O frumoasă floare cu ochi albaștri, din … vremuri de război !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Sisyrinchium montanum Green

en: blue-eyed grass
fr: herbe aux yeux bleus, bermudienne

 

 

 

 

 

Numele genului, dat de Linné, a fost preluat de acesta de la Teofrast, la care “sisirinchioi” era un stânjenel perimediteranean, Iris sisyrinchium, și acesta numit astfel tot de Linné.
Linné a constituit genul Sisyrinchium (Species Plantarum, 1753) cu o singură specie, pe care a numit-o Sisyrinchium bermudiana descriind două plante culese, una în Virginia, cealaltă în Bermude.
Astăzi, genul e format din 70-200 de specii (multe specii sunt considerate, de unii, subspecii, câteva au fost mutate în alte genuri), toate native doar în Lumea Nouă.

Doar câteva specii ale genului au reușit să traverseze oceanul pentru a ajunge și în Lumea Veche și în Australia, și asta, de foarte curând. Dacă e să ne referim doar la specia care ne interesează, Sisyrinchium montanum, descinderea sa pe continentul european s-a întâmplat la o dată precisă, anul 1917, într-un loc, de asemenea, bine stabilit, Franța. La 2 aprilie 1917 SUA declară război Germaniei, moment în care armata americană număra doar 250.000 de militari profesionițti. La 13 iunie 1917, un corp expediționar american, format din 177 de soldați plus comandantul său, generalul John Pershing, debarcă pe solul francez; scopul său era de a pune pe picioare o armată americană capabilă să facă față războiului în care se angajase: trebuia continuată instrucția militară începută pe teritoriul SUA, acum și cu ajutor francez, vizându-se angajarea pe acest front a cca 2.000.000 de oameni. Deja în octobrie 1917 sosiseră 1.000.000 de pseudo-combatanți, majoritatea voluntari civili. Încartiruirea acestei uriașe mase umane s-a disipat pe o suprafață relativ restrânsă, aflată în nord-nord-estul-estul Franței (Meuse, Vosges). Care este relația dintre aceste evenimente militaro-istorice și floarea noastră ? Veriga de legătură o constituie furajul cailor din dotarea armatei americane, adus din SUA (corpul expediționar american s-a organizat la Fort Meade/Maryland; evident că asta nu înseamnă că furajul trimis în Franța, pe tot parcursul prezenței trupelor americane aici,  provenea doar din Maryland – ca o curiozitate, stat vecin cu Virginia, unde a fost culeasă prima plantă dintre cele două Sisyrinchium bermudiana descrise de Linné !). Corelarea care s-a făcut între prezența, în Franța, cea militară americană din Primul Război Mondial și cea a speciei Sisyrinchium montanum, nu e o simplă supoziție, ci o concluzie bazată pe studii aprofundate de istorie militară și de coriologie botanică, relative la evenimentele pomenite și la spațiul geografic în cauză(1,2,3. Botaniștii vorbesc, în legătură nu doar cu acest caz, despre o adevărată floră obsidială (lat. “obsidio” = “asediu”) sau polemocoră (grec. “polemos” = “război”), cu referire la plantele adventive ale căror … călătorii de pe un teritoriu (nativ) pe altul sunt cauzate de acțiuni militare. În acest sens, dacă ar fi să parafrazăm o vorbă din vechime, “Unde a călcat calul lui Attila, iarba nu mai crește”, am putea preciza că e vorba de iarba … locului și adăuga “… dar poate crește alta, adusă de pe unde a mai umblat calul lui Attila” !

Reapropiindu-ne de specia noastră trebuie să mai spunem că, în afară de ea, în Europa mai cresc, naturalizate, 9 specii ale genului și încă alte 11, cultivate – unele hibrizi(4. Cele spuse mai sus despre Franța se referă cu exclusivitate la specia  Sisyrinchium montanum, adesea confundată cu S. angustifolium Mill. fapt întâmplat și în România.
Întâia semnalare a speciei în România a avut loc în anul 1943, în comuna Petrova/MM, de către A. Coman(5, fiind publicată în seria Flora Romaniae Exsiccata, însă confundată cu  S. angustifolium Mill. Și alte prezențe pe teritoriul României, anunțate ulterior, au repetat confuzia; aceasta fiind deja elucidată, mai important este să enumerăm locațiile respective:
– pe Dl. Măciucaș/Munții Vrancei/Poiana Sărată/BC
– pe (Str. ?) Plaiul Deii/Câmpulung Moldovenesc/SV
– la Grădina Agro-Botanica Cluj-Napoca – exemplar(e ?) subspontan(e)
– între Vatra Dornei și Iacobeni/SV
– la Fântânele/BN, în Munții Bârgăului
– lângă Bod/BV, în Munții Perșani
– Baia Mare/MM
– Săcele/BV
– Cicărlău/MM
– între Pasul și Cabana Groapa Seacă/Munții Parâng-Sebeșului/HD(6.

Acestor locații le mai adăugăm pe cele găsite de noi:

– gura pârâului Seaca (>Trotuș)/Munții Tarcăului/Simbrea/Agăș/BC – alt. 556 m  (19 mai 2007 – un singur exemplar)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Măgura Frasinului/Mt. Bărzăuța/Munții Nemira/CV – alt. 1.013 m (10 iunie 2012 – câteva exemplare)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– vizavi de fostul Han Lina/Pasul Oituz/Munții Vrancei/CV – alt. 805 m (5 iunie 2017 – numeroase exemplare, alcătuind o reală stațiune).

 

 

 

 

 

O altă locație – cu multe exemplare – pe care o consemnăm în premieră, mulțumită d-lui Dumitru Stoica, se află în județul Neamț, fiind o poiană aflată nu mult deasupra cozii Lacului Cuejdel, la altitudinea de 706 m; a fost descoperită în 4 iunie 2011 !

 

 

 

 

Recent (9 mai 2020), pe pagina de FaceBook a grupului Flora Spontană a României au fost prezentate câteva exemplare găsite în Cugir/AB.

 

 

 

 

 

 

Pe aceeași pagină de FaceBook, în 8 august 2020, a fost prezentată încă o locație a speciei: Munții Bucegi – Valea Ialomiței, alt. cca 1.200 m, data observației fiind
iunie 2020 !

 

 

 

 

 

 

 

Tot pe Flora Spontană a României, în data de 11 iunie 2021 au fost prezentate exemplare ale speciei, găsite la Poiana Sărată/BC (iunie 2021) de Alexandru Pintiloaie, lângă Câmpulung Moldovenesc (o populație mare),  de Kigyossy Nicoleta (8 iunie 2021) și la Luna Șes, pe raza orașului Negrești-Oaș/SM, de Daniela Ursu, la 18 iunie 2021.

 

 

 

 

 

Dar iată care este harta răspândirii speciei în Romania !

 

 

 

 

 

 

În fine, vizavi de povestea ”franceză” a speciei ar trebui să ne imaginăm și una “românească”.
Excluzând exemplarul/exemplarele subspontan(e) din Grădina Agro-Botanica din Cluj-Napoca, apariția speciei în celelalte locații o putem bănui că este cauzată, în primul rând, pentru anumite locații, de deplasările umane; poate chiar de unele din timpul celor două războaie mondiale. Lor li se poate adăuga și dispersia datorată păsărilor (ornitocorie), altor animale (zoocorie) sau apei (hidrocorie). De pildă, locația din Munții Tarcăului, de la gura pârâului Seaca o putem pune pe seama acestei ultime cauze, astfel că ar trebui să ne așteptă să descoperim în împrejurimi, de ce nu, vreo stațiune a speciei !

Addenda:
Mai este, totuși, necesară o precizare:
Apariția speciei în alte țări europene (Belgia, Austria, Germania, Țările Scandinave, Slovacia, Rusia etc.) poate avea aceleași cauze “militare”, precum cele reliefate în situația Franței (ex. Belgia) sau altele (ex. Rusia, unde multe specii ale genului au fost aduse în scopul cultivării lor încă din sec. XVIII(7); chiar și în Franța se vehiculează și ipoteza că sosirea primelor exemplare de Sisyrinchium s-ar fi petrecut la finele sec. XIX, în sudul Franței, “transportul” lor făcându-se în lestul unui vapor(8.
… și încă una:
Site-ul Euro+Med Plantbase consideră că în România (de fapt, în toate țările europene care au adoptat specia) crește varietatea crebrum Fernald.
[semnalare, Mihai Valentin pe pagina de FaceBook pe care o administrează, Flora Spontană a României, în 12 iunie 2021]

________________________________

(1 – François Vernier – Ces plantes de la guerre que l’on nomme obsidiales, Études Touloises, 151/2015.
(2 – G. H. Parent – Études écologiques et chorologiques de la flore lorraine, Bulletin des Académie et Société Lorraines des Sciences, 30/1/1991.
(3 – Francis Vayeur – Sisyrinchium – Sisyrinque (Iridaceae). Sinthèse du  réseau Tela Botanica, 2011
(4 – unele dintre acestea se pot vedea aici !
(5 – Artemiu Alexandru Artur Coman (inginer silvic și botanist, 1881-1972).
(6 – Locațiile precizate până aici se regăsesc în:
– C. Svoboda – Über die art Sisyrinchium montanum Greene in Rumänien, Notulae Botanicae Hortiagrobotanici, XI/1981
– Gheorghe Popescu, Violeta Boruz – Taxonomy, ecology and coenology data on the species Sisyrinchium montanum, Contribuții Botanice, XLIII/2008.
(7 – Энциклопедия декоративных садовых растений (Enciclopedia plantelor ornmentale de grădină)
(8 – a se vedea nota 3 !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !