Cine sunteți voi, Biliană și Arjană, și tu, Zascol ?

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

harta (background): Google Maps

Așa cum se va vedea, nu vom exprima puncte de vedere privind apariția celor trei toponime pe … harta patriei, ci doar vom oferi o bază de date legate de etimologia lor, dincolo de … granițe, ca bază de premize pentru ulterioare raționamente, conștienți fiind de incompletitudinea ei. Mai sunt de adăugat ceva/multe date istorico-geografice contextuale (ex. mișcările de populație), urmând apoi operarea lor cu … instrumentarul tehnic și metodologic specific lingvisticii, dar mânuit de specialiști. Intreprinderea noastră vine ca urmare tocmai a inexistenței – raportată la … puterile noastre de căutare/cercetare – a unui punct de vedere al acestora !

 

foto: Radu Pușcarciuc

ARJANA

Într-un dicționar etimologic hitit se precizează pentru ”arjana/arsana”, ca sensuri de bază, “han, loc de popas, de găzduire, de încartiruire, bordel”. Același dicționar menționează și antroponimul capadocian Arzanahsu. [Jaan Puhvel – Hittite etymological dictionary, Mouton Publisher, Berlin, New York, Amsterdam, 1968. – ]
Ca antroponim, Arjana, cu variantele Arjeta și Ariana, este considerat de origine albaneză, ca rezultat al combinației “ar” = “aur” + “jetë”= ”viață” [www.aboutnames.ch], deși pronunția în albaneză a lui “jetë” este [ietø]; poate ar fi mai convingătoare combinația “ar” = “aur” +  “zjar” [ziar] = “jar”, “foc”. Nume de famile, precum Arzana/Arzaña, Arzano, Arzani, sunt însă des întâlnite și în Italia și Spania, având chiar rezonanță istorică (www.heraldrysinstitute.com).
Toponimia aferentă apelativului ”arjana” este și bogată, și extinsă geografic:
– în Croația, la granița cu Bosnia-Herțegovina, există satul Aržano [árjano];
Arzana, o comună în Sardinia, are o etimologie considerată obscură, cu proveniență preromană, putând fi un omofon al sardului ”artzana” = negură, curent de aer local dăunător pentru pomii fructiferi; o altă origine e considerată a fi fenicianul ”ar” = “munte înalt” sau etruscul ”arzna” = “înălțime” (www.araldicacivica.it);
Arzano este numele unei comune napolitane (Italia), dar și al uneia bretone (Franța);
Dašt-e Aržan [dașt e arjan] este un masiv muntos în Iran, unde se află un lac tectonic de 14 kmp și un sat cu același nume, Aržan, în limba persană tradus prin “platou muntos”, dar și “migdal” – specia Prunus dulcis var. amara; ar putea fi vorba, de fapt, despre “platoul cu migdali”; hidronimul apare, cu deosebire în literatura engleză, și în variantele Arzan, Arzhan, sau Arjan (www.iranicaonline.org).

BILIANA

Biliana este un nume al slavilor sudici, întâlnit cu deosebire în Macedonia (pe locul 2 ca preferință în 2006 și 3 în 2011), dar și în Serbia, Croația sau Bulgaria. Macedonenii și-l dispută cu bulgarii drept nume național; ca și cântecul popular ”Biliana înălbea pânza” (http://lyricstranslate.com), ce are la bază o frumoasă legendă legată de izvoarele … Bilianei (https://en.wikipedia.org), surse ale Lacului Ohrid – cel mai adânc din Balcani, aflat la granița dintre Macedonia și Albania (https://en.wikipedia.org). Originea cuvântului este incertă, cea mai naturală legătură fiind cea cu slava sudică: ”бела/бяла” [bela/biala] = ”albă/frumoasă” sau ”билка/биље” [bilka/bilie] = iarbă de leac – în sens generic (https://en.wikipedia.org); în acest din urmă sens pot fi amintite, din folclorul bulgar, versurile: ”Biliana, prin ierburi ai fost concepută, cu ierburi ai fost creștinată/numită” (https://bg.wikipedia.org). În articolul citat se mai avansează și ipoteza sorgintei cuvântului în formele vechi ale verbului bulgăresc „съм“ [săm] = ”a fi”, precum ”билясвам” [biliasvam] = ”acela/aceea care voi fi” care își găsește sensul în tradiția bulgară în care numele era dat unui copil care se năștea în familiile care nu puteau aveau copii, sau în care mai mulți copii mureau, exprimându-se astfel credința că noul născut va fi un copil puternic. Poate de aici și semnificația numelui – sărbătorit de Florii (considerată zi a triumfului, a învingătorilor de la frunzele de laur cu care a fost întâmpinat Isus la intrarea sa în Ierusalim) –, dar și la 24 iunie (ziua solstițiului de vară și a nașterii Sf. Ioan Botezătorul) când bulgarii sărbătoresc Еньовден [eliovden], o tradiție antecreștină centrată pe simbolistica solară, una dintre credințe fiind că, în această zi, ierburile tămăduitoare au maximum de putere. Nu e lipsit de semnificație faptul că în această zi, pe lângă cei al căror nume au cât de cât legătură cu Ion, sunt sărbătoriți și cei cu nume de plante de leac ori alimentare – comestibile ori aromatice (https://bg.wikipedia.org); dar și că unul dintre numele sărbătorii este Драгийка [draghiica], rezonând astfel și … sonor cu Drăgaica de la noi.

Istoricul bulgar Jivko Voinikov are o părere aparte, în sensul că Biliana nici măcar nu și-ar avea originea în limbile slave:
– turcicul ”bil”, cu una dintre formele sale din sfera semantică a lui ”a ști” ar putea fi o sursă a formării sale;
– rădăcini posibile se pot găsi și în limbile indo-iraniene, Voinikov exemplificând cu Bila, Bilar, Bilahan, antroponime osetine sau cu ”byliana” = ”cristal/piatră prețioasă” în hindi, acesta din urmă dându-l pe ”balascius” din latină (http://documents.tips) – dar care se referă la o varietate de rubin, roz deschis –, de unde a ajuns în franceză sub forma ”(rubin-)balais”, în italiană ”balascio” – de unde și românul ”balașă” (https://upload.wikimedia.org).

Cât despre toponimele  din sfera <Bilianei> amintim:
– orășelul sloven Biliana, aproape de granița cu Italia;
– cătunele oașului croat Benkovac/Zadar, Donje (de Jos) Bilijane, Gornje (de Sus) Bilijane și Bjelina;
Bila Vlaka – sătuc, tot în regiunea Zadar din Croația;
Bila Vrila – izvor important pe valea Sutinei din Dalmația/Croația;
– în 2009 a fost numită Biliana (după personajul folcloric amintit) o insulă a arhipelagului Shetland din Antarctica (https://en.wikipedia.org/wiki/Bilyana_Island);
– doar pentru … amuzament, consemnăm numele Biliana dat unei stații de triangulație (!) din Pakistan; Biliana Ku și Biliani sunt două orașe din aceeași țară, iar Bilian Si un templu din Taiwan.

Arjana și Biliana apar consemnate pe primele hărți militare ale Imperiului Habsburgic, cele ridicate în anii 1763-1787, grafiate Arachana, respectiv Billano. A urmat o a doua ridicare topografică în anii 1806-1869, când pe hărți apar Archana și Biliana, pe a treia ediție a hărților militare austriece, din 1869-1887, devenind Arsana și tot Biliana (http://mapire.eu/en/). Următoarea serie de hărți militare o reprezintă așa-zisele “planuri de tragere”, cel pentru zona noastră de interes fiind realizat în 1953, unde, în fine, apare grafia Arjana. Interesant este că altitudinile – cel puțin pentru Arjana (1.514 m), Biliana (1.364 m) și cele înconjurătoare – au aceleași valori ca cele de pe ultima hartă austriacă (http://www.geo-spatial.org). Pe ultimele hărți topografice militare românești (anii 1960-1980) Arjana apare cu 1.511,4 m, iar Biliana cu 1.362,3 m (https://portal.geomil.ro).

ZASCOL

Pe niciuna dintre hărțile enumerate mai sus nu este consemnat însă vreun nume pentru muntele intermediar celor doi (ca poziție geografică), actualul Zascol, deși i se marchează prezența cu indicarea înălțimii (pe ultima austriacă, precum și pe planul de tragere menționat, 1.499 m). Pe hărțile topografice militare ulterioare Zascolul nu apare nici măcar prin cotă, cum nu … există pe nici o hartă turistică a Munților Cernei, deși este atracția lor principală (fiind confundat adesea cu Arjana). Prima apariție a numelui Zascol, acordată impresionantului masiv calcaros interpus între Biliana și Arjana și nod orografic de o oarecare importanță locală – din el, aflat pe culmea principală a Munților Cernei, desprinzându-se culmea secundară pe care se înalță Vârful Arjana –, este cea de pe OpenStreetMap, deci după 2008, de aici încolo vorbindu-se relativ frecvent despre el în literatura turistică virtuală.
Dacă e să înțelegem ce e cu acest nume, în lipsa oricărei surse privind proveniența sa – cam din … neant –, sugerăm următoarele posibile etimologii:
– rusescul ”заскользить” [zascolziti] cu sensurile:
1. – a începe să alunece pe o suprafață lucioasă, pierzându-și stabilitatea;
2. – a se mișca repede și ușor pe o anume suprafață (ex. a patina) / a se muta lin de pe un obiect pe altul precum o fac razele soarelui sau lumina;
– rusescul ”зосколоть” [zascoloti] = ”a diviza/despica/crăpa/scinda/fracționa” (http://tolkslovar.ru).
– ”скол” este un termen folosit în vocabularul tehnic rusesc, având înțelesul de ”transfer/mișcare/deplasare/mutare/dislocare/alunecare”, în legătură cu mișcarea de forfecare.

În apropierea Moscovei, pendinte de orașul Tver, există localitatea Zaskolye/Заскольe (https://translate.google.com). Înțelesul cuvântului este acela de “așezare de dincolo de gard, din spatele palisadei”.

Addenda:

1. La provocarea noastră adresată lui Vlad Chindea (https://toponime.wordpress.com/) am primit următorul cometariu:
Pentru Arjana e nerealist să coborâm în istorie până la hitiți. Ar mai fi de amintit, în această ecuație, că prima atestare e de la 1520 (în documentul care privește delimitarea frontierei dintre Transilvania și Oltenia, disponibil în Documenta Romaniae Historica, Țara Românească, vol II) sub forma Răjiia, ceea ce sugerează că prefixul ‘A-‘ este secundar (probabil o formă genitivă, ulterior sudată, ‘A Rjanei’. Nu pot să nu remarc similitudinea dintre presupusa rădăcină *’Răj-/Răș-‘ din acest oronim și forma tradițională bănățeană a numelui Orșovei care era Rășava. Deși nu pot să ofer o soluție definitivă acestei probleme toponimice, cred că o legătură între aceste două toponime este foarte probabilă ceea ce ne poate aduce cu un pas mai aproape de soluționarea ei.
Pentru Biliana etimologia de la slav. ‘bil-‘ este corectă, fie de la antroponimul identic, fie de la sensul primar de ‘alb’. Dacă nu mă înșel în unele dialecte bulgărești există chiar un apelativ ‘bilo’ cu sensul de ‘culme montană’ (a se vedea similar alte top. Bila/Belia în Carpați).
Pentru Zascol compunerea cu prefixul slav. ‘za-‘ pare evidentă. Nu pot identifica cu precizie rădăcina slav. în cauză (probabil e aceași rădăcină implicată în compunerea ‘raz-skol’ –>’răscol’).
P.S.: Cu circa un an în urmă admiram și eu Arjana și Biliana din culmea vecină a Mehedinților…
https://goo.gl/photos/gc94VtNVSRkz884W9

Ca o completare la cele scrise de noi în articol, adăugăm comentariul nostru la cel al lui Vlad Chindea (aici, cu câteva adăugiri):
În privința acestui prim nume, atestat documentar, al Arjanei, Răjiia, avem o oarecare îndoială că este grafiat/transcris corect în/din documentul original (chiar autorii culegerii de documente atrag atenția, în general, asupra acestui aspect); cel puțin pînă la confirmarea prin apariția sa într-un al doilea document ! Ceea ce este interesant, legat de documentul în care apare numele Răjiia, în descrierea hotarului care trece prin vârful Răjiia/Arjana acesta este precedat de La Piatră, care apare imediat după Vf. Prislop (identificabil și azi, ca nume și ca poziție), ceea ce ar însemna că La Piatră este Zascolul de azi.
Intr-adevăr, pentru bulgarul ”било” [bilo] există și sensul de ”vârf al unui munte”, ”culme prelungă și abruptă”; o fi, în acest sens, o explicație pentru toponimul Bilele pe care îl are un munte (și un pârâu) din Masivul Șureanu (asta dacă nu cumva ne lovim aici de un alt sens al cuvântului, provenit, zice-se – în DEXI, Arc-Gunivas, 2007 -, din același termen bulgar, însemnând ”trunchi subțire, de regulă, de brad/molid”).
În Cehia, lângă Praga, se află Bilá Hora (Muntele Alb), o înălțime, de vreo 300 m însă, unde a avut loc o celebră bătălie (în 1620, prima din Războiul de Treizeci de Ani) între habsburgi (catolici) și cehii protestanți. Am mai găsit apoi, numele unei stațiuni de schi, Bila, tot în Cehia.

Iată reacția la comentariul nostru:
Desigur fiecare e liber să creadă ce vrea. Dar obiectiv vorbind e ciudat să neglijăm forma cea mai veche a unui toponim (potențial cea mai apropiată de etimonul corect). O demonstrație toponimică comprehensivă nu trebuie să neglijeze forma particulară a top. de la 1520, ci să o explice ! De ex. acelaș document explică foarte bine originea top. vecin Zglivăr/Zlivăr (slav ‘zli/zla’,’rău’ și ‘vărh’,’vârf’, similar vf. ‘Zla Kolata’,’Kolata cea rea’ 2534m din Muntenegru). Autorii „Documenta Romaniae Historica” calchiază în varianta rom. ‘Vărful Rău’, dar forma atest. local și istoric este totuși Zglivăr (infixul ‘-g-‘ l-am explicat într-un alt articol) ceea ce pledează pentru ‘autenticitatea’ informației din hrisovul de la 1520.

O continuare (directă) a dialogului, devenit, fără voia noastră, polemic, o considerăm neproductivă. Atitudinea rezervată pe care o adoptaserăm vizavi de forma Răjiia pentru ulteriorul Arjana, ni s-a părut a fi de bun simț; credem în continuare că a teoretiza pe marginea ei în cadrul unei ”demonstrații toponimice comprehensive“, în condițiile în care nu există certitudinea că avem de-a face, cum spuneam, ”cu o grafiere/transcriere corectă”, deci cu o premiză sigură, ar însemna o risipă de energie al cărui rezultat ar putea fi, foarte probabil, un sofism ! Așa că, pentru moment, preferăm să ne canalizăm … energia spre a căuta alte informații întru confirmarea/infirmarea formei respective. Cât despre partea a doua a comentariului, vom comenta precizările legate de Vf. Zglivăr într-un viitor articol dedicat altor toponime din zonă, la care lucrăm deja; acum nu mai spunem decât că n-am prea înțeles cum s-a ajuns la concluzia finală din comentariu (lipsește cel puțin o verigă din lanțul logic; apoi, în toată discuția … anterioară, nici nu s-a pus problema <‘autenticității’ informației> ori a documentului cu pricina).

2. În Dicționarul onomastic românesc (N.A. Constantinescu, Editura Academiei R.P.R., 1963) precizează ascendența din maghiarul Arzen a antroponimului Arseni (pe lângă cea ”clasică”, grecească, având sensul ”bărbat”); dar cu aceeași proveniență menționează și toponimele oltenești Arșani și Arșasca, precum și antroponimul Arjan (în acest sens, menționează antroponimul Arsani, exemplificând cu numele unui căpitan al lui Tököly – poate Imre Thököly, principe al Transilvaniei între 1690-1691). În aceeași lucrare, găsim toponimul Arja, zis și Arănja, de unde ar proveni antroponimele Arjinu și Arzincu, precum și precizarea că a existat (documentat) un anume ban cu numele Arjanu; în fine, se pomenește și despre numele de familie oltenesc Arșanu.

3. Recent (februarie 2017) am descoperit oronimul Arjana și pe culmea sudică, terminală, a Munților Mehedinți, deasupra obârșiilor pârâului Pecinișca: : este vorba despre un deal de 848 m.  Îl întâlnim înscris pe hărțile topografice ale Direcției Topografice Militare, ca și pe Open Street Map. Dintre hărțile mai vechi, îl menționează cele austriece din perioada 1869-1887, sub forma Arsana și cu înălțimea de 853 m.

Pentru a (foto)parcurge un traseu pe cei trei munți pomeniți în articol, executați click aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps