Întâlniri … admirabile pe Dealul Perchiu (Onești)

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

<“Admirabil” … vin[e] de la verbul latinesc mirari, care înseamnă “a privi fix”, “a contempla”, “a se mira”, “a admira”> (Anton Dumitriu – Cartea întâlnirilor admirabile, Editura Eminescu, București, 1981)
Matematicianul, filozoful și logicianul Anton Dumitriu (1905-1992) se referă la un gen mai aparte de “întâlniri” – cele livrești -, dar traducerea sa, dată adjectivului “admirabil” – alipit “întâlnirilor” noastre -, e la fel de potrivită !

Pentru început, conținutul aceastei postări va părea heteroclit și superficial; ne asumăm neajunsul, gândindu-ne că e de preferat să-i dăm OK-ul la publicare, chiar cu puținul pe care l-am încropit pentru început, decât să așteptăm … calendele grecești, când ar fi, de dorit, să ajungă, cât de cât, (mai) consistent. Cum fotomaterialul necesar acestui deziderat – doar pe moment, amânat – oricum există, dar împrăștiat prin câteva sute de foldere, și cum, sigur, se vor tot adăuga noi fotomărturii ale unor viitoare “întâlniri” – declarăm postul … “în (permanentă) construcție” !
Ne cerem scuze pentru fotografiile, suntem conștienți,  multe nereușite – mai ales ale păsărilor, aparatura de care dispunem nepermițându-ne nici măcar condițiile minimale pentru … bird watching, de care, oricum, nu ne ocupăm; în publicarea acestor fotografii au prevalat interesul documentar și simpla curiozitate !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Păsări
– îi mulțumim lui Silviu Panțîru (www.pantzi.ro) pentru ajutorul dat în vederea determinării corecte a speciilor de păsări !
– un alt ajutor important și o sursă bogată de informații o constituie pagina de Face Book a grupului Păsări din Romania

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Măcăleandru (Erithacus rubecula)

– rezident tot anul; eventual, pot veni, iarna, populații din nordul Europei – unde se întorc vara;
– specia are unul dintre cele mai înalte grade de mortalitate în primul an de viață, astfel că vârsta medie a măcăleandrului este de 1,1 ani; mai mult de atât, 10 % dintre adulți pier în luptele dintre ei pentru teritoriu ! Totuși este consemnat faptul că un măcăleandru din Anglia a trăit … 19 ani !
– apropo de Anglia, în anul 1960, urma unui vot popular organizat de ziarul The Times, măcăleandrul (în engleză, robin) a fost adoptat, neoficial, ca pasăre națională a acestei țări !
[Mai multe amănunte despre măcăleandru, pe muntesiflori.ro !]

foto: Radu Pușcarciuc

Măcăleandru

– pentru a-i asculta câteva triluri executați click aici !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Codobatură-albă (Motacilla alba)

– iarna migrează spre țărmurile Mediteranei;
– nu se știe de ce … bate din coadă !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Codobatură-albă – bărbătuș

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Codobatură-albă – în zbor

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Presura-galbenă (Emberiza citrinella)

– iernează la noi, retrăgându-se în zonele mai joase;

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Altă presură-galbenă – bărbătuș

– în câteva dintre compozițiile sale, Beethoven a … introdus mici pasaje inspirate de cântecul presurii-galbene (Simfonia a V-a, Concertul pentru pian nr. 4, sonatele pentru pian Waldstein și Appassionata);
– click aici, pentru a auzi câteva … acorduri!

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Presură-de grădină (Emberiza hortulana)

– această mică pasăre a constituit, până de curând (apogeul a fost în sec. XX), una dintre delicatesele “extreme” ale gastronomiei franceze (venind din vremea romanilor); erau prinse ușor și în număr mare, cu plasele, în perioada migrației, ținute în cuști, la întuneric (pentru dereglarea bioritmului) și îngrășate, fiind hrănite exclusiv cu mei, apoi marinate în coniac Armagnac; erau mâncate prăjite, în totalitate, doar oasele fiind scuipate, ritualul cerând ca acest ultim act … gastronomic să se săvârșească cu capul acoperit cu un șervet (alte amănunte interesante, pe https://en.wikipedia.org/wiki/Ortolan_bunting).

foto: Marelena Pușcarciuc

Presură-sură (Emberiza calandra)

– este o pasăre sedentară, migrând însă, spre sud, în iernile grele;
– este o pasăre  poligamă dar, din cauza raportului sexelor, 1:1, unii masculi rămân fără partenere în timpul sezonului de cuibărit.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Pietrar-sur (Oenanthe oenanthe)

– este recordmen printre păsările migratoare în ceea ce privește distanța dintre locul de cuibărire (Eurasia, America de Nord – Canada, Alaska) și cel de iernare (Africa Subsahariană), putând ajunge la 30.000 km (cu o viteză de 290 km/zi) – amănunte pe https://en.wikipedia.org/wiki/Northern_wheatear.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Vrabie-de-câmp (Passer montanus)

– se deosebește de mult mai comuna vrabie-de-casă (Passer domesticus) prin capișonul maro-castaniu și, mai ales, prin cele două pete neagre de pe obraji.

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Berze-albe (Ciconia ciconia) survolând Perchiul !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

O barză-albă … la sol !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Sfrâncioci-roșiatici (Lanio collurio)

lanio în latină înseamnă măcelar, sfrânciocul având obiceiul de a-și pune la păstrat excedentul de hrană (ex. insecte), înfigându-le în spinii mărăcinilor;
– iernează în Africa.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Aceiași, … probabil !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Un sfrâncioc-roșiatic juvenil …

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… și un mascul; …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… alți sfrâncioci-roșiatici !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Un sfrâncioc-roșiatic supraveghindu-și …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… cuibul !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuxc

Sfrâncioc-roșiatic – femelă

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Sfrâncioc-cu-frunte-neagră (Lanius minor)

– pasăre migratoare, iernează în sudul Africii;
– populația din România este estimată la cca 100.000 de perechi;
– este exclusiv insectivoră.

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea)

– iarna migrează în Orientul Mijlociu;
– nu prezintă dimorfism sexual.

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Muscar-negru (Ficedula hypoleuca)

– iarna migrează în vestul Africii;
– masculul (ca cel din imagine) este bigam (s-au semnalat și cazuri de trigamie), pentru a-și găsi o a doua “soție” străbătând distanțe importante (2-3 km); după un timp se întoarce la prima nevastă contribuind la hrănirea puilor (amănunte, pe https://en.wikipedia.org/wiki/European_pied_flycatcher).

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Muscar-gulerat (Ficedula albicollis) – mascul

– migrează tot în nordul Africii; …
– … iar masculul (în imagine) este, mai degrabă, monogam !
[Informații pe https://www.sor.ro/ro/pasari/Ficedula-albicollis.html !]

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gaiță (Garrulus glandarius)

– este supranumită “santinela pădurii”, căci alertează prin sunete stridente nu doar celelalte păsări, ci și mamiferele la apropierea unui intrus considerat periculos;
– altfel, are un cântec melodios; mai mult de atât este capabilă să imite numeroase alte păsări sau chiar mamifere (calul, pisica);
– numeroase alte aspecte deosebit de interesante din viața gaițelor găsiți pe https://fr.wikipedia.org/wiki/Geai_des_ch%C3%AAnes.

foto: Marelena Pușcarciuc

Sturz-cântător (Turdus philomelos)

– pleacă toamna târziu spre sudul Europei, în iernile grela ajungând până în Africa;
– are un mod … inteligent de a ajunge la melcul ascuns în cochilie, lovind-o de o … “nicovală” (conform http://cristeaviorica.blogspot.ro/2015/09/sturzul-cantator-turdus-philomelos.html).

foto: Marelena Pușcarciuc

Cocoșar (Turdus pilaris)

– o pasăre gregară,
– cocoșarii erau considerați de romani, cum mărturisesc, de pildă, poeții Marțial și Horațiu, vânatul paseriform cel mai râvnit (o spune și Alexandru Odobescu în Pseudo-cynegeticos) !

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Prigorie (Merops apiaster)

– este unul dintre dușmanii apicultorilor, albinele fiind hrana sa preferată; cum prinde într-o zi mai bine de 200 de insecte și trăiește și în stoluri, se poate înțelege de ce !
– iarna migrează în Africa.

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Alte prigorii !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Pupăză, cuc-armenesc (Upupa epops)

– cuibărește la noi (în scorburile teilor – sic !), dar migrează în sezonul rece !
– în timpul clocitului, femelei i se dezvoltă sub coadă o glandă ce secretă un lichid urât mirositor cu care își împroașcă eventualii prădători; puii, dacă se simt atacați, își stropesc dușmanii cu fecale semilichide !
[alte informații interesante, pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Pup%C4%83z%C4%83 !]

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Pițigoi-albastru (Parus caeruleus)

– este o pasăre sedentară, relativ numeroasă în Europa (probabil, cca 100 milioane exemplare; în România, posibil, 1,5 milioane);
– un articol, cvasimonografic, pe https://ro.wikipedia.org/wiki/Pup%C4%83z%C4%83 !

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Cinteză – mascul (Fringilla coelebs)

– migrează doar masculul;
– dimorfismul sexual este accentuat, culoarea cărămizie fiind specifică masculului, în timp ce femela este cafenie cu nuanțe cenușii.

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Ciocănitoare-pestriță-mare – mascul (Dendrocopos major)

– informații despre această ciocănitoare, aici !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Sticlete – mascul (Carduelis carduelis)

– este sedentară la noi, însă iarna vin și populații nordice care pot migra până în nordul Africii;
– dimorfismul sexual este greu sesizabil: la femelă roșul de pe cap nu depășește coada ochiului;
– anual, vara, scot 2-3 rânduri de câte 4-5 pui;
– se hrănește exclusiv cu semințe;
– alte informații, inclusiv despre relația sa cu omul, pe https://en.wikipedia.org/wiki/European_goldfinch !

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Cioară-grivă (Corvus cornix)

– populația din România numără cca 250.000-400.000 perechi;
– longevitatea este de 16-17 ani.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc
– 18 mai 2020

Lebădă-de-vară (Cygnus olor)

– un … rezident singuratic, cu domiciliul … stabil la poalele Perchiului din ianuarie 2020 !

 

 

 

 

 

 

 

 

Reptile, amfibieni
– un ajutor important și o sursă bogată de informații o constituie pagina de Face Book a grupului Herping Romania

foto: Marelena Pușcarciuc

Gușter (Lacerta viridis)

– este cea mai mare șopârlă de la noi, putând ajunge la 40 cm, din care, cea mai mare parte o ocupă coada; pe care o poate pierde (căci se regenerează) lăsând-o în gura prădătorilor.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

O gușteriță … cățărătoare …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… și una … șerpuitoare !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

O Lacerta viridis … mai puțin … verde !
[Determinare, Cristina Florentina Pelcaru, căreia îi mulțumim !]

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Un gușter juvenil !

[Determinare, Lavinia Buznea și  Cristina Florentina Pelcaru, cărora le mulțumim !]

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Șarpe-de-casă (Natrix natrix)

– nu este veninos și nici nu mușcă omul;
– caractreristic îi sunt două pete galbene (dar și crem sau portocalii) semilunare aflate în spatele capului;
– masculul atinge 1 m lungime, femela, și peste 1,5 m;
– este … hidrofil, putând sta scufundat în apă și o oră;
– alte informații interesante, pe http://www.animale.ro/reptile/sarpele-de-casa–natrix-natrix.

 

foto: Radu Pușcarciuc

Șarpe-de-sticlă (Anguis fragillis)

– este, de fapt, o șopârlă fără picioare.

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Anguis fragillis

– punctele albastre de pe paertea dorsală sunt specifice unui mascul !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Broasca-râioasă-brună (Bufo bufo)

– glandele tegumentare, atât de … sugestiv (apropo de nume) reliefate, secretă o substanță toxică, puternic iritantă pentru mucoase (bufonina). [conform, https://www.chettusia.com/ro/content/broasca-raioasa-bruna-bufo-bufo]

 

 

 

Fluturi
– îi mulțumim d-lui dr. Mihai Stănescu, managerul colecției de fluturi de la Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din București, pentru ajutorul dat în vederea determinării speciilor și pentru multe informații legate de acestea !
– un alt ajutor important pentru determinări și o sursă bogată de informații constituie blogul http://butterfliesfromromania.blogspot.com/ și pagina de Face Book a grupului Insects of Romania and Europe

foto: Radu Pușcarciuc

foto: Radu Pușcarciuc

Pyrgus malvae

– femela depune un singur ou pe spatele unei frunze – exclusiv – de rosacee (turiță-mare – Agrimonia eupatoria, sclipeți – genul Potentilla, frag, măceș, zmeur etc.).

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Pyrgus malvae

– pe o floare de căpșun (Fragaria viridis)

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Melanargia galathea

– femela depune ouăle chiar și din zbor !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Melanargia galathea

– în ghearele unui păianjen !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Pseudopanthera macularia

– se hrănește cu nectarul mai multor lamiacee: dumbăț, urzică-moartă, salvie, mentă etc.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Lycaena dispar

– specia prezintă un pronunțat dimorfism sexual; în imagine, un mascul;
– este o specie considerată periclitată în România, ca atare, protejată.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ochlodes sylvanus
pe o floare de ciormoiag (Melampyrum cristatum)

– au un comportament, numit teritorial, revenind pe planta (chiar frunza) de pe care au zburat anterior;
– au două perechi de aripi, în repaus, cele posterioare fiind întinse la orizontală, cele anterioare înclinate la 45 de grade.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ochlodes sylvanus

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Boloria selene

– plantele gazdă preferate de larve, chiar exclusive, sunt toporașii.

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Polygonia c-album

– denumirea aparte pe care o are provine de la două pete albe în forma literei C (sau de virgulă, de unde numele englezesc al fluturelui, coma) aflate pe partea ventrală a aripilor.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ochi-de-păun-de-zi (Aglais io)

– “ochii” de pe aripi (4, în fotografie doi sunt sub aripile anterioare) au rolul de a speria prădătorii, imitând, în ciuda numelui, ochii de pisică;
– poate produce una, două sau trei generații pe an, în funcție de condițiile climatice, astfel că adulții uneia (unora) dintre aceste generații hibernează;
– informații despre interesantul comportament al acestor fluturi pot fi citite pe https://en.wikipedia.org/wiki/Aglais_io.

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Aglais io

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marcel Tocilă

Un alt Ochi-de-păun (Saturnia pavonia)

– are doi ochi acoperiți de aripile anterioare;
– se dezvoltă o singură generație pe an, ce hibernează sub formă de crisalide.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Zerynthia polyxena

– este o specie protejată prin convenții europene, dezvoltarea sa depinzând de prezența plantei mărul-lupului (Aristolochia clemamtitis), hrana omizilor sale.

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Zerynthia polyxena

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Un Zerynthia polyxena … necolorat !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Pterophorus pentadactyla

– este o molie ce are o preferință aparte pentru speciile de volbură (fam. Convolvulaceae), hrana predilectă a larvelor;
– are un frumos nume francez: <Petit ange de nuit> !

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Argynnis paphia
pe o floare de sipică (Cephalaria transsilvanica)

– se hrănește cu nectarul florilor, dar și cu secrețiile dulci ale afidelor;
– florile preferate pentru larvele sale sunt toporașii.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Leptidea sp.
pe o floare de toporaș (Viola suavis)

– există trei specii ale genului, sinapis, reali și juvernica ce nu pot fi deosebite pe baza aspectelor morfologice sau de ornamentație, fiind necesare analize a organelor genitale (sinapis vs reali – acesta din urmă nu trăiește în România) sau moleculare (reali vs juvernica); se pare că specia juvernica reprezintă strămoșul ancestral al tripletului !

 

foto: Radu Pușcarciuc

Coenonympha pamphilus

– larvele se hrănesc preferențial cu diverse specii de iarbă (Poaceae), adulții cu nectarul unor asteracee (ghioc – Centaurea, coada-șoricelului) sau leguminoase (lucernă).

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Coenonympha tullia

– ocelii de pe aripi au rolul de a speria păsările ce ar avea … de gând să atace fluturele; numărul lor, mai mare sau mai mic – la această specie -, este determinat de selecția naturală !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Coenonympha arcania

– adulții se odihnesc, întotdeauna, cu aripile închise, rotindu-se astfel ca razele soarelui să cadă pe aripi într-un unghi cât mai favorabil încălzirii lor;
– gazdele omizilor sunt diverse ierburi (poacee).

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Polyommatus icarus

– dimorfismul sexual se manifestă prin colorația diferită pe partea dorsală a aripilor: albastru la mascul, maroniu la femelă;
– femela depune câte un singur ou pe fiecare frunză, hrana preferată a larvelor fiind leguminoasele, cu deosebire ghizdeiul (Lotus corniculatus).

foto: Marelena Pușcarciuc

Probabil, femelă de Polyommatus icarus conform lui Lou Bertalan !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Siona lineata – mascul

– este o molie ce preferă pajiștile deschise de pe substrat calcaros;
– femela se deosebește de mascul prin albul mai puțin imaculat și printr-o dungă gri paralelă cu marginile aripilor, pe partea ventrală a acestora.

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Erynnis tages – femelă

– masculul are culori mai pronunțate;
– își petrece noaptea pe inflorescențe uscate pe care le înconjoară cu aripile !

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Vanessa cardui

– popular, este cunoscut sub numele de fluture-de-scaieți (și numele latin al speciei are același înțeles, Carduus denumind un gen de scaieți);
– iarna migrează în nordul Africii !

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Iphiclides podalirius

– este numit, popular, coadă-de-rândunică;
– exemplarele fac parte din prima generație din an (din cele, posibile, 3) și sunt la finalul perioadei de zbor (de unde și aspectul … deteriorat al codițelor); cei a căror pupă iernează au, de regulă, culorile mai estompate !

 

foto: Radu Pușcarciuc

Papilio machaon

– este numit, de asemenea, coadă-de-rândunică;
– are tendința de a zbura deasupra celui mai înalt punct al terenului unde se află (hilltopping);
– numele specific dat de Linné, este al unui personaj din mitologia greacă, fiul lui Asclepios, al cărui frate, Podalirio, a dat numele ceuilalt fluture-coadă-de-rândunică!

foto: Radu Pușcarciuc

Neptis sappho

– omizile iernează într-un adăpost încropit dintr-o frunză răsucită;
– poate ajunge la trei generații pe an;
– are un zbor combinat: câteva bătăi de aripi urmate de reprize lungi de planare !

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Neptis sappho

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Nymphalis xanthomelas

– se hrănește cu seva arborilor și cu sucurile rezultate din fermentarea fructelor;
– larvele se hrănesc cu frunze de plop, salcie, ulm.

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Amata phegea
– pe caprifoi (Lonicera xylosteum)

– masculul (stânga) se deosebește de femelă prin faptul că posteriorul sfârșește cu trei segmente negre, după banda portocalie, față de cele două ale femelei.

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Euclidia glyphica mulțumim pentru determinare lui Lou Bertalan !

– deși, morfologic, pare o molie de noapte, activitatea sa este diurnă, iar odată cu căderea nopții își încetează orice activitate.

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Albiliță (Pieris rapae)
– pe păpădie (taraxacum officinale)

– masculul are pe aripile anterioare câte un singur punct, femela, două !

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Issoria lathonia

– plantele gazde preferate pentru depunerea ouălor sunt toporașii
– au un ciclu larvar extrem de scurt.

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Minois dryas – mascul

– femela este mai deschisă la culoare și are anvergura aripilor mai mare;
– specia este univoltină (o singură generație pe an); hibernează în formă larvară.

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Zygaena carniolica
– pe o sipică (Scabiosa ochroleuca)

– plantele gazdă (pe care ăși depune ouăle și din care se hrănesc omizile) sunt leguminoasele;
– o molie de zi univoltină care hibernează sub forma larvară.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Zygaena ephialtes

– prezintă o mare variabilitate privind colorația punctelor de pe aripi, cele galbene putând fi roșii, chiar și cele albe !
– este o insectă neplăcută la gust pentru prădători, care o și evită; de acest fapt profită Amata phegea (vezi mai sus) care seamănă … izbitor cu Zygaena ephialtes (forma coloristică cu puncte albe) !

 

foto: Radu Pușcarciuc

Colias croceus

– plantele gazde, pentru depunerea ouălor și hrana omizilor, sunt leguminoasele (lucernă, trifoi etc.) !

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Colias hyale
– pe laptele-căinelui (Euphorbia cyparisias)

– având fața inferioară a aripilor galbenă, se deosebește de Colias hyale la care galbenul are nuanță verzuie !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Melitaea diamina
[Îi mulțumim lui Lou Bertalan pentru determinare]

– plantele gazde sunt speciile genului Valeriana

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Melitaea aurelia

– planta gazdă preferată este pătlagina;
– se află pe lista roșie europeană ca specie aproape-amenințată !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Anthocharis cardamine
– pe mărgelușe (Buglossoides purpurocaerulea)

– masculii trăiesc la marginile poienilor/pădurilor, femele în mijlocul poienilor/pajiști

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Anthocharis cardamine

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ematurga atomaria
[Îi mulțumim lui Lou Bertalan pentru determinare]

– este o molie ale cărei larve se hrănesc cu trifoi (în cazul Perchiului) și cu iarbă-neagră (Calluna vulgaris).

 

 

 

Alte insecte
– un ajutor important pentru determinări și o sursă bogată de informații constituie pagina de Face Book a grupului Insects of Romania and Europe ca și cea a grupului Spiders of Romania and Europe !

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Meloe violaceus
– femela; masculul are o talie mai mică

– este o specie terestră, incapabilă să zboare;
– larvele (cca 1,5 mm) se urcă pe spatele albinelor; ajunse în stup se hrănesc cu polen și miere;
– ripostează amenințărilor eliminând prin încheieturile picioarelor cantaridină, o substanță cu aspect uleios, urât mirositoare și iritantă.
[conform, beetlesfromromania.blogspot.ro]

foto: Marelena Pușcarciuc

Meloe proscarabeus

– are aceleași comportamente ca și M. violaceus

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

foto: Radu Pușcarciuc

Bondar (Bombus terrestris)
pe o floare de rușcuță (Adonis vernalis)

– amănunte despre viața bondarilor pe muntesiflori.ro, iar un material … cvasiexaustiv pe wikipedia.org !

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Bombus terrestris pe salcie-căprească (Salix caprea) !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Vaca-Domnului (Pyrrhocoris apterus)

– ca habitat, preferă baza tulpinilor de tei, semințele acestui arbore fiind o parte importantă a dietei acestei insecte.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gândacul-cu-nas-roșu (Timarcha tenebricosa)

– numele (traducere din engleză) îi provine de la obiceiul de a exuda o picătură dintr-o substanță de culoare sângerie cu menirea de a-și speria atacatorii sau, eventual, de a le lăsa o amintire neplăcută, căci, se pare, substanța respectivă are un gust amar;
– este considerat cel mai mare gândac cu aripi care nu zboară.

 

foto: Radu Pușcarciuc

Timarcha tenebricosa

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Albină (Apis melifera carpatica)
pe o floare de măceș (Rosa canina)

– amănunte despre această specie, pe https://en.wikipedia.org/wiki/Western_honey_bee !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Greier-de-câmp (Gryllus campestris)

– “strunele viorii” sale sunt niște creste mărunte de sub aripa superioară dreaptă, iar “arcușul” este o vârcă de pe aripa din stânga.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Dorcus parallelipipedus

– este un gândac, rudă cu rădașca, de asemenea, zburător.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Cărăbuș-de-mai (Melontha melontha)

– stadiul larvar, cel de pupă (cca două luni) și prima parte a celui de adult (din toamnă în primăvară) durează cu totul 3-4 ani și se petrece sub pământ, la adâncimi de la 10-20 cm (ouăle, care eclozează după 1,5 luni), la 40-80 cm (pupa);
– femela se diferențiază de mascul prin numărul de lamele ale antenelor: 6 vs 7.

foto: Radu Pușcarciuc

Ploșniță-vărgată (Graphosoma lineatum)
– pe păstărnac (Pastinaca sativa)
– are o preferință aparte pentru umbelifere;
– combinația dintre desen și culoare are menirea de a descuraja atacurile prădătorilor (aposematism).

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Phaneroptera falcata
– pe clopoțel (Campanula persicifolia)

[determinare, dr. Ionuț Ștefan Iorgu (curator la <Muzeul Gr. Antipa>), căruia îi mulțumim și pe această cale !]
– în imagine este un juvenil;
– face parte dintre ensifere (cosași, greieri etc.), acestea, împreună cu celiferele (lăcuste etc.), formând ordinul ortopterelor (insecte … săltărețe); un aspect morfologic care diferențiază cele două subordine este reprezentat de lungile antene ale ensiferelor (depășesc jumătate din lungimea corpului – conform Wikipedia).

foto: Marelena Pușcarciuc

Gândac-păros (Tropinota hirta)
– pe o oiță (Anemone sylvestris)

– este un aprig dăunător al pomilor fructiferi, a cărui combatere eficientă depinde de cunoașterea comportamentului său (a se citi, în acest sens, de ex., aici) !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Bombylius ater

– este o muscă ce face parte din familia Bombyliidae, ai cărei membrii sunt numiți muște-albine datorită comportamentului lor asemănător cu cel al albinelor; se hrănesc cu nectarul florilor, precum și cu polen, având astfel un important rol în polenizarea florilor pe care le vizitează.
– cei dornici de a afla mai multe despre gen pot accesa link-ul de … aici !

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Cryptocephalus aureolus
– pe un cioroi (Inula hirta)

– hrana preferată este polenul asteraceelor galbene (precum cioroiul) !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

3 ilene (Cetonia aurata)
– pe o aglică (Filipendula vulgaris)

– colorația elitrelor variază de la nunțe de verde la altele de maro sau de violet, aspect datorat polarizării luminii (http://www.quarq.ro/optica/polarizarea%20luminii.html) reflectate de elitre;

… și un gândac-păros (Tropinota hirta) … năpârlit !

– fac parte din aceeași familie, Cetoniidae.

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gândac-de-bălegar (Sisyphus schaefferi)

– este doar una dintre speciile coprofage ce poartă acest nume popular;
– micile (dar … uriașe în raport cu dimensiunile gândacului)  sfere din bălegar sunt realizate fie de câte un individ și destinate hranei proprii (după ce sunt depozitate într-o cavitate din sol), fie sunt rezultatul acțiunii unui cuplu (întotdeauna mascul și femelă); după depozitarea “biluței” într-o gaură fasonată de cei doi la 2-3 cm în subsol, femela o modelează sub formă de pară, numită “de incubație” – căci în ea femela depune 10-12 ouă, servind apoi drept hrană pentru larve. [Conform, http://viltanso.free.fr/site/sisyphus.pdf]

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Rhagium sycophanta

– se hrănește cu polenul florilor (păducel, soc …);
– iernează în stadiul de pupă.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Carcoporus purpureipennis

– este numită, generic, dar … popular, ploșniță-de-plante;
– adulții se hrănesc cu inflorescențe de apiacee, compozite etc.;
– nimfele (pupele) trec prin 5 stadii de năpârlire în evoluția lor de la stadiul de larvă spre cel de adult; iernează ca adulți.

foto: Marelena Pușcarciuc

Orthretum cancellatum

– mediul lor natural este cel acvatic (râul Trotuș și bălțile de pe malul său drept), ouăle fiind depuse sub suprafața apei, larvele trăind în sedimentele de pe fundul apei.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Gheorghe Istrate –
căruia îi mulțumim pentru acceptul publicării aici !

Eresus cinnaberimus

– este numit, popular, păianjen-buburuză – cel din imagine, mascul, femela fiind neagră total și de două ori mai mare ca masculul – și trăiește în tuburi subterane (adânci de 10 cm și cu diametrul de 1 cm) săpate de el însuși.

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Dorcadion pedestre

– este un gândac (cerambicid/croitor) terestru, fitofag, incapabil de zbor;
– genul (Dorcadion) este reprezentat, în lume, de cca 400 de specii !

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Gărgăun (Vespa crabro)

– este cea mai mare viespe de la noi, dar și din Europa;
– este defensivă în general, dar înțepăturile (acul lor este retractabil) sunt dureroase, chiar în timp.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Carabus granulatus

– este un coleopter terestru, incapabil să zboare;
– are în dieta … preferențială larvele de gândaci-de-colorado !

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Byturus ochraceus

– se hrănește cu polenul unei … liste foarte largi de flori;
– este activ din mai până în iulie.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Podonta (ID, Alexandru Pintilioaie) nigrita (?) – un tenebrionid considerat (cel puțin în Ucraina) dăunător al culturilor de grâu, porumb, soia, floarea-soarelui.
Misumena vatia (își schimbă culoarea după cea a florii pe care stă, pândindu-și prada – aici, probabil, …
– … ploșnița  Adelphocoris vandalicus (ID, Alex Rădac), asociată culturilor de lucernă, trifoi, sparcetă pe care le poate … vandaliza;
– pe ploșniță adastă o dipteră – din ordinul muștelor (ID, Alexandru Pintilioaie).

Planta este ciolobot/ghioc/zglăvoc (Centaurea scabiosa subsp. sadleriana).

foto: Marelena Pușcarciuc

Podonta sp. (ID, Alexandru Pintilioaie)

– pe poala-Sfinte Marii (Nepeta nuda)

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Misumena vatia [ID, Simeon Indzhov]
– pe o oiță (Anemone sylvestris)

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Insecta> Neuroptera > Chrysopidae (ID, Dana Mihai Milea Zachi)> Chrysopa sp. (? – ID, dr. Adrian Ruicănescu)

– larvele chrysopidelor se hrănesc cu afide – așa-zișii purici ai plantelor -, acarieni, ouă de fluturi etc., motiv pentru care unii membri ai genului sunt folosiți ca armă biologică pentru combaterea micilor dar numeroșilor dăunători ai arborilor fructiferi, viței-de-vie, culturilor legumicole sau ormanentale.

 

foto: Radu Pușcarciuc

Carcasă (exuvie) de cicadă
– pe silur (Euphrosia stricta)

– pentru a afla câte ceva despre aceste insecte extraordinar de interesante accesați http://www.muntesiflori.ro/cicade/ !

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

– ponta (probabil, de ploșnițe de plante, și insecta – fam. Mordellidae – nu au nici o legătură !
[Îi mulțumim lui Alexandru Pintilioaie pentru aceste precizări !]
– pe mușcatu-dracului (Knautia arvensis) !

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Graphosoma italicum
[Mulțumiri, Lou Bertalan și Alexandru Ștefan-Alexandru Stefan-Fotin !]

– deși preferă apiaceele, aici este pe o lamiacee: Phlomis tuberosa !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Gândac-de-catifea (Trombidium holosericeum)
– cel mai mare (max. 5 mm) acarian de la noi. Se hrăneşte cu insecte şi cu ouăle lor; larvele parazitează diverse insecte. Numele popular se datorează aspectului ce i-l dau perişorii fini cu care este acoperit; culoarea roşie e un semnal de alarmă transmis eventualilor prădători, avertizându-i asupra toxicităţii sale (nedovedită încă), fenomen numit aposematism.

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Rhynocoris iracundus (ID, Alexandru Pintilioaie)

– este o ploșniță prădătoare ce se hrănește cu alte insecte cărora le inoculează, cu ajutorul trompei cu care este înzestrată în vârful capului (proboscidă), o toxină paralizantă cu acțiune mortală în două-trei secunde; omul reacționează ca la înțepătura unei viespi, umflătura formată dispărând în câteva ore. Și acest gândac reprezintă un caz de aposematism.  [Informații de pe https://it.wikipedia.org/wiki/Rhynocoris_iracundus]

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Din fam Mordelidae
– familie cu cca 1.500 de specii; sunt coleoptere numite generic “gândaci săltăreți” datorită … stilului specific de a se feri de prădători.
– aici, pe o smântânică (Cruciata pedemontana)

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Polistes nympha

– o viespe; aici, femela fondatoare (matca) a coloniei !
[Amănunte, aici !]

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Buburuză, mămăruță (Coccinella septempunctata)

– este cel mai vajnic dușman al puricilor-de-plante; iat-o aici în acțiune pe o ștevie-de-grădină (Rumex patientia) !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gonia ornata

– o muscă din familia Tachinidae (cu mai bine de 10.000 de specii) – mulțumim, Alexandru Pintilioaie – care se hrănește cu polenul și nectarul plantelor, deși larvele parazitează alte insecte.

 

 

 

 

 

 

Mamifere

foto: Marelena Pușcarciuc

Căprioară (Capreolus capreolus) – femelă

– masculul, poartă coarne și e numit căprior sau țap.

 

 

 

 

 

 

foto: Marcel Tocilă

Vulpe (Vulpes vulpes)

– un material extrem de bogat, dar integral interesant poate fi accesat de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Red_fox.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Iepure-de-câmp (Lepue europaeus)

– despre iepurele-de-câmp, informații diverse, pe https://en.wikipedia.org/wiki/European_hare !

 

 

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Website Apps