Din Cernat, pe culmea principală a Munților Bodoc

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

1 septembrie 2013

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traseu de acces: Onești – Târgu Secuiesc – Cernat
Obiective: Bisericile ortodoxă, reformată și romano-catolică din Cernatul de Jos, kuria Domokos Dénes, Muzeul Haszmann Pál (prezentarea muzeului, pe muntesiflori.ro/muzeu-cernat/), bisericile reformată și catolică din Cernatu de Sus.

Despre comuna Cernat: este alcătuită din satele Cernatu de Jos, Cernatu de Sus (de fapt, cătune ale aceluiași sat, Cernat), Albiș  și Icafalău. Satul Cernat este atestat din 1332, dar sunt numeroase dovezi arheologice ale locuirii în zonă din neolitic și ale continuității în epocile dacă, romană, a migrațiilor, medievale.

În Cernat a existat, până prin secolul trecut, o comunitate puternică  de români ortodocși, biserica Sf. Gheorghe, construită între 1866- 1872, din piatră și cărămidă, ce dăinuie încă, sugerând acest fapt. Mai mult, în tradiția locală, i se atribuie bisericii reformate o origine ortodoxă. Biserica parohiei ortodoxe Cernatul de Jos este consemnată pe o hartă habsburgică din 1797; aceeași parohie avea la mijlocul sec. XVIII 16 filii în satele dimprejur, fiind, până în 1918, sediul protopopiatului artodox Trei Scaune.
În 2011, în comuna Cernat, au fost recenzați cca 50 de români !

Biserica reformată (din sec XIV), transformată prin sec. XV în stil gotic, renumită ca fortăreață în sec. XVI-XVIII, suferind reparații capitale ulterioare, mai ales după distrugerea ei în urma inunui incendiu din 1830, adăpostește în interior cripta celei mai cunoscute familii din comună, Damokos (din 1600); pe unul dintre pereți, sub tencuială s-ar mai păstra, ascunsă, o parte a unei fresce care reprezintă legenda Sf. László (a se vedea, pentru amănunte, muntesiflori.ro/frumoasa-paganilor/) – sursa principală de informații, tourist-informator ! Din păcate, poarta închisă și zidul împrejmuitor nu ne-au lăsat să vedem mare lucru; poate gaița aflată pe acoperișul casei de vizavi să fi avut o mai bună vizibilitate !

 

 

În capătul uliței din fața bisericii, dincolo de stâlpii unei foste monumentale porți, se află kuria (conacul) Damokos Dénes (construită în sec. XVIII), actualmente, sediul primăriei.
[Alte kurii din Cernat le găsiți localizate pe harta prezentată, mai jos, în Addenda !]

 

 

 

 

În apropiere, este plantat “copacul vieții”, pe care, “tradiție” relativ recent … instituită  prin secuime, sunt înscrise numele noilor născuți !

 

 

Clădirea actuală a bisericii romano-catolice datează din 1844 (cu reparații capitale în 1877, 1987, 1996), înlocuind o capelă construită în 1766 de Bernald Gyorgy, familia sa reconvertindu-se de la calvinism la catolicism încă de la începutul anilor 1700. Biserică catolică existase în Cernat anterior Reformei, din 1332 (conform tourist-informator; amănunte și pe multicult.ro).

 

 

Spre Cernatul de Sus !

 

 

 

Actuala clădire a Bisericii Reformate (calvine) din Cernatul de Sus a fost construită între anii 1830-1836 pe locul alteia mai vechi.Bustul statuar de lângă biserică îl reprezintă pe parohul reformat, istoric literar, Bod Péter (1712-1769), născut în Cernatul de Sus; are mormântul în curtea bisericii reformate din Ighiu/AB.

 

 

 

Capela romano-catolică din Cernatul de Sus a fost construită în 1986.

 

 

 

 

 

Traseul auto se sfârșește la baza dealului pe care se află Cetatea Ika.

 

 

 

 

 

Ștrandul și pensiunea Ika, ale comunei Cernat,  la … sfârșit de sezon ( pentru amănunte și contact a se vedea turist-informator) !

 

 

 

Traseu per pedes: Confluența Valea Mare – Ica – Cetatea Ika – Grădina Sfântă – Dl. Leagănului – Fruntea Sfântă – Dl. Urzicilor – Vf. Tăieturii – Vf. Pădurii – Vf. Henter – Dl. Mociaru de Jos – Mt. Bodoc – Dl. Ghiochereș – Vf. Cărpiniș – Coasta Zdrențuroasă – Confluența Valea Mare – Ica

 

 

 

 

 

Intrarea în traseu, spre Cetatea Ika, …

 

 

 

 

 

 

… este … amenajată !

 

 

 

Din ceea ce se numește, generic, cetatea Ika nu a mai rămas mare lucru, doar câteva urme de ziduri din pietre legate cu pamânt, fără mortar. Incinta cetății, atribuită sec. XIII- XIV – anterioară venirii secuilor -, ar fi avut o formă ovală și dimensiunile de 200 m x 10 m, fiind prevăzută cu două turnuri, dintre care doar cel sudic a mai rămas în picioare. Acesta, numit și Turnul Ciunt, a fost, de curând, refăcut; a se vedea pe Panoramio o fotografie recentă a turnului, dar și una mai veche, ce-i justifica denumirea, pe blogul Roxanei – din Onești !
[Informațiile au fost preluate din Székely Zoltán, Contribuții la problema fortificațiilor și formelor de locuire din sud-estul Transilvaniei, Sfântu Gheorghe, 2012, și Székely Zsolt, Monografia arheologică a comunei Cernat, Miercurea-Ciuc, 2007.]

 

Lăsăm cetatea în urmă și continuăm, suind ușor, pe muchia dealului, numit, firește, al Cetății (Várbérc).

 

Ieșim repede din pădure pe un vast platou poienit. Suntem în … Grădina Sfântă, numele fiindu-i legat, probabil, de existența unei vechi biserici (stil romanic, sec. XII-XIII, conform Székely Zsolt – a se vedea link-ul de mai sus), ale cărei ruine au fost descoperite aici !

Din Grădina Sfântă drumul urmărește coama Dealului Leagănul, intrând în pădure prin capătul nord-vestic al platoului.

 

 

Urmează curând o nouă poiană, de unde cotim mai spre vest …

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

… și urcăm … spiralat …

 

 

 

… pe … Fruntea Sfântă !

 

 

 

 

Continuăm pe Plaiul Urzicilor, …

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

 

 

… peste culmea Tăieturii, …

 

 

 

… spre culmea principală a Munților Bodoc!

 

 

Îi neglijăm primul vârf pe care i-l întâlnim, ce ne închide, astfel, orizontul vestic !

 

 

În schimb, cel estic, e larg deschis !

 

 

 

Nici vestul nu ne e, totuși, … strict interzis !

 

 

 

Pendulăm, așadar, între cele două … orizonturi !
Cotim spre Muntele Henter …

 

 

 

 

… și ajungem pe plaiul Mociaru, …

 

 

 

 

… spre Muntele Bodoc !

 

 

 

De sub el vom schimba brusc direcția spre est,  …

 

 

 

… lăsându-l în urmă …

 

 

 

 

… și vizând Dealul Ghiochereș !

 

 

 

 

 

Îi dăm ocol, traversându-i coastele nordice, …

 

 

… apoi cele estice, …

 

 

 

… de unde ne vom îndrepta spre … capătul traseului !

 

 

 

Coborâm pe Piciorul Cărpinișului, jumătate pe culmea sa, spre ultima parte, pieziș, pe versantul său nordic, Coasta Zdrențuroasă, …

 

… iar, în final, puțin și … oarecum, pe Valea Mare – …

 

 

… căci ne lăsăm în albia ei …

 

 

 

 

 

… pe ultimii metri ai traseului !

 

 

 

 

Addenda: Localizarea kuriilor – monumente de arhitectură – din Cernat (conform hereditatum.ro)