Bucegi – Ultima Thule: Velicanu !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Că privim Bucegii nordici dinspre est, din Munții Neamțului, …

 

 

 

 

… că-i privim din Piatra Craiului, dinspre vest, e imposibil să nu ne atragă atenția “capătul” lor stâncos, un final … abrupt, pe măsura întregului spectacol pe care ni-l oferă masivul ! E Velicanu ! Un munte mic – 1.902 m -, dar, tocmai am spus, nu insignifiant, ci impunându-și existența. Existență care, ca în cazul tuturor munților, e principalul motiv pentru care trebuie să urci pe el !

 

La vremea când ne-am hotărât să … cucerim Velicanu bibliografia montană aferentă Bucegilor, inclusiv cea de pe NET, nu oferea nimic despre Velicanu, cu excepția unei drumeții de iarnă povestită de Ioan Stoenică (https://ioanstoenica.com/2011/04/08/prin-paduri-fara-poteci-prin-bucegi/), care a coborât dinspre Țigănești, pe Culmea Velicanului; am reținut accesibilitatea acesteia amonte de vârfu-i omonim și dificultatea majoră de aces de pe acest vârf pe sectorul din aval de el. Acest din urmă aspect ne-a determinat să optăm pentru interfluviul Velicanu-Turnu care, pe Google Earth, ni s-a părut suficient de abordabil pentru a ajunge pe vârful Velicanului. În rest, traseul a fost simplu de încropit:
– ca terminus auto am stabilit a fi Poiana Buhacu (pe unele hărți, Bunacu, pe altele Leasa) aflată la cca 1,25 km (drum forestier foarte bun) de Uzina Electrică Râșnov (de la ieșirea din Râșnov, cca 9 km de drum asfaltat);

– iar ca traseu perpedes (27 iulie 2019): Râșnov (Poiana Buhacu) – Valea Țigănești – Poiana La Mese – Muchia Turnului – Vf. Velicanu – Vf. Padinii Cocoșului – Vf. Țigănești – Șaua Țigănești – Lacul Țigănești – Padina Crucii – Cabana Mălăești – Poiana Buhacu

Durata (cu popasuri) = 12 h;
L = 15 km;
Habs = 1.450 m;
Dificultate: medie
Fotoreportaj:

Înainte de a ajunge (auto) efectiv în Poiana Buhacu parcăm în intersecția determinată de drumul forestier de pe valea Țigănești.

 

După doar 1 km de la intersecție vom părăsi drumul forestier de pe vale pentru a sui pe Muchia Turnului profitând de un drum de tractor care duce sus, pe ea. Amonte de această intersecție, drumul de pe valea Țigănești se lărgește datorită unei rampe de încărcare a buștenilor. Am numit locul, oarecum improriu, Poiana La Mese căci se află sub monticol numit astfel, care domină confluența Țigănești-Velicanu, dar aparține, morfologic vorbind, tălpii Padinei Crucii.

 

Cam un sfert de oră ne ia până pe muchia interfluviului, preocupați fiind și de a inventaria câteva flori mai … ochioase …

 

… !

 

Drumul pe care am urcat a deservit o vastă defrișare de pe versantul vestic al Muchiei Turnului. Firește drumul nostru se racordează la unul ce se  ține pe coama interfluviului pe care suim ușor, spre stânga.

 

După vreo 20 de minute, drumul cotește spre dreapta, părăsind marginea pădurii de pe versantul estic al interfluviului și, implicit, muchia sa. Noi vom rămâne însă pe ea având ca reper marcajul silvic bandă roșie simplă.

 

Înainte de a intra, efectiv, în pădure, foto…imortalizăm peisajul pe care îl lăsăm în urmă !

 

O potecuță, mai degrabă de animale, se arcuiește ușor spre dreapta, ca și muchia interfluviului (sud-vest-vest) ocolind obârșia unui vâlcel sec și abrupt …

 

… (o posibilă cale de suit din valea Țigănești, dar anevoioasă ! Un grup de drumeți, porniți să urmeze traseul propus de noi, au suit însă pe Muchia Turnu pe vâlcel: https://www.youtube.com/watch?v=iOd1QxWen-g) !

 

Ajungem în șaua ce desparte obârșia vâlcelului de valea Turnu (ce coincide cu colțul sudic al defrișării), de unde vom urca spre sud-vest.

 

Muchia pe care ajungem …

 

… nu pare să ne ofere (spre stânga) o cale prea ușoară pentru a ajunge strict deasupra văii Velicanului așa cum ne propuseserăm !

 

Doar în sus …

 

… sau, mai bine, spre piciorul de dreapta, …

 

… atrași și de cărarea lată ce duce spre el !

 

Urcușul pe el e … urcuș …

 

… și nici stâncăria nu lipsește; pe care ne ferim s-o luăm în piept.

 

După 2 ore și un sfert de la startul drumeției …

 

… ne (re)instalăm pe Muchia – principală – a Turnului.

 

Suntem răsplătiți cu un buchet de flori !

 

E un fel de dar … grecesc, având în vedere ce urmează: culmea e o creastă stâncoasă inaccesibilă; sau în zadar accesibilă !

 

Suntem nevoiți să coborâm pe sub stânci, …

 

… când pe un versant, când pe celălalt ! O potecă străveche de oi, încă, iată, … deservește !

 

Ne … revigorează traversarea unei poienițe de culme, …

 

… cu o ferestruică deschisă înspre abruptul final al Culmii Țigănești !

 

Culmea noastră s-a … domesticit considerabil …

 

… în ciuda unor mici … accidente de teren pe care poteca – foarte clară – le ocolește !

 

Luminișurile se succed, împestrițate cu flori:

 

…

 

… !

 

Un reper important, ce apare chiar înainte de a intra în zona luminișurilor – zonă în care poteca, mai greu de decelat, nu prea mai urcă, în plus, trăgând spre dreapta -, îl reprezintă peretele masiv de stâncă ce ne atrage privirile spre dreapta !

 

Un al doilea reper îl reprezintă imaginea acoperișului zonei de abrupt a Velicanului. La câțiva pași de noi se reliefează un promontoriu stâncos !

 

Vom continua pe la baza stâncii în cauză …

 

…, …

 

… mergând în direcția sud-sud-vest, încercând, pe cât ne permite vegetația, să urmăm poteca pastorală.

 

Vom părăsi însă poteca pastorală într-un punct în care aceasta are un puseu de … coborâre (revenind apoi la mersul de-a coasta, ușor în urcare, aspect pe care l-am aflat … acasă); ori interesul nostru e de a ajunge … sus !

 

Ceea ce am și făcut …

 

… !

 

Dăm ocol abruptului Velicanului, …

 

… ieșind oarecum deasupra lui, pe un fel de treaptă !

 

Mai urmează una și apoi vârful ! Avem de ales între peisaje …

 

…

 

… și flori: …

 

…

 

…

 

…

 

…

 

…

 

… !

 

Cucerirea vârfului e o datorie de onoare !

 

O împlinim ! Suntem îngenunchiați, în continuare, …

 

… de flori …

 

… !

 

Părăsim vârful, în coborâre, desigur, …

 

… spre un bastion stâncos pe care îl vom ocoli însă …

 

… pe o potecă puțin estompată de vegetație !

 

Urmează o nouă excrescență stâncoasă tratată similar !

 

Apoi creasta Velicanului se … domolește; …

 

… pentru un timp, căci orizontul imediat este dominat de un alt pinten stâncos !

 

Îl depășim tot pe versant, dar cu un efort ceva mai … sportiv, …

 

… și terminăm … capitolul Velicanu, …

 

… ajungând sub vârful Padinei Cocoșului ! Până să o luăm spre Țigănești, …

 

… adăgăm la fotoierbar ultimele flori care ne-au delectat dincoace de vârful Velicanului …

 

…

 

… !

 

Trcerea pe Țigănești o facem pe o potecă pastorală …

 

…, …

 

… pe deasupra obârșiei Velicanului, …

 

… de unde avem o imagine de kinogramă a traseelor posibile de acces deasupra abruptului Velicanului …

 

… !

 

Până una-alta, ne cheamă vârful Țigănești; …

 

… cu insistență !

 

Ajunși sus, nu prea știm pe care dintre dinții crestei să-l înscăunăm drept Vârful Țigănești !

 

Îl vom măsura pe fiecare cu … pasul !

 

Din șeile dintre ei măsurăm, din ochi, adâncimile colaterale: …

 

… – spre dreapta, se deschide valea Urlătoarea Clincii, cu obârșiile tăiate de poteca ce duce la Bran; …

 

… – jos, în stânga, e valea Țigănești, în care vom ajunge cât de curând în drumul spre Cabana Mălăești; …

 

… – deocamdată mergem înainte pe muchia Muntelui Țigănești, …

 

…, …

 

… până la refugiul omonim !

 

Flori de pe Muntele Țigănești …

 

…

 

…

 

… !

 

De la Refugiul Țigănești se formează poteca, marcată cu bandă galbenă, …

 

… pe care vom coborî în căldarea Țigănești, spre lacul omonim; …

 

… de acolo vom sui lent până pe muchia Padinei Crucii !

 

Traversând răzoare cu flori, …

 

… ajungem în preajma lacului, de fapt, lacurilor  …

 

… !

 

Ca și până aici, ne împărțim impresiile între peisaje …

 

… și flori …

 

…

 

…

 

…

 

… !

 

Ne angajăm pe blânda potecă ce taie coastele Padinei Crucii, …

 

… singura variație fiind tranziția peisajului: în timp ce imaginea ca de metereze de cetate a abruptului sudic al Muntelui Scara se estompează în urma noastră, se deschide, prin compensație, din ce în ce mai larg, fereastra către ieșirea din munte a pârâului Țigănești.

 

Monotonia … altitudinală a potecii este, oarecum, … tulburată de un pasaj cvasistâncos, prevăzut chiar și cu cabluri; un ajutor neprețuit, de pildă, în condiții de iarnă !

 

Apariția jnepenilor …

 

…

 

… e semnul că am ajuns pe coama Padinei Crucii, …

 

… tradițional loc de popas; indiferent de vreme !

 

Apropo de o anume monotonie a potecii care ne-a adus aici …

 

… !

 

Lăsăm pentru … vremuri mai bune urcușul până la crucea ce domină șaua de unde începe coborârea spre cabana Mălăești !

 

Poteca străbate o adevărată … grădină botanică …

 

… !

 

Sub noi se deschide, întîi ca imagine – destul de repede -, …

 

… treapta inferioară a căldării glaciare a văii Mălăești; …

 

… ajungem apoi, la fel de repede, la cabana Mălăești.

 

Plecăm de aici pe poteca ce rămâne un timp pe deasupra văii Mălăești, …

 

… străjuită în stânga de peretele crenelat al Padinii Crucii !

 

Poteca ne coboară în câteva serpentine scurte în valea bolovănoasă și seacă a Mălăeștiului.

 

Un timp, peisajul este dominat de cei câțiva colți înfipți în versantul împădurit al Bucșoiului …

 

… !

 

Intrăm în pădure, …

 

 

… din care mai și ieșim puțin !

 

Câteva amenajări turistice …

 

… preced ieșirea pe pragul cu belvedere de la Surpătură !

 

De aici, coborâm ceva mai susținut, …

 

… și după ce depășim  intersecția cu traseul ce duce spre Cabana Diham, …

 

… trecem pe lângă un puternic izbuc, numit Izvorul Mălăeștiului – însă, doar un afluent al pârâului omonim -, …

 

… pentru ca apoi să traversăm și pârâul Mălăești.

 

Imediat, ieșim în drumul forestier Valea Glăjăriei.

 

Mai avem doar 750 m până la finalul traseului !

 

Ca încheiere, câteva flori de pe valea Mălăeștiului. Ele se adaugă celorlalte ale zilei, dând un total de aproape 100 de specii (exact, 96), cca 6% din cele cca 1.500 ce cresc în Bucegi (specii, subspecii, varietăți, forme), conform lui Alexandru Beldie (Plantele din Munții Bucegi. Determinator, Edit. Academiei R.S.R., București, 1972) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !