Pe culmea principală a Munceilor Nășcălat: de la Crucea Condra în Poiana Tarcău !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

background-ul hărții: Google Maps

Munceii Nășcălatului reprezintă sectorul extrem sudic, cel mai jos din punct de vedere altitudinal, al Munților Hășmaș (despre relația Munceii Nășcălatului-Munții Hășmaș se poate citi aici !). Prin ei se face tranziția din Munții Ciucului la culmea înaltă a Munților Hășmaș (Culmea Hășmașu Mic – Hășmașu Mare).

 

 

background-ul hărții: Google Maps

Cei trei pași în care am împărțit traseul de parcurgere a culmii principale a Munceilor Nășcălat corespund celor trei trepte altitudinale nete determinate de morfologia Munceilor:
– în Pasul 1 străbatem o culme cu altitudini sub 1.350 m [fotoreportajul traseului, aici !];
– în Pasul 2, culmea  se înalță rar și puțin peste 1.400 m [fotoreportajul, aici !];
Pasul 3 este ceva mai … alpin, trecându-se și peste 1.500 m [fotoreportajul, mai jos !]

 

 

 

harta: Open Topo Map

Pasul 3: De la Crucea Condra în Poiana Tarcău

 

 

 

 

 

 

 

 

 

foto: Google Earth Pro

Traseu: Crucea Condra – Vf. Sălămaș – Vf. Nășcălat – Culmea Nășcălatului – Refugiul Nășcălat – Mt. Nășcălatul Dănenilor/Dăneștenilor – Șaua Săcădat – Sub Culmea Săcădat – Poiana Tarcău

Aspecte tehnice:
– punct de plecare: 46.589761N, 25.919931E, 1.463 m alt.
– punct de sosire: 46.649001N, 25.865445E, 1.297 m alt.
– lungime traseu: cca 9 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 200 m
– durată (cu popasuri): 4 h (primăvara-toamna)
– dificultate (inclusiv orientarea): ușor spre mediu

Fotoreportaj:

De la Crucea Condra, spre Vârful Sălămaș; …

 

… care nu e prea departe ! Reținem că marcajul bandă roșie – care-și face simțită prezența spre Vf. Sălămaș printr-un stâlp indicator, din păcate de lemn, înfipt în pământ lângă acareturile stânei din Șaua Sălămaș – va părăsi creasta Nășcălatului, …

 

… imediat ce tocmai o atinge ; …

 

… punctul e marcat printr-un stâlp indicator, tot de lemn ! Noi vom urma, însă – relativ – linia de maximă altitudine a culmii. De altfel e greu de înțeles de ce s-a renunțat la vechiul traseu al “benzii roșii”, așternut strict pe culme, trecând peste cele mai importante vârfuri ale Nășcălatului – cu oferte de excepție în privința deschiderilor peisagistice, preferându-se o potecă ciobănească pe o curbă de nivel, aflată mult sub creastă; probabil doar pentru a se trece pe la refugiul de sub Vârful Nășcălat, …

 

… ca în situații de acest gen – frecvente iarna în Nășcălat -, …

 

… când doar crucea de pe Vârful Sălămaș ne … convinge că suntem pe el ! Dacă vrem, deci, să evităm atari situații, coborâm din mica șa cu stâlp de marcaj (oricum, drumul o face) spre dreapta, …

 

… pentru ca imediat să cotim spre stânga, intrând în pădure; un semn al marcajului bandă roșie este vopsit, vizibil, pe trunchiul unui molid !

 

Ieșim îndată din pădure, mai având până la refugiu ceva mai puțin de 1 km !

 

Menționăm că de fiecare dată când am trecut pe la el, l-am găsit în bună stare, curat în interior !

 

În mod … curent, însă vom continua traseul călcând efectiv pe creastă; …

 

… până pe Vârful Sălămaș !

 

De aici mai avem un … pas până pe vârful vârfurilor Nășcălatului !

 

Aspectul alpin al culmii justifică pe deplin nedumerirea noastră privind mutarea “benzii roșii” pe sub ea …

 

 

… !

 

15 minute despart cele două vârfuri … majore ale Nășcălatului !

 

Un tur de orizont …

 

… se impune de la sine !

 

Coborând de pe vârf ajungem într-o șa marcată de prezența unui pinten stâncos, unde putem hotărî dacă vom continua traseul pe culme sau coborâm la refugiu.

 

În această ultimă situație avem nevoie de doar 10 minute pentru a ajunge la refugiu. De aici, dacă nu dorim să ne mai întoarcem pe creastă, putem continua traseul urmând marcajul bandă roșie ce duce spre nord, pe sub creastă !

 

Continuarea pe creastă – deși e impropriu spus “pe creastă” – presupune să plecăm din șa pe urmele unei vechi poteci de oi, rămânând pe o aceeași curbă de nivel.

 

Și după ce intrăm – relativ – în pădure …

 

… nu o părăsim …

 

 

… ieșind, tot pe ea, …

 

… într-un larg sector al culmii acoperit doar de pășune; …

 

… o străbatem de-a coasta, urmând poteca oilor, bine conturată !

 

O ultimă parcelă de pădure – pe unde mai putem zări urme ale vechiului marcaj bandă roșie -, …

 

… și ieșim la gol; care va ține până la finele traseului !

 

Suntem totodată chiar pe creasta Nășcălatului; urmând linia de maximă altitudine a culmii vom tot coborî de acum, nu înainte de a ne opri pe un mic promontoriu, …

 

… pentru noi, un tradițional loc de popas …

 

… și de belvedere !

 

În șaua în care vom coborî ne vom reîntâlni cu noua “bandă roșie”.

 

Dar iată cum ajungem aici venind pe … ea !

 

Plecăm de la refugiul de sub Vârful Nășcălat …

 

… pe drumul ce merge de-a coasta, spre nord !

 

După un scurt pasaj împădurit …

 

… urmează o poiană largă, deși mai mult lungă, …

 

… apoi iar pădure …

 

…, …

 

… înainte de ieși la golul pășunilor …

 

… ce acoperă de aici încolo culmea Nășcălatului …

 

… !

 

Lăsăm drumul de stână – care cam pierde altitudine – și încălecăm de-a coasta și puțin în urcuș muchia unui picior …

 

… cre ne desparte de racordul cu traseul care urmează oarecum fidel culmea Nășcălatului, …

 

… cel consemnat pe hărți ca marcat cu (vechea) bandă roșie, dar cu semne acum sporadice și degradate.

 

Din șaua … racordului celor două trasee suim …

 

… o treaptă pe o prispă largă – o minidepresiune de eroziune.

 

Lăsăm în dreapta mica proeminență a Vârfului Nășcălatul Dănenilor, pe hărți, Nășcălatul lui Danfălău; dar Danfălău este românizarea numelui maghiar, Dan Falva = Satul (lui) Dan, a localității Dănești.

 

De pe marginea nordică a prispei drumul ce poartă marcajul face un ocol spre stânga …

 

… pentru a îndulci, mai ales urcarea, în șaua largă și joasă a Săcădatului, spre care noi am preferat să coborâm “pe direct” !

 

Din șa …

 

… nu ne mai rămâne decât să urmăm “Drumul Săcădatului” – vechi drum pastoral, mai nou, folosit intens de off-road-iști !

 

După exact 2,25 km de drum cvasiorizontal …

 

… ajungem în Poiana Tarcău; …

 

Relativ recent, a fost instalată aici un nbinevenit chioșc cu masă și bănci pentru popas !
Menționăm că numele poienii, Tarcău, nu are nici o legătură cu oronimul ‘Tarcău’ – presupus a proveni din limba dacă -, ci cu vârful aflat imediat la nord de ea, tradus în limba română Vârful Stâncilor, dar care, pe cele mai vechi hărți ale Munților Hășmaș (sec. XVIII), austro-ungare, e numit Terkö = Piatra Luminișului; e însă posibil ca poiana să fi fost ea numită Terkö = Luminișul cu Pietre (datorită numeroaselor stâncării împrăștiate prin ea) și apoi vârful în cauză !

Din Poiana Tarcău se intră în Hășmașul Înalt, traseul de creastă, “Bandă Roșie”, trece pe lângă Vârful Stâncilor, suie apoi pe Hășmașul Mic și coboară la Cabana Piatra Singuratică; descrierea aici – în construcție !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.