Din Păcuri (Bogata) pe Dealul Drăcoaia

11. Halta Cireşoaia – cătunul Păcuri – Dl. Muncelul – Dl. Ceairului –

      a) Dl. Codrului – Dl. Drăcoaia – cătunul Păcuri – halta Cireşoaia

      b) cătunul Păcuri – halta Cireşoaia

Caracteristici:

– durata: 4-5 ore, fără popasuri;

– lungime: cca 10-15 km;

– diferenţă de nivel: cca 200-250 m;

– grad de dificultate: uşor spre mediu

Acces:

Intrarea în traseu se face din halta Cireşoaia, accesibilă cu trenul sau auto, de pe DN 12A, Oneşti – Miercurea-Ciuc, aflată la intrarea în satul Bogata, la 16 km de Oneşti şi la 17 km de Comăneşti. Acolo se află un loc larg de parcare, din dreptul căruia porneşte o ulicioară scurtă ce duce în haltă.

Cu mijloace auto se poate ajunge până la marginea cătunului Păcuri; venind dinspre Târgu Ocna, cu 200 de metri înainte de intrarea în comuna Bogata un drum traversează linia ferată, trece podul peste Trotuş şi intră în cătunul Păcuri, unde există spaţiu de parcare.

Descrierea traseului:

Din halta Cireşoaia, traversăm liniile ferate, luând-o pe o cărare strânsă între garduri ce duce pe malul Trotuşului, spre un fost pod ce deservea cătunul Păcuri, acum luat de ape. Între timp a fost construit un pod nou, cu 200 m în aval, pe care taversăm Trotuşul, pentru a intra astfel în sat. Urmăm uliţa ce străbate satul, rămânând paralelă cu Trotuşul, şi ajungem la biserica satului, cochet aşezată pe un tăpşan, în spatele unei perdele de brazi. De aici putem alege varianta scurtă de acces pe Dealul Ceairului sau pe cea lungă, cu trecere peste Dealul Muncelul, aceasta din urmă oferindu-ne mai multe posibilităţi de a termina traseul.

Dacă am ales varianta lungă, din faţa bisericii ne întoarcem, coborând pe un capăt de ulicioară, la malul Trotuşului. Mergem în aval până la poalele Dealului Muncelul şi începem să urcăm pe o potecă de oi, de lângă gardul ce, în stânga noastră, înconjoară câteva loturi agricole. Poteca e abruptă şi mai mereu mocirloasă. Terenul umed a favorizat creşterea unei adevărate păduri de arin negru întinse pe o parte din versantul vestic al Muncelului. După circa 15 minute ne ridicăm pe un tăpşan, de unde avem imaginea de ansamblu a cătunului Păcuri şi una extrem de sugestivă a profilului estic al Dealului Drăcoaia, care constituie şi ultima parte a traseului. Ne îndreptăm acum spre culmea Muncelului, urcând paralel cu o vale prăpăstioasă, fără un efort deosebit, pe aceeaşi potecă de oi suprapusă peste un drum de căruţe. Spre obârşie, poteca oilor traversează valea, dar noi rămânem pe drumul de căruţe şi ieşim curând, printr-o şa, pe un platou larg, acoperit de păşune. Cotim 90 de grade spre stânga, îndreptându-ne spre un versant râpos, jumătate arid, jumătate acoperit de mesteceni piperniciţi. Alegem poteca ce suie pe la marginea din stânga a păduricii de mesteceni şi ajungem pe culmea golaşă a Muncelului, acoperită pe mari porţiuni de un covor de iarbă-neagră (Calluna vulgaris). Ne îndreptăm spre zona somitală a platoului de culme aflată în stânga noastră, pe o variantă a drumului de căruţe, abandonând drumul principal care se apropie de marginea pădurii ce acoperă versantul sudic al Muncelului. Din punctul de altitudine maximă al platoului nu putem pleca înainte de a ne desfăta cu vasta panoramă ce se desfăşoară în faţă: spre est, cu o treaptă mai jos, platoul vălurit al Muncelului continuă spre valea pârâului Vâlcele; dincolo de valea bănuită a acestuia, se înalţă dealurile Feţele Târgului şi, mai înalt, Chiciria, acestea reprezentând prelungirile sudice extreme ale Munţilor Berzunţi. Urmărim, spre nord, culmile racordate la Măgura Berzunţiului, ce domină, prin înălţime, fundalul imaginii: Dealul Frumos, Dealul Cornicului, Dealul Osoiului, Dealul Praghilei; între Dealul Frumos şi Dealul Osoiului se desfăşoară evantaiul izvoarelor Vâlcicăi al cărei bazin este închis spre est de Dealul Cornicului. Treapta joasă a acestor dealuri, aflate la baza Măgurii Berzunţiului, se termină cu Dealul Praghilei, mai puţin evidenţiat, de sub care îşi trage apele pârâul Vâlcele. Venind cu privirea dinspre Dealul Praghilei pe versantul drept al Vâlcelelor, întâlnim întâi vârful ţuguiat al Ouşorului, apoi, oarecum în spatele acestuia, mai spre vest, cele două vârfuri gemene ale Ursoaiei. După Ouşorul se vede Dealul Codrului, iar spre stânga, remarcăm spinarea de porc mistreţ a Drăcoaiei. Mai aproape de noi se profilează Dealul Ceairului de care ne desparte doar o şa adâncă. Pentru a ne continua traseul, coborâm spre est, până pe malul lăculeţului pe care, desigur, l-am observat mai înainte. Nu e decât un lac de nivaţie, cucerit în mare parte de stuf, cu puţină apă, chiar sec în verile calde.

[De lângă lac se poate ajunge în halta Saline, orientându-ne după descrierea finalului traseului 12, varianta c.2.]

Ne îndreptăm spre nord, pe o cărare lată şi înierbată, ce coboară uşor,
într-o şa, nu departe de o casă părăsită. Din şa coboară două drumuri lutoase şi priporoase: spre stânga, către valea Trotuşului, spre dreapta, în satul Vâlcele. Noi trecem însă pe lângă casa părăsită, pe un drum de căruţe instalat pe o curbă de nivel ce încinge coastele Dealului Ceairului. Într-un sfert de oră ajungem într-o nouă şa ce desparte Dealul Ceairului de dealul Nistoreasa. Drumul se trifurcă: un braţ duce spre dreapta, pe lângă Dealul Ceairului, către satul Vâlcele; cel din stânga ne îndreaptă spre cătunul Păcuri (varianta c.1 a traseului 12); iar înainte, mergem dacă vrem să ajungem pe Drăcoaia
(varianta a).

a) Drumul nici nu apucă să urce pe Nistoreasa că se şi despleteşte în două. Neglijăm ramura din dreapta, ce ocoleşte de-a coasta culmea dealului şi alegem ramura ascendentă a drumului. Ieşim curând din pădure şi traversăm în continuare, spre nord-vest, platoul Nistoresei, acoperit de o fâneaţă sălbăticită prin care mai cresc câţiva pruni neîngrijiţi. Drumul trece pe nesimţite de pe Nistoreasa pe culmea lată a Dealului Codrului. Ne oprim într-o şa slab conturată, unde apare o nouă trifurcaţie: spre dreapta s-ar merge pe varianta  b a traseului 12, dar în sens invers; spre stânga şi oarecum înapoi se desfăşoară varianta b a traseului nostru. Tot spre stânga, însă înainte, ne îndreptăm către dealul Drăcoaia. Chiar înainte de a începe să urcăm dealul, traversăm un fost drum petrolier – care vine din dreapta, de la Cucuieţi, şi se duce la vale, spre stânga, la o sondă dezafectată – prelungit cu un drum de tras lemne până în cătunul Păcuri; pe aici putem coborî în caz de “urgenţă” – timp nefavrabil, de exemplu ! Altfel, urcăm pe Drăcoaia, pe o pantă acceptabilă ca efort. Cărarea se ţine strict de creasta îngustă, când suind pe stâncile de gresie ieşite în cale, când ocolindu-le. Din vârf coborârea e chiar abruptă, sportivă şi spectaculoasă, dar fără probleme, stâncile printre care ne strecurăm paşii echilibrându-i. Spre finalul pantei, când deja aceasta pare prea prăvălatică, iar hăţişul prea des pentru a mai putea continua, potecuţa de pe ea îşi schimbă brusc direcţia spre stânga şi o părăseşte, pentru a coborî oblic spre o pădurice de pin şi apoi prin ea, până la cele câteva case ale cătunului Păcuri. Trecem podul peste Trotuş pe celălalt mal şi ajungem la calea ferată cu halta Cireşoaia (200 m spre dreapta) şi la DN 12A.

La pseudoşaua de pe Dealul Codrului putem ajunge mai repede din cătunul Păcuri, fără a urca pe Dealul Muncelul, luând-o din faţa bisericii din Păcuri, pe uliţa ce suie pe lângă biserică, de-a lungul pârâiaşului ce curge în stânga. Uliţa se transformă curând în drum de căruţe, scoţându-ne printre livezile şi fâneţele dealului sub care se află casele cătunului. Urcăm până spre marginea pădurii ce îmbracă coama dealului, deviind spre stânga până prindem linia de maximă altitudine a acestuia, într-un punct unde drumul de căruţe se desface în trei ramuri: pe braţul din stânga se realizează, în sens invers, varianta descrisă în paranteza următoare; pe cel direcţionat înainte, se rămâne pe curba de nivel pentru a sui apoi la drumul petrolier de sub Dealul Drăcoaia; spre dreapta, suind,  continuă traseul nostru.

[Aici putem ajunge şi altfel: evităm ocolul pe la biserică, urcăm pe uliţa ce pleacă din capătul podului de peste Trotuş şi continuăm pe malul stâng al pârâiaşului ce se varsă în Trotuş, lângă pod. Traversăm imediat pârâiaşul prin albia sa firavă şi o luăm la deal, pe malul său drept, pe un drum de tractor. În câteva minute părăsim drumul de tractor deoarece acesta se duce spre stânga, la o casă izolată, şi urcăm pe un drum lutos de căruţe care , îndată ce lasă pe dreapta ultima casă a cătunului, suie pieptiş intrând apoi într-o pădurice de pini. La prima trifurcare de drumuri suntem în punctul la care am ajunge, ocolind pe la biserică.]

Urmăm cu fidelitate, spre dreapta, suind, linia culmii, până ce ieşim în marginea unei fâneţe ce acoperă versantul vestic al dealului. Traseul, suprapus în continuare pe drumul de căruţe, merge mai departe, ţinându-se de marginea superioară (altitudinal) a fâneţei, pe sub pădurea ce coboară ceva mai jos de coama dealului. Din dreapta, din pădure, pe o potecă lată, vine varianta c.1. a traseului 12; capătul ei este marcat de apariţia pe un fag a unei benzi roşii verticale, marcaj silvic paralel cu poteca respectivă. Noi însă continuăm să luăm în altitudine, rămânând la limita pădurii, până ieşim pe un platou larg, acoperit de fâneaţă, pe care îl traversăm, înaintând din nou pe linia de cea mai mare altitudine şi schimbând direcţia cu 90 de grade spre stânga. Drumul de căruţe, estompat oarecum prin iarba înaltă şi sălbăticită, devine mai vizibil imediat ce intră în pădure. Străbatem pădurea pe o pantă relativ domoală şi ieşim pe plaiul Dealului Codrului, acoperit de fâneţe şi insule de arbuşti. În câteva minute, drumul de căruţe ne îndreaptă spre extremitatea vestică a plaiului, acolo unde întâlnim drumul ce vine dinspre Dealul Ouşoru (traseul 12), dar şi partea terminală a variantei a a traseului nostru.

b) Odată ajunşi în mica şa de pe Dealul Codrului, fie venind de pe Dealul Muncelu (varianta a, lungă, a traseului nostru), fie dinspre Dealul Ouşoru (traseul 12, varianta b) putem coborî în cătunul Păcuri (şi ajunge apoi în halta Cireşoaia), evitând dificultăţile traseului de pe dealul Drăcoaia. În loc să cotim spre vest pentru a aborda ascensiunea Drăcoaiei, o luăm înspre sud-est, pe o potecă neclară ce străbate o fâneaţă sălbatică, în parte cucerită  de arbuşti. Intrăm curând într-o pădure rară şi tânără de stejari, schimbând, în coborâre, direcţia spre  sud-vest. Când ieşim din pădure întâlnim, venind din stânga, poteca ce poartă varianta c.1 a traseului 12. De aici mergem pe drumul de căruţe ce rămâne lipit de marginea din stânga a pădurii; spre dreapta versantul dealului este acoperit de fâneţe. Foarte repede intrăm printre pini; drumul stâncos coboară pe o pantă ceva mai abruptă, conectându-ne la un drum de tractor odată cu intrarea printre primele case ale cătunului Păcuri. În câteva minute ne vom afla la podul de peste Trotuş, dincolo de care ajungem la DN 12A sau la halta Cireşoaia.

Pentru a citi descrierea altor trasee din Munţii Berzunţi executaţi click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Website Apps