Gutâi: Creasta Cocoșului și … mai mult decât atât !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Expediția <Maramureș-2017>, în Munții Gutâi, Țibleș, Lăpușului

Motivații:
– o anume atracție … maramureșeană, în speță, pentru Gutâi; [Marelena Pușcarciuc]
– o fixație pentru Țibleș cauzată de o ilustrată, văzută cu vreo … 40 de ani în urmă, a Refugiului Arcer. [Radu Pușcarciuc]
Munții Lăpușului s-au potrivit să fie … la mijloc și să poată răspunde necesității completării celor două zile destinate <dus-întorsului> !

Participanți: Sara & Carmen Petrescu, Lucia & Dominic Csudor, Gheorghe Istrate, Marelena & Radu Pușcarciuc

4 zile, 13-16 august 2017,
pentru 3 … superlative altitudinale maramureșene !

 

 

 

 

– Ziua I: în Munții Lăpușului, la Groapa lui Cotoz și la Piatra Totoșului [click aici pentru fotoreportaj!]
– Ziua a II-a: în Munții Gutâi,  pe culmea principală până la Creasta Cocoșului [fotoreportajul, mai jos!]
– Ziua a III-a: în Munții Țibleș, pe cele trei vîrfuri emblematice, Bran, Țibleș, Arcer [click aici pentru fotoreportaj !]
– Ziua a IV-a: a Munților Lăpușului, pe primele două, cele mai înalte vârfuri ale lor, Prislop și Văratec, și la Tăul Văratec [click aici pentru fotoreportaj !]

Gutâi sau Gutin ?

E același lucru, ambii termeni fiind rezultatul evoluției lingvistice a aceluiași … premergător, arhaicul Gutâniu ! [Alexandru Pele – Elemente lexicale străromânești, Edit. Scheda, Oradea, 2010] Dar de unde Gutâniu ? Dăm două explicații, cele mai probabile, găsite de noi în ceea ce am reușit să citim (deocamdată):
– o origine pecenegă/cumană a cuvântului, a cărui semnificație este, însă, necunoscută – și care ar include și toponimul Gutăi (din Țara Loviștei) [Alexandru Madgearu – Români și pecenegi în sudul Transilvaniei, Bibliohteca Septemcastrensis/XII, Sibiu, 2005] … și, poate, adăugăm noi, oiconimul Gutinaș/BC !
– de la cealaltă semnificație a termenului, gutui, cu variantele: gutăi, gutâi, gutân. Putem lega de această ipoteză, folosindu-ne de o străveche/regională-Banat/Oltenia (?), posibilă, denumire a gutuii, aceea de moramăr/măr moramăr (termenul – analog mai cunoscutului măr-gutuie – apare, de exemplu, în basmul “Măr moramăr și pasărea ciută” [Povești nemuritoare/XV, Edit. Ion Creangă, București, 1972] care te duce cu gândul la “Prâslea cel voinic și merele de aur” al lui Petre Ispirescu, dar și la ideea că, poate, merele de aur – laitmotiv în basmele românești – sunt, de fapt, gutui; ideea, care nu e a noastră, își are sorgintea tocmai în legendele Olimpului, în legătură directă chiar cu proveniența denumirii științifice a gutuii: Cydonia, din gr. kydonion), originea toponimului Maramureș! [Mai pe larg despre aceste corelații – și nu numai – în Istoriile lui Roderick]

Traseu: Cavnic (Cabana Gutin) – Trei Apostoli – Vf. Gutâiu Mic – Vf. Gutâiu Mare – Creasta Cocoșului – Jgheabul Mic – Poiana Mlejniță – Valea Negrii – Cabana Gutin

 

 

Accesul auto la fosta cabană Gutin se face pe drumul forestier de pe valea Gutâiului/Gutinului ce pornește de la ieșirea/intrarea dinspre est a cartierului Handal aflat în extremitatea vestică a orașului Cavnic. Drumul este relativ accesibil tuturor autoturismelor (una din mașinile noastre a fost un Cielo Nubira); trebuie ținut cont că rampele mai înclinate erau ravenate, e adevărat, nu foarte adânc, dar zdrumicate de un strat instabil de pietre.

6:45
Mașinile rămân lângă fosta cabană turistică a Exploatării Miniere Cavnic.

 

 

 

 

 

 

100 m mai sus pe drumul forestier marcat cu cruce albastră (traseul nostru de întoarcere) se află un mic lac de acumulare, de unde părăsim drumul cotind spre dreapta; …

 

 

… intrăm în pădure …

 

 

 

 

 

… unde ținem strict direcția est !

 

 

 

 

Astfel, imediat după ce ieșim într-o poiană largă, traversând-o, dăm de un drum de tractor …

 

 

… pe care urcăm doar vreo 10 minute, …

 

 

 

 

 

… până ce apare primul braț spre dreapta, …

 

 

 

 

 

… drumul ce ne preia …

 

 

 

 

 

 

 

… suindu-ne pe o alee ce taie plantații tinere …

 

 

 

 

… până sub un vârf local, Ruptura, pe care drumul îl ocolește larg; …

 

 

 

 

… la prima intersecție majoră – de fapt cunfluența cu drumul minier Cotreanța, după numele minei deservite – alegem ramura ce suie spre stânga, …

 

 

… dar pe care o părăsim, spre stânga, după doar 5 minute pentru un drum de tractor care după alte 5-10 minute are o variantă ce ne conduce, tot spre stânga, pe muchia piciorului al cărui … genunchi, Ruptura, l-am ocolit mai jos !

 

Pe o pantă doar o idee mai accentuată, ținându-ne aproape de marginea pădurii ce îmbracă versantul vestic al piciorului Rupturii, urcăm …

 

 

… până la … primul popas, mai serios, al zilei !

 

 

 

 

 

 

Traversăm … ceva între poiană și rariște …

 

 

 

 

 

 

 

… și ajungem imediat într-o șa, pe culmea principală a Gutâiului [8:45]; iar după câțiva pași …

 

 

 

 

… ieșim la gol, …

 

 

 

 

 

 

… printre ienuperi !

 

 

 

 

 

 

 

Apar stâncile …

 

 

 

 

 

 

… și panoramele !

 

 

 

Altius …

 

 

 

 

 

 

… pe creastă !

 

 

 

În colimator, întâiul reper: Gutâiu Mic !

 

 

 

 

 

 

 

Spre el cu … elan; …

 

 

 

 

 

 

 

… puțin … temperat de … conjunctură !

 

 

 

 

 

Poteca marcată evită vârful, conducându-ne spre … dincolo, printr-o mică strungă; …

 

 

 

 

 

 

… de unde vedem …

 

 

 

 

 

 

 

… ce ne așteaptă !

 

 

 

Ne desparte de Gutâiul Mare o … mare de ienuperi; …

 

 

 

 

 

 

 

 

… din șaua în care coborâm …

 

 

 

 

 

 

 

… poteca traversează ienuperișul urcând pe versantul estic al crestei …

 

 

 

 

… până sub primul ei vârf, …

 

 

 

 

 

 

 

… de unde (cvasi)rămânem pe ea, …

 

 

 

 

 

 

… până …

 

 

 

 

 

 

… pe Gutâiu Mare [10:15] !

 

 

 

 

Dominăm, odată cu el, noi cu privirea, Depresiunea Maramureșului !

 

 

Desigur, ne îndreptăm atenția și asupra Crestei Cocoșului !

 

 

 

 

 

 

 

Ne desprindem, unii mai greu, de Gutâiul Mare !

 

 

 

 

 

 

 

Spre Creasta Cocoșului coborâm …

 

 

 

 

 

 

 

 

… și urcăm cu … conștiinciozitate …

 

 

 

 

 

 

… cele câteva vârfulețe …

 

 

 

 

 

 

 

… care ne despart de ea !

 

 

 

 

 

 

 

Fiecare are oferta sa peisagistică …

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

… !

 

 

 

 

Ultimul vârf înainte de Creasta Cocoșului e … mioritic !

 

 

 

 

 

 

Vedeta Gutâiului …

 

 

 

 

 

 

 

… e asaltată de … fani [11:15]; …

 

 

 

… în felurite chipuri !

 

 

 

 

 

 

 

Contexte …

 

 

 

… noi (pentru … noi) …

 

 

 

 

 

 

… și alte ipostaze …

 

 

 

 

 

 

 

… în drum spre Seaca; …

 

 

 

 

… ajungem, urmând un marcaj triunghi roșu, cvasiinexistent, la poalele estice ale Secii, …

 

 

 

 

 

 

… deasupra Hornului Mic !

 

 

 

 

 

 

 

Coborârea, priporoasă, e ușurată de existența unui ghem de poteci pastorale; …

 

 

 

 

 

 

 

 

… jos, la nivelul pădurii (re)apare marcajul!

 

 

 

 

 

În Poiana Pleșniță îl părăsim însă, încă din capătul amonte al poienii, noi deviind spre stânga, către capătul de jos al Hornului Mare pentru a intra pe traseul “cruce albastră”; …

… descoperim câteva semne de marcaj care ne conduc spre valea Negrii, unul dintre izvoarele Gutâiului !

 

 

 

 

Însoțim  drumul oilor ce au stâna în Poiana Pleșniță, …

 

 

 

 

… suprapus peste un drum de exploatare forestieră, …

 

 

 

 

… ce debușează rapid în drumul forestier de pe valea Gutâiului, …

 

 

 

 

… la jumătate de kilometru de lăculețul de unde am intrat dimineață în traseu !
[14:00]

 

 

 

 

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !