Pe donjonul Hârjei: Vârful Popii – 2

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcţie)
Pentru a parcurge prima parte a traseului, executaţi click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

13:00

 

 

De pe Vârful Iancului coborâm …

 

 

 

 

 

 

 

… în Şaua Canelei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Formăm … trenuleţul de … zăpadă, …

 

 

 

 

 

 

… cu care ne plimbăm …

 

 

 

 

 

 

 

… pe sub culmea Canelei.

 

 

 

 

 

 

 

Cum îi prindem prindem muchia, …

 

 

 

 

 

 

… ne odihnim puţin …

 

 

 

 

 

 

 

… şi ne-aruncăm apoi la vale, …

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

 

… având în faţă imaginea Vărfului Popii !

 

 

 

 

 

 

Finalul coborârii e … condimentat de apariţia câtorva stânci … agabaritice !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Coborârea …

 

 

 

 

 

 

 

… ia, teoretic, sfârşit …

 

 

 

 

 

 

 

… pe drumul petrolier de pe Valea Popii.

 

 

 

 

 

 

Înainte de a porni spre Hârja …

 

 

 

 

 

 

 

… ne delectăm cu spectacolul pereţilor de stâncă !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Parte din serpentinele drumului pot fi şuntate !

 

 

 

 

 

Punct de belvedere !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

15:45

 

 

Final de traseu !

 

 

 

 

Statistici finale (sursa, Radu Tabarcea):
Lungime traseu: 12,5 km; viteză: 3 km/h
– urcare: 4,75 km; viteză: 2,35 km/h
– plat: 2,75 km; viteză: 2,9 km/h
– coborîre: 5 km; viteză: 3,1 km/h
Denivelare: 550 m
– panta: urcare, 21%; coborâre, 22%
Durata: 8 h; mers, 4:30 h; pauze, 3:30 h
– urcare: 2 h; plat: 1 h; coborâre: 1:30 h

Observaţie: Viteza maximă înregistrată de GPS-ul lui Radu Tabarcea a fost de 24,26 km/h ! (obţinută, probabil, ca urmare a unei alunecări, căci n-a fost consemnată nici o întâlnire cu vreun urs !)

Addenda:

 

Biserica Sf. Gheorghe, construită în 1757 din lemn (ctitor fiind  Ioan Cantacuzino, vel spătar), reconstruită din cărămidă şi piatră între anii 1923-1930 din contribuţia enoriaşilor.
[Vama dintre România şi Austro-Ungaria a fiinţat până în 1918]

 

 

 

 

Troiţa Eroilor a fost ridicată în 1929 şi restaurată în 1996.
[Versurile aparţin poetului basarabean Toma Istrati (n. 1924)]

 

 

 

 

Pentru a vedea şi alte foto-reportaje ale unor trase din munţii Trotuşului, ori de aiurea, executaţi click aici !