Addenda … toponimică la … un traseu prin Cheile Lapoșului !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

foto: Google Earth Pro

Lapoș – provine din maghiarul ‘lapos‘ = ‘plat’; dacă ne referim la toponim ca oronim, întâlnit în Munții Hășmaș, Munții Vrancei, Munții Ciucului – sub Obcina Lapoșului din Munții Ciucului existând și satul Lapoș/Dărmănești/BC. Din maghiarul ‘lapós‘ = ‘mlăștinos’ ar proveni hidronimul Lapoș, nu cel întâlnit în jud. Neamț (>Bicaz – în legătură directă cu oronimul din Munții Hășmaș), în Vrancea (>Zăbala>Putna>Siret; are izvoarele sub Muntele Lapoș din Munții Vrancei) sau Bacău (>Ciobănuș>Trotuș), ci cele din Covasna (>Saciova>Covasna>Râul Negru; cu izvoarele sub Obcina Lapoșului din Munții Ciucului) sau Prahova (>Cricovul Sărat>Prahova>Ialomița) – de la acesta din urmă se trag și numele satelor Lapoș și Lăpoșel/comuna Lapoș/PH; nu același sens etimologic are hidronimul Lapoș referitor la un mic pârâu, afluent direct al Trotușului, numit și Dărmăneasca (numele vechi al pârâului folosit încă, însă doar pentru cursul său inferior) ce și-a luat noul nume (al cursului superior) de la satul Lapoș/Dărmănești/BC pe lângă care trece.
Referindu-ne la punctul de pornire al acestor considerații, Lapoșul cu cheile sale din Munții Hășmașului, prezentăm în continuare o sinteză a localizărilor acestui toponim.
Pe cele mai vechi hărți, cele austriece, toponimul apare în sintagme de genul:
Lapos B[erg]. (adică, Muntele Lapos) – pe harta primei ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1769-1773) – reprezintă ceea ce azi este consemnat ca fiind Vf. Lapoș, cu 1.437 m, pe Harta Dimap. Același vârf apare pe harta lui Emilian Cristea cu numele Poiana Izvoarelor, acest toponim referindu-se, pe harta anterioară, la piciorul ce pleacă din vârful în discuție îndreptat spre valea Șugăului (nord); e adevărat, în cea mai mare parte este acoperit de pajiști, cel puțin cu două izvoare cu debit considerabil (25, respectiv, 40 l/h cum se consemnează pe o hartă topografică militară rusească din anii 1960; vârful despre care vorbim este numit Bâtca Lapoșului) ! Emilian Cristea pare că a ales însă cel mai înalt dintre vârfurile din sectorul estic al bazinului Lapoșului, de 1.443/1.448 m pentru a-l numi Vf. Lapoșului.
Lapos havas (Muntele Lapos) – pe harta celei de a doua ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1853-1858; 1869-1870) – reprezintă toată culmea înaltă a versantului vestic al bazinului Lapoșului, așa cum e numită și pe harta Dimap. Pe harta austriacă găsim și un vârf numit, simplu, Lapos, ce apare pe harta Dimap cu numele Poarta Lapoșului/Lapos-kapu cu 1.421 m.
Lapos havas numește și pe harta celei de a treia ridicări topografice a Imperiului Habsburgic (1869-1887) același Munte Lapoș din precedenta ridicare topografică; pe noua hartă mai apar: Lapos feje (feje = cap, creștet, vârf) pentru Vf. Poarta Lapoșului de pe harta Dimap, Lapos tetö (tetö = vârf) pentru Vf. Lapoș de pe Dimap și Lapos havas sarka (sarka = colț) pentru Vf. Ciurgău/Csurgó, denumire pe care o găsim pe harta Dimap dată ultimei (spre sud) înățimi importante (1.412 m) a culmilor de pe stânga văii Lapoșului; cu 1.415 m apare și pe harta lui Emilian Cristea.
Să mai spunem că, începând cu a doua ridicare topografică apare și hidronimul Lapos patak (patak = pârâu)/(Pârâul) Lapoș.
Ridicările topografice ale Imperiului Habsburgic, cu deosebire a treia, au reprezentat baza primelor hărți topografice românești, numite planuri de tragere. Pe cea corespunzătoare zonei care ne interesează (foaia Hagotioalia/1917) găsim: Gâlma Lăpușului (= Poarta Lapoșului), Bâtca Lăpușului ( = Vf. Lapoș) și Piciorul Lăpușului (= Vf. Ciurgău). Această hartă ca și cele austriece au constituit surse pentru hărțile topografice militare românești de după anii 1950, la rândul lor principalele repere pentru hărțile turistice de dinainte de 1990, precum harta lui Emilian Cristea, astfel că pe ultimele harțile topografice militare întâlnim aceleași denumiri regăsite pe harta lui Emilian Cristea; doar Vf. Ciurgău e numit Vf. Ciurgăului și are 1.412 m.
O altă ipoteză privind etimologia lui Lapoș transpare în denumirile tocmai pomenite în legătură cu planul de tragere din 1917, mai precis, Lapos, toponimul maghiar vehiculat până acum, ar reprezenta maghiarizarea românescului Lăpuș, pe care îl găsim, sub această formă, fixat în limba română, în Maramureș.

Ciurgău reprezintă un toponim ce apare doar pe hărțile recente, dintre hărțile cercetate și citate de noi, pe cele topografice militare ulterioare planurilor de tragere. După părerea noastră, etimonul provine din fondul de bază al limbii române, chiar dacă, în dicționare, i se atribuie o sorginte maghiară: adică, de la ‘csurgó’ = ‘șipot’, ‘csurgău’ fiind considerat un regionalism cu înțelesul de izvor (amenajat, care curge pe un scoc), șuvoi, din aceeași familie (expresivă) cu ‘ciuroi, cioroi, țuroi’ sau cu interjecția ‘ciur’ (zgomotul făcut la curgerea apei). Or, lui ‘ciuroi’ în niciun caz nu-i putem atribui o origine maghiară; ba, chiar s-ar putea ca ‘csorgó’ să se fi format prin maghiarizarea ‘ciuroiului’, sau, presupunând că ‘csorgó’ este un … neaoș maghiar, ‘ciurgăul’ românesc nu e decât o alterare a ‘ciuroiului’ sub influența lui ‘csorgó’. De ce credem că ‘ciuroi’ și, eventual, indirect, ‘ciurgău’ sunt din fondul de bază al românei? Măcar pentru faptul că întâlnim în spaniolă pe ‘chorro’ (pronunție, <cioro>)folosit pentru a descrie izvoare sau cursuri de apă zgomotoase, făcând parte din familia lui ‘chorrear’, un verb … acustic cu sensul de ‘a țâșni’  cu zgomotul caracteristic apei. [Dumitru Iștvan – Din Gutâi în Chile, Munții Carpați, 20/2000, București]
Ciurgăul din Hășmaș reprezintă un caz izolat în arealul de răspândire al toponimului – etimonul ‘ciurgău’ fiind un regionalism cu utilizare, relativ mai frecventă, în centrul, și vestul Transilvaniei, unde descoperim și toponime asociate:
– în jud. Mureș există satul Ciurgău (de Luduș) și locul La Ciurgău în satul Morești (de Ungheni);
– în jud. Cluj, chiar la limita sudică a Clujului întâlnim un loc, La Ciurgău, ca și la periferia Turzii, numit Hotarul Ciurgău; de asemenea, Ciurgău este un sat al comunei Ceanu Mare;
– în jud. Maramureș, în satul Lăpușel (comuna Recea) un loc e numit Giurgău; conform Ștefan Vișovan (în Toponimia Țărăă Lăpușului, Edit. Universității de Nord, Baia Mare, 2008) la Botiza o pășune e numită Ciurgău.
Un caz aparte, din punct de vedere al ariei de uzanță a etimonului, îl reprezintă jud. Suceava, unde două pâraie ce izvorâsc din Munții Rarău se numesc Ciurgău: unul afluent al Slătioarei (>Gemenea>Suha>Moldova), celălalt, al Pârâului Toancelor (>Chiril>Bistrița).
Ciuroi, atât ca etimon , cât și ca toponim e un regionalism maramureșean:
– Ștefan Vișovan (în op. cit.) enumeră 7 sate maramureșene unde există fânațe cu numele Ciuroi;
– un afluent al Sarasăului (>Tisa) din Munții Igniș-Gutâi și o cascadă de pe el poartă numele Ciuroi; Piatra Ciuroiului este … peretele pe care curge cascada;
– în Munții Lăpușului, Izvorul/Valea Ciuroiului/Cioroiului este un afluent al Slătioarei (>Iza).

foto: Google Earth Pro

Mai complicat este de explicat proveniența toponimului Cupaș. Trebuie spus de la început că n-am reușit încă să-l descoperim și în alte locuri din țară, nici măcar sub forme apropiate, c(k)opaș(s), (k)copu(ü)s, având în vedere că, pe hărțile austriece vechi descoperim oronimele Kopas (1769-1773) numit pe următoarele ridicări topografice Czuhardi, respectiv, Kupas Czuhard, iar pe o hartă austriacă din 1775, Kopusz Szuhard, toate pentru un munte/vârf (1.518 m) nenumit pe hărțile moderne, începând cu planul de tragere din 1917, continuând cu hărțile topografice ulterioare și terminând cu hărțile turistice din zilele noastre, deși este al doilea ca înălțime de pe interfluviul Lapoș-Cupaș. Cel mai înalt (1.520/1.518 m) este nenumit pe hărțile austriece ca și pe cele topografice militare românești, implicit, nici pe harta lui Emilian Cristea. Harta Dimap îl numește, totuși, Cupaș/Kupás-Cohárd. Revenind la hărțile austriece: a treia ridicare topografică consemnează cu numele Bâtca Cupașului/Kupas, vârful ce domină dinspre nord Poiana Cupașului; doar ridicarea topografică anterioară îl mai numise, Czuhard. Planul de tragere din 1917 îl numește Kupas Czohard și Măgura Cupașului, harta topo ulterioară, Vârful Cupaș (1.406 m), iar Emilian Cristea, Cupaș (1.405 m); pe harta Dimap nu are nici un nume. Mai e apoi oronimul cunoscut ca Piatra Cupașului de pe o altă hartă Dimap, cu varianta maghiară Kupás-kö (kö = piatră) pe ambele hărți Dimap, sau Peatra Cupașului/Kupas Köszikla, conform celei de a treia ridicări topografice austriece; numele maghiar apare și pe planul de tragere din 1917 tradus în românește Măgura Țiglelor; este vorba de partea terminală-amonte a versantului drept al Cheilor Lapoșului. Tot ca oronim, Cupașul, sub forma Kupas Czuhard, este folosit pe harta celei de a doua ridicări topografice a Imperiului Habsburgic) pentru a numi actualul Picior al Licașului (cunoscut drept Kis Csuhard la a treia ridicare topografică). Alte toponime care implică Cupașul:
– Muntele Cupaș/Kupás-havas – culmea muntoasă înaltă de la Vf. Cupaș (varianta Dimap-2004) la … Vf. Cupaș (apud Emilian Cristea), culme numită Kupás-Cohárd pe o ridicare topografică a Ungariei, din 1941.
– deja amintita Poiană a Cupașului, din care, spre est, se iese prin …
– Șaua Cupașului (conform Emilian Cristea), de unde, urmând spre sud linia interfluviului Lapoș-Cupaș, se ajunge în … Șaua Cupașului, conform hărții Dimap din 2002, iar de aici, mai departe, pe …
– Șesul Cupașului (Câmpul Kupas/Kupás elsö/hátsó mezeje, după aceeași hartă, care numește …
Culmea Cupaș plaiul pe care se așterne Șesul Cupașului și …
Kupás-gerinc (gerinc = coamă, muchie, creastă) partea terminală a  interfluviului).
Să mai spunem că hidronimul Cupaș apare abia pe harta topografică militară ulterioară planului de tragere din 1917 și, apoi, pe hărțile turistice următoare; pe hărțile anterioare, actualul pârâu Cupaș era numit Füges.
Din modul în care a … evoluat toponimul Cupaș pe hărțile luate în discuție putem înțelege și anumite aspecte legate de etimologia sa. Pare destul de probabil că, inițial, Cupaș, prin formele sale maghiare, Kopas, Kupas, Kopusz, a fost un adjectiv menit să diferențieze Suhardurile de pe interfluviul Cupaș-Lapoș de Suhardurile de pe interfluviile dintre Cupaș și Licaș (care s-au impus ulterior sub această formă – o analiză a toponimului ‘suhard’ poate fi citită aici !); spunem aceasta în ideea că nu a existat un toponim local/românesc preluat/prelucrat de “coloniștii” secui încartiruiți/instalați la granița Imperiului Habsburgic cu Moldova și, ulterior … oficializat/consacrat de cartografii austieci, fiind mai probabil că etimonul a urmat această filieră, dar începând cu pasul al doilea. Căutând o posibilă explicație lingvistică pentru ‘cupaș’ descoperim, via limba maghiară, o proveniență slavă (reclamată și de lingviștii maghiari) cu originea în apelativul ‘kупа‘ (pronunție, <cupa>) cu următoarele sensuri: ‘îngrămădire de obiecte, grămadă, morman, cocoașă, munte, deal, căpiță mică de fân, grup de tufișuri sau de copaci, boschet, desiș, grup, masă, adunare, mulțime de oameni îngrămădiți undeva’  în limbile slavă veche, bielorusă, ucraineană, poloneză, cehă, sârbo-croată, fiind foarte apropiat ca formă de termeni cu semnificații analoage din lituaneană, albaneză, maghiară, irlandeză, persana veche, persana nouă. În maghiară termeni ce acoperă multe din sensurile precizate sunt ‘kúp, kupac (pronunție, <cupaț>), kupak‘. În maghiară mai există câțiva termeni cu sensul de ‘arid, chel’: ‘kopar, kopasz (pronunție, <copas>)’ care nu pot, la fel de bine, explica sorgintea lui Cupaș !

foto: Google Earth Pro

Am pomenit mai sus de toponimul Füges. Îl întâlnim nu doar în munții Hășmaș, ci și în Munții Ciucului, aici, chiar în două locuri: în apropierea Pasului Ghimeș – fiind primul vârf la sud de acesta – și, relativ imediat, la nord de racordul munților Ciucului cu ai Nemirei. De timpuriu și până în prezent toponimul, care este maghiar, dacă nu a fost  românizat (ex. Figheș, ca în Hășmaș) a fost tradus, ca în dicționarele de uz … școlar, prin Smochin/Smochinului/Smochinei ! Or, pentru secui, locuitorii din preajma locațiilor despre care vorbim, cei care au și dat numele munților respectivi, ‘füge‘ este ‘gyimesi neve’ = ‘cuvânt ghimeșean’  ce înseamnă ‘az egres, létezik szőrös (vad) füge, házi füge’, adică, ‘agrișe, “smochine” cu perișori, sălbatice, dar și cultivate’ (Tankó Gyula – A gyimesi csángók élete/Viața ceangăilor ghimeșeni).
Revenind în Munții Hășmaș: în ceea ce privește poziționarea pe teren a muntelui și a pârâului Füges acestea apar, pe hărțile pomenite în două locații principale:
– nodul orografic aflat pe culmea nordică a Hășmașului din care se desprinde, spre sud, Licașul, iar spre nord Balmoșul, actualmente nemai având niciun nume; dar, pe când se numea Füges, de la el își luase același nume și pârâul Cupaș;
– nodul orografic de pe aceeași culme nordică a Hășmașului situat puțin mai la … nord decât anteriorul, din care se desprinde Piciorul … Füges – interfluviu pentru doi afluenți ai pârâului … Füges (afluent de dreapta al Putnei Întunecoase) – și un mic interfluviu pentru două obârșii ale Lapoșului; acesta este … actualul Füges.

Accesul la majoritatea hărților descrise în articol este posibil cu link-urile:
https://mapire.eu/en/
https://maps.hungaricana.hu/en/
http://geo-spatial.org/
https://www.geomil.ro/

Traseul despre care este vorba în titlu este fotodescris aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

2 Comments

  1. Interesantă și vastă analiza toponimică a zonei. Din puținele informații culese de prin zonă încerc să le pun în acord cu cele citite. Mulțumesc și vă doresc ture cît mai interesante, cu informații utile.
    George

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Website Apps