Alunarul (Nucifraga caryocatactes)

Important: Imaginile au ipostaze de zoom accesibuile cu un click executat pe ele !

Alunar (Nucifraga caryocatactes L.)

Din aceeași familie (Corvidae) cu ciorile, coțofenele sau gaițele (se mai și numește gaiță-de-munte), alunarul este întâlnit mai rar, fiind totuși mai puțin sperios, acceptând prezența omului destul de aproape, deși habitatul îi este predilect montan, preferând pădurile de conifere, îndeosebi pe cele de pin – semințe acestuia reprezentând cea mai importantă parte a dietei sale.

În general, vorbind de hrană, aceasta este preponderent vegetală,  cuprinzând și semințele celorlalte conifere, alune sau nuci, alte fructe seci. Se mai adaugă însă și mici nevertebrate, ouă de păsări, proteinele de origine animală asigurând, cu deosebire, dezvoltarea puilor.
Are obiceiul să-și facă provizii de hrană pentru iarnă, în depozite subterane, a căror locație o memorează cu multă precizie; desigur, acestea pot fi devalizate de rozătoare sau neutilizate, ceea ce face din alunar un eficace … “răspândac” al speciilor cu semințele cărora se hrănește, mai ales al pinului !
Numele, dat de Linné, este legat de tehnica cu care sparge nucile, imobilizându-le cu un picior și crăpându-le apoi coaja cu ciocul: ambii termeni ai denumirii însemnând, în latină, respectiv, în greacă, același lucru, “spărgător de nuci”.

Talia este mică, dar mai mare ca a unui graur (Sturnus vulgaris), cu care ar putea fi confundat din cauza picurilor albi ce stropesc penele brun-închis de pe piept și de pe spinare, apropiată de cea a suratelor gaițe (Garrulus glandarius) de care alunarii se deosebesc mai ușor, datorită penelor albastre de pe vârfurile aripilor gaițelor (numite și gaițe-albastre) !
Creștetul, vârfurile aripilor (remigele) și coada alunarului sunt negre – penele de sub ea fiind însă albe. Nu există dimorfism sexual (caracteristică valabilă și pentru celelalte corvide).

Zboară ondulat, cu aripile larg deschise, evidențiindu-și albul de sub coadă.
Pasăre staționară, controlează un teritoriu larg, de circa 10-100 hectare, depărtându-se de cuib la cel mult 10-15 km.
Cuibul și-l construiește, în general, în conifere, în vârful arborilor, expus soarelui. Femela depune 2-4 ouă pe an, ce eclozează după 18 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți (familia este stabilă de-a lungul vieții) timp de 23-25 de zile. Ajung la maturitate la doi ani. Longevitatea cunoscută a speciei este de 15 ani.

 

 

Fără a fi periclitată, specia este relativ ocrotită în Uniunea Europeană, fiind interzisă vânarea ei. Se apreciază existența pe teritoriul continentului (în zona paleoarctică și în munții din centru și sud-est) a circa 800.000 – 1.700.000 de indivizi.

Imaginea alunarului a fost aleasă drept logo al Parcului Național Elvețian.

Un scurt film în care se poate auzi și “cântecul” alunarului, poate fi vizionat executând click aici !

Bibliografie:

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Spotted_nutcracker
2. http://fr.wikipedia.org/wiki/Cassenoix_mouchet%C3%A9
3. http://www.birdlife.org/datazone/speciesfactsheet.php?id=5754

Alte fotografii:

 

 

Muntele Cârlana Rea/Culmea Runcul Stânelor/Munții Tarcăului

30 august 2009