Întâlniri … admirabile pe Dealul Perchiu (Onești)

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

<“Admirabil” … vin[e] de la verbul latinesc mirari, care înseamnă “a privi fix”, “a contempla”, “a se mira”, “a admira”> (Anton Dumitriu – Cartea întâlnirilor admirabile, Editura Eminescu, București, 1981)
Matematicianul, filozoful și logicianul Anton Dumitriu (1905-1992) se referă la un gen mai aparte de “întâlniri” – cele livrești -, dar traducerea sa, dată adjectivului “admirabil” – alipit “întâlnirilor” noastre -, e la fel de potrivită !

Pentru început, conținutul aceastei postări va părea heteroclit și superficial; ne asumăm neajunsul, gândindu-ne că e de preferat să-i dăm OK-ul la publicare, chiar cu puținul pe care l-am încropit pentru început, decât să așteptăm … calendele grecești, când ar fi fost, de dorit, să ajungă, cât de cât, (mai) consistent. Cum fotomaterialul necesar acestui deziderat – doar pe moment, amânat – oricum există, dar împrăștiat prin câteva sute de foldere, și cum, sigur, se vor tot adăuga noi fotomărturii ale unor viitoare “întâlniri” – declarăm postul … “în (permanentă) construcție” !
Ne cerem scuze pentru fotografiile, suntem conștienți,  multe nereușite – mai ales ale păsărilor, aparatura de care dispunem nepermițându-ne nici măcar condițiile minimale pentru … bird watching, de care, oricum, nu ne ocupăm; în publicarea acestor fotografii au prevalat interesul documentar și simpla curiozitate !

Îi mulțumim lui Silviu Panțîru (www.pantzi.ro) pentru ajutorul dat în vederea determinării corecte a speciilor de păsări !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Păsări

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Măcăleandru (Erithacus rubecula)

– rezident tot anul; eventual, pot veni, iarna, populații din nordul Europei – unde se întorc vara;
– specia are unul dintre cele mai înalte grade de mortalitate în primul an de viață, astfel că vârsta medie a măcăleandrului este de 1,1 ani; mai mult de atât, 10 % dintre adulți pier în luptele dintre ei pentru teritoriu ! Totuși este consemnat faptul că un măcăleandru din Anglia a trăit … 19 ani !
– apropo de Anglia, în anul 1960, urma unui vot popular organizat de ziarul The Times, măcăleandrul (în engleză, robin) a fost adoptat, neoficial, ca pasăre națională a acestei țări !
[Mai multe amănunte despre măcăleandru, pe muntesiflori.ro !]

foto: Radu Pușcarciuc

Măcăleandru

– pentru a-i asculta câteva triluri executați click aici !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Codobatură-albă (Motacilla alba)

– iarna migrează spre țărmurile Mediteranei;
– nu se știe de ce … bate din coadă !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Codobatură-albă – bărbătuș

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Presura-galbenă (Emberiza citrinella)

– iernează la noi, retrăgându-se în zonele mai joase;

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Altă presură-galbenă – bărbătuș

– în câteva dintre compozițiile sale, Beethoven a … introdus mici pasaje inspirate de cântecul presurii-galbene (Simfonia a V-a, Concertul pentru pian nr. 4, sonatele pentru pian Waldstein și Appassionata);
– click aici, pentru a auzi câteva … acorduri!

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Presură-de grădină (Emberiza hortulana)

– această mică pasăre a constituit, până de curând (apogeul a fost în sec. XX), una dintre delicatesele “extreme” ale gastronomiei franceze (venind din vremea romanilor); erau prinse ușor și în număr mare, cu plasele, în perioada migrației, ținute în cuști, la întuneric (pentru dereglarea bioritmului) și îngrășate, fiind hrănite exclusiv cu mei, apoi marinate în coniac Armagnac; erau mâncate prăjite, în totalitate, doar oasele fiind scuipate, ritualul cerând ca acest ultim act … gastronomic să se săvârșească cu capul acoperit cu un șervet (alte amănunte interesante, pe https://en.wikipedia.org/wiki/Ortolan_bunting).

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Pietrar-sur (Oenanthe oenanthe)

– este recordmen printre păsările migratoare în ceea ce privește distanța dintre locul de cuibărire (Eurasia, America de Nord – Canada, Alaska) și cel de iernare (Africa Subsahariană), putând ajunge la 30.000 km (cu o viteză de 290 km/zi) – amănunte pe https://en.wikipedia.org/wiki/Northern_wheatear.

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Vrabie-de-câmp (Passer montanus)

– se deosebește de mult mai comuna vrabie-de-casă (Passer domesticus) prin capișonul maro-castaniu și, mai ales, prin cele două pete neagre de pe obraji.

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Berze-albe (Ciconia ciconia) survolând Perchiul !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Sfrâncioci-roșiatici (Lanio collurio)

lanio în latină înseamnă măcelar, sfrânciocul având obiceiul de a-și pune la păstrat excedentul de hrană (ex. insecte), înfigându-le în spinii mărăcinilor;
– iernează în Africa.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Aceiași, … probabil !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Alt sfrâncioc-roșiatic; …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… și încă alți sfrâncioci-roșiatici !

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Ciocârlie-de-pădure (Lullula arborea)

– iarna migrează în Orientul Mijlociu;
– nu prezintă dimorfism sexual.

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Muscar-negru (Ficedula hypoleuca)

– iarna migrează în vestul Africii;
– masculul este bigam (s-au semnalat și cazuri de trigamie), pentru a-și găsi o a doua “soție” străbătând distanțe importante (2-3 km); după un timp se întoarce la prima nevastă contribuind la hrănirea puilor (amănunte, pe https://en.wikipedia.org/wiki/European_pied_flycatcher).

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gaiță (Garrulus glandarius)

– este supranumită “santinela pădurii”, căci alertează prin sunete stridente nu doar celelalte păsări, ci și mamiferele la apropierea unui intrus considerat periculos;
– altfel, are un cântec melodios; mai mult de atât este capabilă să imite numeroase alte păsări sau chiar mamifere (calul, pisica);
– numeroase alte aspecte deosebit de interesante din viața gaițelor găsiți pe https://fr.wikipedia.org/wiki/Geai_des_ch%C3%AAnes.

foto: Marelena Pușcarciuc

Sturz-cântător (Turdus philomelos)

– pleacă toamna târziu spre sudul Europei, în iernile grela ajungând până în Africa;
– are un mod … inteligent de a ajunge la melcul ascuns în cochilie, lovind-o de o … “nicovală” (conform http://cristeaviorica.blogspot.ro/2015/09/sturzul-cantator-turdus-philomelos.html).

foto: Marelena Pușcarciuc

Presură-sură (Emberiza calandra)

– este o pasăre sedentară, migrând însă, spre sud, în iernile grele;
– este o pasăre  poligamă dar, din cauza raportului sexelor, 1:1, unii masculi rămân fără partenere în timpul sezonului de cuibărit.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Prigorie (Merops apiaster)

– este unul dintre dușmanii apicultorilor, albinele fiind hrana sa preferată; cum prinde într-o zi mai bine de 200 de insecte și trăiește și în stoluri, se poate înțelege de ce !
– iarna migrează în Africa.

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Alte prigorii !

 

 

 

 

 

 

 

 

Reptile

foto: Marelena Pușcarciuc

Gușter (Lacerta viridis)

– este cea mai mare șopârlă de la noi, putând ajunge la 40 cm, din care, cea mai mare parte o ocupă coada; pe care o poate pierde (căci se regenerează) lăsând-o în gura prădătorilor.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

O gușteriță … cățărătoare …

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… și una … șerpuitoare !

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Șarpe-de-casă (Natrix natrix)

– nu este veninos și nici nu mușcă omul;
– caractreristic îi sunt două pete galbene (dar și crem sau portocalii) semilunare aflate în spatele capului;
– masculul atinge 1 m lungime, femela, și peste 1,5 m;
– este … hidrofil, putând sta scufundat în apă și o oră;
– alte informații interesante, pe http://www.animale.ro/reptile/sarpele-de-casa–natrix-natrix.

 

foto: Radu Pușcarciuc

Șarpe-de-sticlă (Anguis fragillis)

– este, de fapt, o șopârlă fără picioare

 

 

 

 

 

 

Fluturi

foto: Radu Pușcarciuc

foto: Radu Pușcarciuc

Pyrgus malvae

– femela depune un singur ou pe spatele unei frunze – exclusiv – de rosacee (turiță-mare – Agrimonia eupatoria, sclipeți – genul Potentilla, frag, măceș, zmeur etc.).

 

 

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Melanargia galathea

– femela depune ouăle chiar și din zbor !

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Melanargia galathea pe sulițică (Dorycnium herbaceum)

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Pseudopanthera macularia

– se hrănește cu nectarul mai multor lamiacee: dumbăț, urzică-moartă, salvie, mentă etc.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Lycaena dispar

– specia prezintă un pronunțat dimorfism sexual; în imagine, un mascul;
– este o specie considerată periclitată în România, ca atare, protejată.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ochlodes sylvanus
pe o floare de ciormoiag (Melampyrum cristatum)

– au un comportament, numit teritorial, revenind pe planta (chiar frunza) de pe care au zburat anterior;
– au două perechi de aripi, în repaus, cele posterioare fiind întinse la orizontală, cele anterioare înclinate la 45 de grade.

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Boloria selene

– plantele gazdă preferate sunt toporașii.

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Polygonia c-album

– denumirea aparte pe care o are provine de la două pete albe în forma literei C (sau de virgulă, de unde numele englezesc al fluturelui, coma) aflate pe partea ventrală a aripilor.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Ochi-de-păun-de-zi (Aglais io)

– “ochii” de pe aripi (4, în fotografie doi sunt sub aripile anterioare) au rolul de a speria prădătorii, imitând, în ciuda numelui, ochii de pisică;
– poate produce una, două sau trei generații pe an, în funcție de condițiile climatice, astfel că adulții uneia (unora) dintre aceste generații hibernează;
– informații despre interesantul comportament al acestor fluturi pot fi citite pe https://en.wikipedia.org/wiki/Aglais_io.

foto: Marcel Tocilă

Un alt Ochi-de-păun (Saturnia pavonia)

– are doi ochi acoperiți de aripile anterioare;
– se dezvoltă o singură generație pe an, ce hibernează sub formă de crisalide.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Zerynthia polyxena

– este o specie protejată prin convenții europene, dezvoltarea sa depinzând de prezența plantei mărul-lupului (Aristolochia clemamtitis), hrana omizilor sale.

 

 

 

 

 

Insecte

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Meloe violaceus

– este o specie terestră, incapabilă să zboare;
– larvele (cca 1,5 mm) se urcă pe spatele albinelor; ajunse în stup se hrănesc cu polen și miere;
– ripostează amenințărilor eliminând prin încheieturile picioarelor cantaridină, o substanță cu aspect uleios, urât mirositoare și iritantă.
[conform, beetlesfromromania.blogspot.ro]

foto: Marelena Pușcarciuc

Meloe violaceus

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

foto: Radu Pușcarciuc

Bondar (Bombus terrestris)
pe o floare de rușcuță (Adonis vernalis)

– amănunte despre viața bondarilor pe muntesiflori.ro, iar un material … cvasiexaustiv pe wikipedia.org !

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

foto: Marelena Pușcarciuc

Vaca-Domnului (Pyrrhocoris apterus)

– ca habitat, preferă baza tulpinilor de tei, semințele acestui arbore fiind o parte importantă a dietei acestei insecte.

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Gândacul-cu-nas-roșu (Timarcha tenebricosa)

– numele (traducere din engleză) îi provine de la obiceiul de a exuda o picătură dintr-o substanță de culoare sângerie cu menirea de a-și speria atacatorii sau, eventual, de a le lăsa o amintire neplăcută, căci, se pare, substanța respectivă are un gust amar;
– este considerat cel mai mare gândac cu aripi care nu zboară.

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Albină (Apis melifera carpatica)
pe o floare de măceș (Rosa canina)

– amănunte despre această specie, pe https://en.wikipedia.org/wiki/Western_honey_bee !

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Greier-de-câmp (Gryllus campestris)

– “strunele viorii” sale sunt niște creste mărunte de sub aripa superioară dreaptă, iar “arcușul” este o vârcă de pe aripa din stânga.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Dorcus parallelipipedus

– este un gândac, rudă cu rădașca, de asemenea, zburător.

 

 

 

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Cărăbuș-de-mai (Melontha melontha)

– stadiul larvar, cel de pupă (cca două luni) și prima parte a celui de adult (din toamnă în primăvară) durează cu totul 3-4 ani și se petrece sub pământ, la adâncimi de la 10-20 cm (ouăle, care eclozează după 1,5 luni), la 40-80 cm (pupa);
– femela se diferențiază de mascul prin numărul de lamele ale antenelor: 6 vs 7.

Mamifere

foto: Marelena Pușcarciuc

Căprioară (Capreolul capreolus) – femelă

– masculul, poartă coarne și e numit căprior sau țap.

 

 

 

 

 

foto: Marcel Tocilă

Vulpe (Vulpes vulpes)

– un material extrem de bogat, dar integral interesant poate fi accesat de pe https://en.wikipedia.org/wiki/Red_fox.

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps