Pe Vârful Hășmașul Mare, neconvențional, de la est … pe el !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

În principiu, clasic, vârful Hășmașu Mare, cel mai înalt al masivului omonim, este abordat pe axa nord-sud a traseului culmii principale a masivului. Noi am pornitv însă din estul masivului, din valea Bicăjelului, unde ne-am și întors. Ne-au interesat florile din pajiștea alpină de deasupra abruptului vestic al Hășmașului Mare, din poienile Telecului Mic și din Valea Adâncă (de fapt, un jghiab înierbat).

Informații privind accesul auto pot fi găsite aici !

Traseu (13 iulie 2024): TREI FÂNTÂNI (Apa Caldă) – Valea Adâncă – Poiana Lazărului – Poiana Telecului – Poiana Albă – Abruptul Hășmașului Mare – Vf. Hășmașu Mare – Șaua Mieilor – Poiana Albă – Poiana Telecului – Poiana Lazărului – Piciorul Lazărului – Apa Caldă

Durata (cu popasuri): 13 h;
Lungime: cca 14 km;
Denivelare pozitivă absolută: cca 1.000 m;
Dificultate: medie

Fotoreportaj:

O ulicioară cam cu hârtoape, dar circulabilă, ne permite să ajungem la câțiva pași de izbucul Apa Caldă, …

 

… până la care ne conduce o potecă … împodobită cu ceva flori !

 

Izbucul e cea mai puternică resurgență a sistemului carstic subteran ce drenează apele infiltrate în el prin ponoarele din poienile Albă, Telecului și Lazărului – având un potențial de cca – 600 m -, numit astfel datorită temperaturii sale constante – că-i vară, că-i iarnă – de 4 grade Celsius. A existat în anii 1990 o încercare de pătrundere cu scafandrul în izbuc, nereușită din cauza stâncilor care au împiedicat destul de repede înaintarea; ideea de a folosi exploziv pentru a elibera calea n-a fost încă pusă în practică.

 

De la izbuc, ar fi trebuit să urmăm cursul primului său afluent, Valea lui Melot; involuntar însă, cotim spre dreapta către Valea Adâncă, un torent sec și foarte abrupt (cum aveam să constatăm) – cu rol de supraplin al insurgențelor din Poiana Lazărului !

 

Urcăm pe așa-zisul fir al văii …

 

… urmărind un părelnic fost drum sau, poate, o veche potecă pastorală !

 

Curând, traversăm un drum forestier – pe care puteam și veni mai lejer, dar pe care ne vom întoarce la finalul traseului – rămânând astfel atașați Văii Adânci; …

 

… e cucerită, pe alocuri, de o vegetație bogată …

 

… prin care răzbat numeroase specii … interesante: …

 

…

 

…

 

…

 

…

 

…

 

…

 

…

 

… !

 

Varietatea floristică a Văii Adânci ne face să-i trecem cu vederea dificultățile legate îndeosebi de panta ei mare, …

 

… solicitantă, cu deosebire, în jumătatea sa superioară !

 

Brusc, Valea Adâncă se termină (de fapt, începe) chiar în (din) marginea Poienii Lazărului; …

 

La câțiva metri, în dreapta noastră se decelează (încă) o veche potecă pastorală ce coboară la Apa Caldă pe Piciorul Lazărului și pe care o vom folosi la întoarcere.

 

Străbatem, în lungul ei, Poiana Lazărului; …

 

Într-o margine a ei remarcăm unul dintre ponoarele prin care apa meteorică pătrunde în rețeaua carstică subterană.

 

Suind ușor, vom ieși din Poiana Lazărului …

 

… și vom trece în Poiana Telecului Mare ! Chiar pe cumpăna de ape dintre cele două poieni – dar și dintre bazinele Bicăjelului și Oltului – se află gura strâmtă a unui aven, altă poartă de intrare a apelor meteorice în subteranul rețelei carstice cu debușeul în izbucul Apa Caldă !

 

Coborâm prin Poiana Telecului Mare avînd ca reper Piatra Roșie …

 

…, …

 

… spre Poiana Albă, …

 

… unde traversăm poteca de culme a Munților Hășmaș, slab marcată cu bandă roșie. Ne îndreptăm spre obârșia pârâului ce coboară spre Olt printre Piatra Roșie și versantul nordic al Vârfului Hășmașu Mare.

 

Din punctul respectiv …

 

… urmăm direcția sud-vest, …

 

… pentru a prinde, la marginea pădurii urma, încă decelabilă, a unui vechi drum pastoral ce suia pe platoul somital al Hășmașului Mare, pe când acesta nu era, ca acum, aproape cu totul acoperit de pădure și se pășuna pe el !

 

În pofida timpului, dar mai ales a vegetației …. luxuriante și/sau mai puțin … prietenoase, ținând cu strictețe sud-vestul, reușim să nu pierdem poteca …

 

… și ieșim deasupra abruptului vestic al Hășmașului Mare, …

 

… sub un mic promontoriu …

 

… cu o generoasă ofertă peisagistică; …

 

… încununată și cu câteva floricele, …

 

… adăugate celor … fotoierborizate între timp: …

 

… !

 

De flori mai sunt și … alții interesați (mai puțin păianjenul Mitopus morio care se hrănește cu insecte, miriapode, gasteropode etc., dar nu cu plante) !

 

Continuarea e, la început, cam … aleatorie, …

 

… însă, foarte repede, urcușul spre vârf nu mai ridică alte probleme în afara diferenței de altitudine; …

 

… care, nici ea nu e un mare impediment, …

 

… urcușul fiind, oarecum, în trepte, …

 

… unele, e drept, mai înalte …

 

… !

 

Lucrurile par a se complica puțin, …

 

… dar suntem cu un … pas în față, …

 

… la … doi pași  de vârf, …

 

… unde ajungem fără ca ploaia să ne prindă din urmă !

 

Până pe vârf, de deasupra abruptului, mai fotoculegem câteva flori …

 

… !

 

Coborâm de pe vârf, spre sud, pe poteca jalonată de stâlpi de marcaj (din lemn), …

 

… ce ne ține aproape de sectorul sudic al abruptului vestic al Hășmașului Mare; …

 

… până când poteca face un cot de 90 de grade spre stânga, …

 

… ducându-ne repede la vale, …

 

… la poteca de culme a Munților Hășmaș, …

 

… cea marcată cu bandă roșie !

 

Poteca merge de-a coasta pe sub Vârful Hășmașului Mare cca 500 m …

 

… și iese în Poiana Mieilor sau a Telecului Mic.

 

Coborâm ușor pe latura sa vestică …

 

… până în gura unui jgheab larg, erodat de șiroaiele apelor meteorice ce se scurg din Poiana Mieilor spre Poiana Albă !

 

Coborârea, de aproape 1 km, …

 

… se termină, la marginea sudică a Poienii Albe, unde opărăsim marcajul turistic și săltăm puțin o mică treaptă altitudinală spre dreapta, …

 

… pentru a prinde latura sudică a Poienii Telecului Mare.

 

Vom rămâne atașați acesteia, astfel parcă mai … îndulcim diferența de altitudine de până la cumpăna de ape care desparte Poiana Telecului Mare de Poiana Lazărului !

 

Iată-ne, deja, în Poiana Lazărului; …

 

… pe care o străbatem pe un traseu parcurs în prima parte a zilei, chiar dacă în sens invers !

 

Alegem să coborâm pe Piciorul Lazărului, urmând o veche potecă pastorală, utilizată ca traseu de maratoniștii montaniarzi și, ca atare, semnalată sporadic cu puncte albastre. Imediat cum părăsim Poiana Lazărului, urmează un sector încă poienit, dar, rapid, descendent !

 

În general, poteca a rămas destul de clară, …

 

… suprapunându-se spre final, pe un drum de tractor ce a deservit nu demult o zonă defrișată !

 

Lipsa pădurii adaugă (sic – !) un plus de … pitoresc traseului: …

 

…

 

… !

 

Florile sunt, în continuare, o prezență constantă !

 

Finalul traseului e puțin … întunecat, orientarea fiind totuși facilitată de faptul că suntem pe un drum forestier și, din când în când, se ivește câte un semn al marcajului … maratoniștilor !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !