Vulturica Munților Vrancei !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie:
– imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

În 2015 publicam (http://www.muntesiflori.ro/cheile-tisitei/) fotografia (alăturată) a unei vulturici – denumirea comună a multor specii ale genului Hieracium – care ne atrăsese atenția prin faptul că popula cu … generozitate și … dezinvoltură o faleză stâncoasă de pe malul stâng al Tișiței, microravenată și altfel aridă. Nici la fața locului și nici acasă nu prea am reușit să-i apropiem … chipul și caracterele de vreo specie dintre cele cunoscute de noi și la noi (prezentate/descrise prin determinatoare); ca să … poarte totuși un nume (științific) am avansat propunerea Hieracium transsylvanicum, cu care, ni s-a părut nouă, că aducea cel mai mult, idee împărtășită și de Adrian Schlesinger, la acea vreme sdministrator al unui site … botanic (plantlist.ro). În 2016, aflam  – din revista Studia Universitatis (nr.2, secția Biologie) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (Distribution of Amelanchier ovalis Medik, in the Romanian Carpathians – a critical overview)- că plantele respective, descoperite și de unul dintre autorii articolului, Attila Bartók, reprezintă specia Hieracium telekianum (H. sparsum subsp. telekianum), un endemism al Carpaților noștri cu o doar două locații cunoscute, Piatra Șoimilor de la Tușnad-Băi/Munții Harghitei și Muntele Ciomatu/Munții Bodoc. De curând, pe pagina de Face Book a grupului Flora Spontană din Romania – unul dintre administratori fiind Adrian Schlesinger – a apărut știrea că în România a fost descoperită în Piatra Ciutei, vizavi, în raport cu râul Putna, de Cheile Tișiței, o nouă specie, Hieracium vranceae. Fotografiile care însoțeau știrea arătau că este vorba despre florile fotografiate și de noi: … case close în privința determinării ! Dar mai e și satisfacția contactului (vizual) direct cu o specie-endemism, … o descoperire nou-nouță, ados la lumea celor 400.000 de specii de plante care trăiesc pe Terra (3.700 în România) !

Dincolo (sau dincoace) de această poveste … personală există însă…
un istoric al descoperirii acestei specii; pe scurt:
– în 2013, biologii Liviu Filipaș și Marius Ioan Bărbos realizează că exemplarele de Hieracium din Cheile Tișiței (din locația vizitată și de noi) pe care le descoperă ar putea reprezenta o specie nouă a genului și trimit un exemplar ierborizat biologului ceh Patrik Mráz, care avea și interes și expertiză în privința speciilor românești ale genului (https://www.researchgate.net/publication/228912956_Chromosome_numbers_and_reproductive_systems_in_selected_species_of_Hieracium_and_Pilosella_Asteraceae_from_Romania).
– în 2014, acesta din urmă înregistrează în ierbarul universității clujene, Babeș-Bolyai, holotipul noii specii – cules însă de pe Piatra Ciutei – sub numele Hieracium vrancei Mráz (epitetul specific fiind corectat ulterior).
– observațiile de ordin morfologic, cercetările citogenetice și filogenetice întreprinse ulterior de biologul ceh l-au condus la concluziile publicate în 2019, în articolul An unexpected new diploid Hieracium from Europe: Integrative taxonomic approache with a phylogeny of diploid Hieracium taxa (Taxon, 68(6)).

Din acest articol aflăm și datele privind…
răspândirea speciei.
Sunt cunoscute doar trei locații (învecinate):
– Piatra Ciutei,
– Cheile Tișiței, despre care am mai amintit, și
– Muntele Locoțeilor – exemplarele descoperite aici de Attila Bartók fiind considerate, inițial, ca reprezentând Hieracium telekianum (în treacăt fie spus, această specie reprezintă, conform autorului ceh, un alotriploid apomictic, Hieracium vranceae fiindu-i unul dintre părinți, cel maternal).

foto: Radu Pușcarciuc

În fine, articolul oferă, cum e și firesc, descrierea holotipului:
– rădăcina se prezintă sub forma unor rizomi târâtori, adesea ramificați, cu diametrul de până la 3 mm.
– tulpina este înaltă de 10-20 cm, adesea redusă și adânc ramificată la bază, sau cu un singur capitul. Adesea este purpuriu-închisă la bază și acoperită cu perișori stelați, cu sau fără perișori neglandulari simpli scurți (3,5-5 mm), rari spre împrăștiați, cu baza albă sau slab-maronie, ori glandulari negri. Plantele pseudofilopode, pot prezenta 2-5 ramuri, plecate dintr-un punct aparent comun al unei tulpine reduse la 6-15 cm, cu 2-8 bracteole acoperite de numeroși peri glandulari simpli și purtând deobicei doar unul, rareori până la trei capitule. Plantele hipofilopode au 1-3 ramuri în nodurile frunzelor caulinare mijlocii și superioare.
– frunzele caulinare cele mai de jos sunt atât de îndesuite încât formează o structură asemănătoare unei rozete (plantă hipofilopodă/pseudofilopodă). Ca spect, frunzele sunt subcoriacee, slab glauce, evident ceroase, uneori cu pete purpurii deasupra, la bază, adesea închis-purpurii, în special pe partea abaxială și pe nervura mediană; sunt glabre sau, rareori, prezintă câțiva perișori simpli neglandulari ori stelați în zona axilei. Frunzele pseudorozetelor sunt în număr de 5-12, eliptic-ovate până la îngust-obovate, de 4-8(-11) x 2-3(-3,5) cm, întregi până la minuscul denticulate și minuțios ondulate, fără pețiol sau conic îngustate într-un pețiol aripat. Frunzele caulinare, în număr de 1-10, sunt asemănătoare celorlalte, dar reduse în dimensiuni spre partea superioară a tulpinei, deseori sesile, la plantele târâtoare putând forma pseudorozete secundare.
– Inflorescența este compusă din (1-)3-12 capitule. Antodiile (acladii) au (2,5-)4-12 cm, pedunculii sunt de culoare gri-verzui, cu perișori stelați denși, cei simpli glandulari fiind absenți sau rari, iar cei simpli neglandulari negri, absenți sau rari spre împrăștiați. Bracteele involucrale sunt liniar-lanceolate, acute la vârf, cu dimensiuni de 10-13 x 1-1,2 mm, relativ adprese, cele exterioare închis-verzi în partea centrală și cenușii la margini, cu peri împrăștiați spre numeroși, stelați, mai ales la bază, dar și simpli, glandulari, negri, lungi de 0,3-0,6 mm, ori neglandulari, rari însă, la bază albi, lungi de 2-4 mm sau scurți, maronii la bază. Ligulele sunt galbene, de 1,8-2 cm lungime, glabre la vârf. Stilurile sunt galbene la anteză, maronii mai târziu. Achenele sunt sunt cenușii sau deschis-maronii și lungi de 4-5 mm. Papusul este gri pal, lung de  până la 1,2 mm. Polenul este de dimensiune omogenă și numeros. Înflorirea are loc din august până la mijlocul lui septembrie.
Din punct de vedere morfologic H. vranceae seamănă foarte bine cu H. telekianum, dar:
– aceasta din urmă este de obicei mai robustă, cu o tulpină mai înaltă (20-30 cm), frunze glauce mai întunecate, întotdeauna întunecat-purpurii, cu un model de ramificare deosebit, cu acladii mai mici (până la 4 cm), cu numeroși peri glandulari simpli pe pedunculi și pe bracteele involucrale, stiluri întunecate la anteză (mijlocul lunii iunie-mijlocul lunii iulie) și polen cu dimensiuni heterogene.
– deosebiri esențiale țin de numărul de cromozoni și de tipul de reproducere: H. vranceae este o specie diploidă cu reproducere sexuată, H. telekianum este una triploidă ce produce semințe prin apomixie autonomă (o reproducere asexuată prin care semințele viabile sunt produse asexuat, fără fertilizare, materialul genetic conținut fiind o clonă a celui maternal).
Un aspect interesant, legat de legătura genetică a celor două specii, este cel ce privește preferințele lor de habitat: H. vranceae, crăpături și grohotiș mărunt pe roci calcaroase și conglomerate cu pH bazic, H. telekianum, roci andezitice cu pH acid; având în vedere filogenia speciilor se presupune că ariile lor de răspândire s-au suprapus cândva.

Alte fotografii (Cheile Tișiței – 23 august 2015):

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.