Flori rare, o cetate dacică, mai multe lacuri … verzi și … altele pe Dealurile Istriței !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Context geomorfologic !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 mai 2017
[O descriere complexă și documentată a Dealurilor Istriței se poate citi pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Dealurile_Istri%C8%9Bei !]

 

 

 

 

 

Traseu: Sărata Monteoru – Plaiul Păducelului – Plaiul Sărății – Piatra Hoților – Vârful Istrița – Lacul Istrița – Lacurile din Poiana Ochiul Boului – Cetatea dacică Gruiul Dării – Lacul din Pădure – Dealul Ciuhoi – Plaiul Rotărilor – Sărata Monteoru

 

8:15 – În amonte, pe valea Sărății.

 

 

 

 

 

Traversăm, prin spatele pensiunii La Păducel, Sărățeanca, puțin mai sus de confluența ei cu Păducelul; imediat, prindem muchia Plaiului Păducelu, marcată cu benzi verticale roșii ale unui hotar silvic între parcele.

 

Suntem, imediat, … întâmpinați cu flori – nu foarte comune (mai puți leurda) !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dar, de cum ajungem pe culmea Păducelului, dau … năvală, …

 

 

 

 

… din ce în ce mai multe: unele cu … lanul, cum o fac mărgelușele (Buglossoides purpurocaerulea), …

 

 

 

 

… altele, … mai cu … fereală, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… precum frumoasa Orchis purpurea (gemănariță); …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… ca și și alte orhidee !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O altă floare încă … neînflorită este smeoaica (Laserpitium latifolium), …

 

 

 

 

 

… iar cu floarea trecută deja este sorbul (Sorbus torminalis); …

 

 

 

 

 

 

 

… alături, în plină floare, un arbust mai rar, clocotișul (Staphylea pinnata) !

 

 

 

 

 

 

De atâta încântare …

 

 

 

 

 

 

 

… ne dau … lăcrămioarele (Convallaria majalis) !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Puctul culminant a fost întâlnirea cu bujorii (Paeonia daurica), specia fiind una cu adevărat rară și, posibil, endemică aici relativ la România (http://www.muntesiflori.ro/paeonia/) !

 

 

 

 

 

 

Drumul de pe Piciorul Păducelului ne scoate la șoseaua ce leagă valea Sărății de valea Nișcovului și, mai departe, de valea Buzăului, Sărata Monteoru de Haleș și, apoi, de Măgura.
[10:00]

 

 

 

 

Mai mult pe … asfalt, doar din când în când – de dragul florilor – … alături, …

 

 

 

 

 

… străbatem aproape 3 km !

 

 

 

 

 

 

Când șoseaua cotește decisiv spre nord-est pentru a coborî în valea Nișcovului, cotim și noi, dar spre sud-vest, rămânând astfel pe interfluviul Sărata-Nișcovu !
[11:30]

 

Monotonia drumului de pe culmea împădurită a interfluviului e ruptă, doar pe o porțiune, de colții Pietrei Hoților …

 

 

… și apoi …

 

 

 

 

… de o veche tăietură, ce ne prilejuiește contactul cu … depărtările; …

 

 

 

 

 

… temporar însă, căci pădurea ne … înghite iar !

 

 

 

 

Ne mai atrag atenția, când și când, de ici, de colo, tot felul de … chestii !

 

 

 

 

 

 

Ultima jumătate de kilometru de pădure o străbatem pe drumul auto …

 

 

 

 

 

 

 

… care deservește complexul de relee de radio-tv, antene GSM și ale stației seismice de pe Vârful Istrița !
[14:15]

 

 

Câmpia Română !

 

 

 

Vom traversa cam de-a coasta și … neconvențional – urmând potecile oilor/vacilor – coastele estice ale Istriței, …

 

 

 

… trecând în revistă orice ni se pare interesant: …

 

 

 

 

… lăculețul de sub vârful Istriței, …

 

 

 

 

 

 

 

… Piatra Dărâmată, …

 

 

 

 

 

 

 

… Piatra Șoimului, …

 

 

 

 

 

 

… florile !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmează o … felie de pădure cu sectoare mai … agitate, …

 

 

 

 

… altele mai puțin, …

 

 

 

 

… iar altele calme de-a binelea – răsfățându-ne prin pajiștile cu leurdă !

 

 

 

 

<Lacul codrilor … verde> !

 

 

 

 

Ieșim din pădure și … intrăm …

 

 

 

 

… în Poiana Ochiul Boului, numele luându-și-l de la unul din satele comunei Pietrosele, acum Pietroasa Mică; …

 

 

 

… dar care să aibă la bază cele câteva … ochiuri de apă – …

 

 

 

… lăculețe formate pe trepte ale alunecărilor de pământ ce marchează versanții estici ai Dealurilor Istriței.

 

 

 

Lângă unul dintre ele se remarcă, pe un soi de promontoriu de pământ evidențiat prin șanțul ce-l înconjoară, o piatră aflată într-o poziție curioasă; e numită, se pare, Piatra Cojocarului și … nimic nu ne împiedică să o legăm de cetatea dacică de pe Gruiul Dării, aflată nu departe, …

 

… spre care ne îndreptăm, …

 

 

 

 

 

 

… și unde ajungem curând (și … pe rând) !
[16:45]

 

 

 

 

Primele săpături datează din anii 1974-1989, fiind reluate după 2001 și continuate până în zilele noastre (2016). Ele au scos la iveală trei nivele istorice distincte: unul eneolitic (sec IV î. C.), altul din Epoca Bronzului (sec. III-II î.C.), ultimul fiind geto-dacic (sec. I î.C.-I d.C.), acesta din urmă neprezentând urme de locuire , ci doar de cult (gândul ne și fuge la Piatra Cojocarului) !

Alte amănunte, pe http://www.muzeulbrailei.ro/index.php?pn=2&idn=2500130493278316513 !

 

 

 

Părăsim cetatea coborând pe versantul nordic, în valea pârâului Gruiu; de versantul său drept – …

 

 

 

– pe care cresc numeroase gemănarițe, …

 

 

 

 

 

… și câteva exemplare, excepționale ca dezvoltare, de pecetea-lui-Solomon (Polygonatum latifolium) –

 

 

 

 

 

 

se ține, un timp, un drum forestier ce se desparte repede în mai multe brațe; …

 

 

 

 

Îl alegem pe cel care o ia spre est, coborând la obârșia Sărățencei. De aici drumul suie spre Piscul Fetii.

 

 

 

Noi am … preferat un traseu ceva mai … încâlcit, …

 

 

 

 

 

 

… care ne-a dus – căutând Lacul Verde – tot la un lac … verde, dar din cuza căruia l-am … ratat pe cel oficial, …

 

 

 

 

 

… trecând la doar câțiva pași de el !

 

 

 

Suind însă pe culmea Piscului Fetii …

 

 

 

 

… primim ca bonus …

 

 

 

… o amplă … belvedere …

 

 

 

… și o floare cum n-am mai văzut: un … albinos al speciei Ajuga laxmannii (barba-boierului) !

 

 

 

Spre Dl. Ciuhoiu !
[18:30]

 

 

 

 

Din șaua ce-l precede, drumul cotește spre stânga, înscriindu-se pe o curbă de nivel, evitând încălecarea inutilă a Ciuhoiului; trece, astfel, cam pe unde se afla satul Ciuhoiu, depopulat în mod natural, dar desființat definitiv odată cu apariția unității militare de pe vârful dealului !

Traversăm pădurea Ciuhoiu, pe drumul cel mai scurt, ajutați fiind de marcajul turistic triunghi roșu …

 

 

 

… care ne coboară pe Piciorul Rotărilor !

 

 

 

 

Salutăm din mers … imaginea Buzăului …

 

 

 

 

 

… și un măr … de lângă drum; …

 

 

 

 

 

 

 

… apoi ne lăsăm spre valea Sărățencei, conduși … impecabil de triunghiurile roșii !

 

 

 

 

La capătul traseului redescoperim informații care nu ne-au fost de folos; ar putea însă fi, pe viitor sau … altora !
[19:45]

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !