
– Mt. Lacrima/Munții Nășcălat – 9 iunie 2013
Munții Tarcăului
– Mt. Tohanu/Preluca Tâlharului – 11 iunie 2006, 2016
– Mt. Seaca/Preluca Tâlharului – 24 iunie 2007
– Mt. Barațcoș/[Valea Rece] – 19 iulie 2009
– Piciorul Paltinului/Culmea Grindușu – 11 iunie 2016
Munții Vrancei
– Pasul Ojdula – 5 iunie 2011
– Mt. Coza – 19 iunie 2016
– Pasul Oituzi – 5 iunie 2017
Munții Giurgeu
– Valea Meseș/[Izvorul Mureșului] – 2 iunie 2012
Munții Harghitei
– Valea Loc/[Cârța] – 4 iunie 2012
– Valea Apa Rece/[Siculeni] – 31 mai 2015
Munții Buila-Vânturarița
– Mt. Vioreanu  – 11 august 2014
Munții Stănișoarei
– Poiana Mătieș/Lacul Cuejdel – 15 mai 2016
Obcinele Bucovinei
– Valea Juravle, Mt. Lucina/Obcina Mestecăniș – 26 iulie 2017
Munții Bodoc
– Mlaștina Prejmer – 28 iunie 2017

Alte fotografii:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !