Munții Maramureșului, regionare: diviziuni, subdiviziuni, limite.

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Regionarea Carpaților Orientali și, în subsidiar, a celor Vulcanici de Nord (Oaș, Igniș, Gutâi, Lăpuș, Țibleș), e descrisă aici, …
… iar a celor Vulcanici de Sud (Călimani, Gurghiu, Harghita), aici;
Carpații Curburii și, în subsidiar, Munții Vrancei, sunt prezentați aici, …
… iar Carpații Curburii Interne (Bodoc, Baraolt, Perșani),  aici !

Subliniem că demersul nostru nu este unul eminamente științific – nici nu ne-am permite, noi neavând calificarea necesară -, ci unul mai degrabă tehnic prin care încercăm să împăcăm diferite puncte de vedere științifice – cele mai consacrate – și să le adaptăm interesului de cunoaștere al turistului profan !

Există (cel puțin) două abordări privind regionarea Carpaților Maramureșului și ai Bucovinei legate de Munții Maramureșului:
– de a vedea Munții Maramureș(ului) și pe cei ai Rodnei drept componente ai unei substructuri numită Munții Maramureșului (cum apare pe harta regionării Carpaților Orientali, cea prezentată de noi) ;
– sau de a trata cele două masive ca fiind imediat subordonate taxonomic doar structurii superioare celei anterior precizată (cum am făcut-o și noi, dar în tabelul sinoptic al regionării Carpaților Orientali).
Complexul orografic ce formează Munții Maramureșului (numiți astfel conform celei de a doua abordări), este alcătuit dintr-o culme principală lungă de cca 90 km și pe care este trasată granița dintre România și Ucraina între vărsarea râului Vișeu în Tisa și obârșia Vaserului, împreună cu  toate culmile sale secundare sudice;  pe ultimii săi 20 de kilometri estici – între obârșia Vaserului și cumpăna de ape dintre pâraiele Sărata și Cărlibaba -, culmea principală se află integral pe teritoriul țării noastre. În cumpăna de cumpăna de ape pomenită se realizează racordul morfologic – orografic vorbind – dintre Munții Maramureșului și Obcinele Bucovinei. Altitudinea medie a culmii principale este de cca 1.650 m, cu câteva vârfuri de peste 1.700 m, sau 1.800 m și unul de 1.938 m: Pop Ivan !
Din culmea principală se desprind câteva culmi secundare puternice și extinse spațial, alcătuind interfluviile: Rusca-Vaser, Vaser-Țâșla, Țâșla-Țibău, Țibău-Cârlibaba – tot atâtea sectoare, bine individualizate, ale Munților Maramureșului. Sectorul lor aflat la nord de valea Ruscovei este fragmentat în mai multe interfluvii, 3 fiind însă remarcabile din punct de vedere al energiei reliefului etalat: Frumușeaua-Repedea (Pop Ivan) și Repedea-Socolău (Farcău); pe acesta din urmă se află cel mai înalt vârf al Munților Maramureșului: Farcăul cu 1.956 m ! Aparte, sunt evidențiate și interfluviile Socolău-Vaser (Stogu) și Frumușeaua-Bistra, Bistra-Vișeu (Șerban); acestea din urmă pot fi înglobate în subsectorul Pop Ivan. În ordinea în care le-am descris mai sus, aceste 5 sectoare majore sunt/pot fi numite – ținând cont de vârfurile dominante: Bardău, Toroiaga/Jupania-Toroiaga, Cearcănu/Cearcănu-Zimbroslavile, Țapu, Farcău/Pop Ivan-Farcău/Ruscovei !
Ca și în cazurile altor masive muntoase și pentru Munții Maramureșului există opinii diferite privind componențlor; dar e vorba despre o singură zonă nevralgică, interfluviul Țibău-Cârlibaba (= Muntele Țibău = Obcina Țapu = Obcina Cârlibabei), care, dacă nu este inclusă Munților Maramureșului, e tratată ca unitate de sine stătătoare, ori împreună cu Munții Suhard – drept componente a grupei de munți numită ai Bistriței Aurii -, sau ca aparținînd Obcinelor Bucovinei. Ori, Țibăului i se alătură brațul estic al sectorului Cearcănu, culmea Zimbroslava Mică-Zimbroslava Mare, definind unitatea numită Munții Țibău sau Munții Zimbroslavei, ca părți ale Munților Bistriței Aurii, alături de Munții Suhard și Obcina Metsecăniș.

Imagini:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:
1. Brânduș Costică, Cristea Alexandru-Ionuț – Județul Suceava, Ed. Academiei, București, 2013
2. Candrea Bogdan – Harta unităților de relief din România, Geo-spatial.org
3. Covaci Iosif – Dicționar geografic explicativ al Județului Maramureș, Edit. Proema, Baia Mare, 2023
4. Ielenicz Mihai, Oprea Răzvan – România. Carpații. Caracteristici generale (Partea I), Ed. Universitară, București, 2011
5. de Martonne Emmmanuel – Recherches sur l’évolution morphologique des Alpes de Transilvanie (Karpates Méridionales), Librairie Ch. Delagrave, Paris, 1907 – în Emmanuel de Martonne – Lucrări geografice despre România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1981
6. Morariu T., Posea Gr., Mac I. – Regionarea geomorfologică a Carpaţilor Orientali şi a Carpaţilor de Curbură, „St. şi cerc. de geologie, geofizică și geografie – Geografie”, XXVII/1, Ed. Academiei R.S.R., București, 1980
7. Mihăilescu Vintilă – Carpații Sud-Estici, Ed. Științifică, București, 1963
8. Mureșan Alexandru, Pop Ioan, Iștvan Dumitru – Valea Vaserului. Hartă turistică
9. Popescu Nae, Pasere Dan – Munții Maramureș, România Pitorească, 2/1985
10. Posea Gr., Badea L. – România. Unitățile de relief (Regionarea geomorfologică), Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1984
11. Posea Gr. – Geomorfologia României, Ed. Fundaței “România de Mâine”, București, 2005
12. Roșu Alexandru – Geografia fizică a României, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1980
13. Sârcu I. – Geografia fizică a R.S.România, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1971
14. *** – Maramureșului, hartă de drumeție, trasee parcurse cu GPS, Ed. Schubert & Franzke, Cluj-Napoca, 2019
15. *** – Munții Maramureșului, Romania-natura.ro
16. *** – Munții Țibău, Romania-natura.ro

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !