Saxifraga cymbalaria

Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Saxifraga cymbalaria L. – SAXIFRAGACEAE

Este o floare rară pentru România, fiind văzută , până acum, doar în zona “Slănic-Moldova, între văile Oituzului și Uzului” – cum consemnează V. Ciocârlan în Flora ilustrată a României: Pterydophyta și Spermatophyta, Editura Ceres, București, 2009. Din acest punct de vedere, se consideră că specia este endemism local, nu doar ca răspândire pe teritoriul României, ci chiar și pe cel al Europei; e considerată a mai fi nativă în Asia de SV și în Africa de N. Prezența ei pe alte meleaguri – Marea Britanie, Irlanda, Franța, Germania, Suedia, Belgia, Cehia – este de natură adventivă.
Noi am remarcat-o pe valea Dofteanei, în zona numită “a cheilor”, pe un afluent de obârșie al acesteia (sub Șaua Șandrului) și pe unul dintre izvoarele Râului Negru (sub vârful dintre Nemira Mare și Farcu Mare).

La noi a fost semnalată întâia dată de Dimitrie Brânză (1846-1895) în lucrarea sa Prodromul florei române, Editura Academiei, București 1879, specificând ca loc al observării ei “malul drept al râului Slănic …”. O numește S. huetiana Boiss., și sugerează că ar fi totuna cu Chrysosplenium oppositifolium non L. nec Baumg., descrisă de Jacobus Stanislaus Czihack în Florae moldavicae species ac genera hucusque excursionibus explorata ac secundum Linnaei sistema ordinata, 1836.  De pe malul Pârâului Cerbu, de la Slănic-Moldova, o culege în 1906 și nepotul lui Dimitrie Brânză, Marcel Brânză (1868-1934), conform celor afirmate de Dimitrie Grecescu (1841-1910) în Suplement la Conspectul Florei României, București, 1909, și el numind-o S. huetiana Boiss. – azi, un sinonim acceptat pentru S. cymbalaria L.

Este o plantă ce poate trece neobservată (florile mici, galbene, cu un cerculeț interior de puncte roșietice, au doar câțiva centimetri) putând fi ușor confundată, privită superficial, cu Chrysosplenium alternifolium L. (splina) – mai ales că ambele specii au predilecție pentru medii umede, deși splina pentru locuri plane, inundate, S. cymbalaria crescând pe pietrișurile sau pe pietrele de pe margini sau chiar din albiile pâraielor; se întâlnesc în etajul fagului, prima suind de la etajul gorunului, a doua ajungând până la cel al bradului. Noi am confundat-o, privind-o de departe și din mers, cu Tozia alpina L. (iarba-gâtului) [click pe numele speciei pentru foto !], din cauza asemănării florilor (și la T. alpina petalelor sunt galbene și punctate cu roșu) și a aceluiași tip de mediu în care crește și aceasta din urmă.

Denumirea caracteristică îi provine de la asemănarea frunzelor ei cu cele ale  speciei Cymbalaria murallis G.Gaertn., B.Mey. & Scherb. (iedera-zidurilor). [click pe numele speciei pentru foto !] sau direct din grecul cymba = nacela (dar și ombilic), referirea făcânduse la forma puțin concavă a frunzelor. O altă părere leagă denumirea cymbalaria de numele grec/latin al cimbalului/chimvalului, cele două talere ale instrumentului prezentând aceeași slabă cocavitate ca și frunzele acestei specii.

Alte fotografii:

 

Valea Dofteana (în chei)/Munții Nemira

 

 

3 august 2014

 

 

– Pârâul Negru – 3 august 2014