Pe culmea principală a Carpaților Orientali: pe Munceii Nășcălatului, în Munții Hășmaș !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Când vorbim despre “Culmea principală a Carpaților Orientali” ne referim la cea morfologică, aceea care traversează masivele Carpaților de Curbură – Grupa Sudică (PIATRA CRAIULUI – MUNCEII RUCĂR-BRAN – LEAOTA – BUCEGI – CLĂBUCETELE PREDEALULUI – NEAMȚULUI – GROHOTIȘ – CIUCAȘ – ÎNTORSURII – VRANCEI), ale Carpaților Moldo-Transilvani – Grupa Centrală (NEMIRA – CIUCULUI – HĂȘMAȘ – GIURGEU – CĂLIMANI) și ale Carpaților Maramureșului și Bucovinei – Grupa nordică (BÂRGĂULUI – SUHARD – RODNEI – ȚIBLEȘ – LĂPUȘ – GUTÂI – OAȘULUI).

Parcurgerea culmii morfologice a Carpaților de Curbură este prezentată aici !

Fragmentul din Grupa Centrală, Nemira – Ciucului, este descris, aici !

 

 

 

 

 

Din punct de vedere geomorfologic Munții Hășmaș pot fi … destructurați în trei sectoare: în nord, Masivul Suhard, central, Masivul Hăghimaș și Munceii Nășcălatului la sud (despre relația Munceii Nășcălatului-Munții Hășmaș se poate citi aici !). Din culmea lor principală descriem doar fragmentul ce-i leagă de Munții Ciucului – prin pasul Ghimeș – și de Munții Giurgeului – prin Șaua Deșelatu, parte a culmii principale numită “a Carpaților”.

 

 

 

 

 

Dacă vorbim despre culmea principală a Munților Hășmaș trebuie să adăugăm porțiunii pomenite mai sus și culmea principală a Masivului Suhard. N-ar trebui chiar neglijată, cu deosebire, în contextul celorlalte culmi morfologice importante ale Carpaților Orientali: pentru că din Masivul Suhard, deci din Hășmaș, se trece în Ceahlău. Și să nu uităm, de asemenea, legătura pe care o realizează, tot Hășmașul, cu Munții Tarcăului și Munții Berzunți.

 

 

Revenind, strict la subiectul articolului nostru: vom parcurge  culmea morfologică a Carpaților Orientali aferentă Munților Hășmaș  în cinci pași:
Pasul 1: Din Pasul Ghimeș până deasupra Tunelului Ciumani – traseul este fotodescris mai jos !
Pasul 2: De deasupra Tunelului Ciumani până la Crucea Condra – traseul este prezentat aici – în construcție !
Pasul 3: De la Crucea Condra în Poiana Tarcău, încheind , astfel, o primă etapă, cea de parcurgere a crestei nordice a Munceilor Nășcălatului; fotodescrierea traseului poate fi accesată aici – în construcție !
Pasul 4, primul al Etapei a II-a: pe cea mai spectaculoasă creastă a Hășmașului Mare, între Hășmașu Mic și Hășmașu Mare, dar din Poiana Tarcău până în Poiana Albă; fotoprezentarea aici – în construcție !
Pasul 5: din Poiana Albă până la părăsirea Munților Hășmaș prin Șaua Deșelatu; aici, fotodescrierea – în construcție !

Pasul 1: Din Pasul Ghimeș până în șaua de deasupra Tunelului Ciumani

Comentarii privind oronimia:
– Ceea ce vedem pe hărțile topo și turistice reprezintă efectiv un ghiveci compus din denumiri maghiare și denumiri românești, traduceri – corecte sau aberante – ale unor denumiri maghiare sau inventate, românizări forțate raportate la pronunția maghiară; se mai adaugă localizări diferite de la o hartă la alta a câte unui același toponim ori denumiri diferite pentru câte un același vârf.
– Referirile la oronimele ce apar pe schița traseului urmează ordinea de la sud spre nord și de la vest la est.
– Pentru uniformitate, vom atribui cvasituturor oronimelor denumiri românești, precizându-ne paternitate acolo unde e cazul.

– Vf. Aluniș reprezintă traducerea lui Mogyoros teteje;
– Vf. Agrișei este traducerea noastră, corectă, pentru numele maghiar al vârfului, Füges, care nu înseamnă Smochina/Smochinei – cum apare tradus pe multe hărți – ci fructul agrișului, care aduce la aspect cu smochina; în acest sens este uzual în vorbirea ceangăilor din zonă;
– Vf. Scutului e traducerea maghiarului Pajzs Havas (cu variantele grafiate greșit pe alte hărți Paizs și Pajszo);
– Vf. Piatra Albă e traducerea noastră (t.n.) pentru Feherkö Tetö;
– Vf. Văii Seci e traducerea noastră, liberă, a denumirii maghiare Szermászó (în traducere strictă, Firul Sec – ‘szerm’ = ‘fir’), de unde și forma Sermasău; mai apare și cu denumirea Cserhavas (= Muntele Cireșului/Stejarului ?);
– Mt. Păgânului e traducerea (corectă – nu al Păgânilor, cum apare destul de des – în raport cu legenda de la care îi provine numele) pentru Pogany Havas;
– pe unele hărți, într-o poiană de sub Mt. Păgânului, există o capelă închinată Sf. Laszlo, personajul principal al legendei pomenite mai sus, locul fiind marcat prin toponimul Kis Pogany Havas (kis = mic), oarecum impropriu căci singura formă de relief dominantă este poiana respectivă;
– Piciorul Jáhor e semitraducerea lui Jáhor Sarok; (jáhor = ?);
– Vârful Făgetului își dispută întâietatea cu Vârful Fagului și cu originarul maghiar Bükk Tetö/Teteje;
– Poala Pietrei (t.n.) e de la Kö Alja;
– Muntele Mlăștinos (t.n.) provine de la, deja consacratul, Lapos Havas; pe o hartă veche apare și cu numele (deocamdată, pentru noi, intraductibil, Varutan);
– Vârful Mare e o traducere pentru Nagy Hegyes;
– Muntele Frumos are ca antecedent pe Szep Havas;
– Curmătura Pietrei/Piatra Curmăturii este traducerea corectă a toponimului maghiar Könyak; numele care apare pe mai multe hărți, Vârful Lacrima, provine de la confuzia termenului ‘könyak’ (kö = piatră, nyak = trecătoare, curmătură) cu ‘könnyek’ (= ‘lacrimă’);
– Piciorul Pândei e traducerea pentru Hallgató Sarka ce apare pe o hartă veche (hallgató = tăcere, liniște);
– Vârful Ars – în circulație pe hărțile mai noi – e o traducere mai liberă pentru Égés Tetö; o denumire alternativă ce apare pe una dintre hărțile zonei este Vârful Arșiței, posibil, mai potrivită. Numele Vârful Dulce, care apare pe o hartă destul de circulată a Munților Ciucului, este o traducere greșită pentru Égés Tetö, cam cum e și cu Vârful Lacrima, căci ‘dulce’ = ‘édes’, iar ‘égés’ = ‘ardere’ ! Consemnăm și numele Muntele Drag de pe cea mai utilizată hartă topo, cea militară;
– Vârful Tătarului e de la Tatár Hegy;
– Vârful Aramei provine de la Réz Tetö, deși ‘rez’ este o grafiere greșită (uneori și pe hărțile austriece) pentru ‘rész’ (= parte, față), datorată fie sensului oarecum ambiguu al lui ‘rész’ în raport cu cel al lui ‘rez’, fie pronunției apropiate ale celor două cuvinte; vârful ar trebui numit, poate, Vârful Feței, dar pentru că numele Vârful Aramei este deja consacrat îl păstrăm ca atare;
– Vârful Strajei provine de la Örhegy/Orhegy (or = strajă), o grafiere a unui anterior Urhegy (ur = domn) pe hărțile topografice ale Imperiului Habsburgic. Pe hărțile noi s-a înlocuit cu artificialul Vârful Fagului.
– Vârful Utușoi are ca antecedente pe Utusai tetje și pe Utusalj tetö, probabil, primul fiind rezultatul grafierii lui Útószaj conform pronunției (utoșoi) și cu înțelesul de Gura Drumului (utu = drum, szaj = gură); al doilea, Utusalj, e fără sens;
– Vârful Livezi (și nu al Livezii !) este rezultatul unui parcurs asemănător Utușoiului, adică al grafierii unei pronunții. Pe hărțile Imperiului habsburgic, inițial, vârful și culmea căreia îi aparține erau numite Ló Vész cu înțelesul de Calul Pierdut/Rătăcit; ulterior, a apărut grafia Lóvész, transcrisă pe primele hărți militare românești sub forma Lövész și tradus Vânătorul (traducere adaptată de la sensul strict al lui ‘lövész’ = ‘trăgător’);
– Mt. Fagetul Mic provine de la Kis Bükk;
– Vf. Șai are la bază pronunția lui Saj, cum apare grafiat oronimul pe hărțile austriece; probabil, corect, Szaj (szaj = gură) !

Traseu: Pasul Ghimeș – Vf. Păgânului – Vf. Frumos – Trecătoarea Pietrei – Sub Vf. Ars – Sub Vf. Utușoi – Șaua Ciumani

Aspecte tehnice:
– punct de plecare: 46.467507N, 25.921698E, 1.153 m alt.
– punct de sosire: 46.537110N, 25.906553E, 1.108 m alt.
– lungime traseu: cca 12 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 500 m
– durată (cu popasuri): 6 h (primăvara-toamna)
– dificultate (inclusiv orientarea): moderat-medie

Fotoreportaj:

Pasul Ghimeș

 

Roiuri în pas !

 

Primii pași ai Primului Pas în Munceii Nășcălatului …

 

… ghidați și de marcajul bandă roșie  …

 

… dar mai ales de drumul bun și … unicul ce intră din pas spre plaiurile Nășcălatului !

 

Dar, curând, apar brațe laterale, unele datorate ATV-urilor, ce duc spre Vârful Păgânului; chiar dacă dorim să-l suim, mai putem aștepta și să continuăm pe drumul marcat cu bandă roșie.

 

În suiș ușor ajungem curând la o intersecție de drumuri și marcaje. Dacă vrem să urcăm pe vârf (45 minute dus-întors) urmăm spre stânga marcajul cruce roșie, urmând să coborâm de acolo, direct, la Izvorul de sub Piatră.

 

Poteca ce ne va conduce la vârf merge un timp de-a coasta, …

 

… pe deasupra obârșiei Văii Seci, …

 

… până la o intersecție unde un indicator ne arată drumul ce duce spre vârf !

 

Urcăm pieptiș, întâi până la refugiul …

 

… aflat chiar sub vârf !

 

Urmează imediat un vârf … mezin al Păgânului, unde ar fi fost cândva o capelă.

 

De pe vârful mezin coborâm spre est, în paralel cu un șanț năpădit de arbuști, probabil un fost tranșeu, din capătul căruia vom schimba direcția spre nord-est, …

 

… având ca destinație Izvorul de sub Piatră, …

 

… unde ne reîntâlnim cu marcajul bandă roșie !

 

Un timp, drumul șerpuiește de-a coasta prin șaua dintre Muntele Făgetului și Piciorul Jahor, …

 

… apoi prin cea dintre Muntele Mlăștinos și Poala Pietrei; …

 

… și ajungem sub Muntele Frumos ocolit de poteca marcată …

 

… … trasată pe o curbă de nivel, …

 

… pe deasupra obârșiei Pârâului Ienupărului !

 

Ajungem în preajma șeii dintre Muntele Frumos – pe al cărui picior vestic se coboară de pe vârful muntelui, dacă se trece pe acolo – și Muntele Piatra Curmăturii !

 

Dacă vrem să ajungem pe vârf, din șaua sudică de sub el, suim pe piciorul sud-vestic al  Muntelui Frumos, …

 

… urmând strict linia culmii, inițial pe direcția nord-est, apoi spre est, părăsind de la început drumul ce suie pe sub ea, pe versantul ei nordic !

 

Ajungem astfel, negreșit, la capela de pe platoul somital al Vârfului Frumos …

 

…, …

 

… la câțiva pași de vârf.

 

Până pe el avem de mers, spre nord-est, de fapt, 250 de metri și suind, desigur, dar puțin !

 

Ne vom bucura însă de o panoramă cu totul pitorească a picioarelor culmii extrem nordice a Munților Ciucului întinse spre valea Trotușului; …

 

… iar dacă suntem curioși putem coborî puțin sub vârf, pe fața sa estică, pentru a vedea stâncăria de dolomit ce ascunde, de pildă, o geocutie (pentru amănunte vizitați site-ul https://www.geotrekking.ro/ )!

 

De pe vârf coborâm pe durecția sud-vest, cca 100 m, până întâlnim drumul de coastă ce duce spre piciorul nord-vestic al Muntelui Frumos pentru a coborî în Comiat/Lunca de Sus; e același drum pe care l-am evitat când am suit pe vârful Muntelui Frumos. Acum mergem pe el spre stânga (vest) cca 100 m …

 

… și ajungem la un refugiu (la care se poate ajunge și direct de la capela de pe platoul somital al Muntelui Frumos) ! De la refugiu coborâm pe drumul care ne-a adus la el, …

 

… dar îl părăsim după doar 50 de metri, noi coborând în continuare în direcția vest, în timp ce drumul cotește spre sud-vest !

 

Coborârea e rapidă, dar lejeră și fără probleme de orientare pănă la întâlnirea marcajului bandă roșie; …

 

… iar dacă nu e ceață, avem în față perspectiva, relativ, imediată: Muntele Piatra Curmăturii !

 

Spre el …

 

…, …

 

… dar pe sub el, pe un drum de-a coasta, ușor de urmărit chiar nemarcat fiind; …

 

… inclusiv în condiții de iarnă !

 

Totuși, un marcaj apare exact când e mai multă nevoie de el, îndrumându-ne spre curmătura …

 

… ce ne lasă sub Muntele Curmăturii, …

 

… într-o șa lungă ce-l leagă de Muntele Tătarilor !

 

În punctul cel mai de jos al șeii, câteva cruci amintesc de ostașii unguri căzuți pe aceste locuri în Al Doilea Război Mondial.

 

De aici, din fundul șeii, suim pe Muntele Tătaru, …

 

… o treaptă altitudinală ceva mai povârnită !

 

De sus, de pe coama ce urmează, …

 

… orizonturile sunt ceva mai largi …

 

… !

 

La prima intersecție de drumuri, marcată și de prezența unor benzi roșii lămuritoare, …

 

… schimbăm direcția de mers, …

 

… coborând de pe culmea Muntelui Tătaru …

 

… în șaua ce precede …

 

… urcușul spre Muntele Ars.

 

Ieșim la … lumină din pasajul … păduros, după ce am trecut pe sub Vârful Ars, la nord de el.

 

Ocolim, pe direcția nord-vest, o mică … proemință altitudinală, …

 

… iar după ce traversăm, coborând ușurel, un pâlc de mesteceni, …

 

… schimbăm direcția spre nord-est; …

 

… și chiar aproape de est de cum suim – cvasiinsignifiant – pe lângă vârful, și așa teșit, al Muntelui Arama !

 

Încă puțin – 500 m/6-7 minute – și ajungem la o intersecție unde schimbăm direcția cu 90 de grade, luând-o spre nord !

 

Din păcate, schimbarea drastică a direcției nu este evidențiată și de marcajul turistic, …

 

… dar îl întâlnim imediat ce ne înscriem pe noul azimut !

 

O coborâre scurtă …

 

Ne scoate în șaua largă ce precede urcușul spre vârful Utușoiului; dacă urmăm “banda roșie”. Există însă o alternativă mult mai facilă – doar coborâș !

 

Deocamdată, urmărim “banda roșie” și urcăm pieptiș versantul sudic al Utușoiului …

 

… până pe un platouaș subsomital, căci e … sub vârf, cu ceva belvedere !

 

Un semn de marcaj, puțin cam ascuns, ne arată continuarea: o potecă lățită de ATV-uri ce cotește imediat la stânga …

 

… pentru a coborî, în final, … într-o șa largă, la poalele vestice ale Utușoiului; aici putem veni, direct, …

 

… doar coborând, din șaua sudică, de unde am urcat spre vârf.

 

Cu 170 m mai jos de ea, un drum de tractor intră în pădurea, în curs de regenerare, de pe versantul vestic al Utușoiului, pentru a ajunge în șaua vestică a Utușoiului, unde reîntâlnim marcajul bandă roșie …

 

… !

 

Marcajul ne arată că, din șa, trebuie urcată contrapanta de vizavi de Utușoi !

 

De sus nu ne mai rămâne decât să coborâm …

 

… în șaua de deasupra Tunelului Ciumani; va urma … Pasul 2 !
– pentru a accesa fotodescrierea lui executați click aici – în construcție !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !