Pe Platforma Păncești a Culmii Pietricica: traseul de … creasta !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Cu aspectul său de cuestă, Platforma Păncești se înscrie … insidios în peisajul Văii Trotușului, reprezentând astfel o chemare de nerefuzat pentru orice drumeț/montaniard !

 

 

Geografic vorbind, Platforma Păncești reprezintă o substructură a Culmii Pietricica, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… parte a Subcarpaților Moldovei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După cum se vede alăturat, Platforma Păncești, numită de alți geografi Glacisul Orbeni sau Piemontul Orbenilor/Păncești/Orbeni-Păncești, reprezintă treimea sudică a Culmii Pietricica și, deși cel mai aproape de regiunea de câmpie, nu și cea mai joasă !

 

 

 

 

 

 

O șa coborâtă, Bahna – 410 m -, cumpănă de ape între Pârâul  Mare și Pârâul Capăta (> Căpreanu), detașează net Platforma Păncești de segmentul median al Culmii Pietricica, zona sa cea mai înaltă, numită de noi Culmea Principală. Strict morfologic însă, contactul dintre cele două sectoare se realizează într-o șa la fel de joasă –  ce reprezintă cumpănă de ape între Pârâul Siliștei (>Valea Mare) și Pârâul Morcotețu (>Parava) și desparte, administrativ vorbind, satele Dumbrava și Capăta.

 

 

 

După cum se poate vedea din fotoopisul vârfurilor de pe culmea principală a Platformei Păncești, majoritatea acestora au înălțimi între 500 și 600 m, fără rupturi semnificative de pantă, singurele două mai importante fiind de 100, respectiv 125 m; …

 

 

 

… prima imediat după Vârful Ciortolom, a doua după Vârful La Foișor. Denivelarea pozitivă cumulată a traseului de culme, de-a lungul celor cca 30 de km ai ei, este de doar 850 m !

 

 

 

Fotoreportajul traseului:
– Fotodescrierea traseului este un puzzle al unor segmente ale culmii principale, părți ale unore trasee în circuit realizate în diverși ani și în diverse anotimpuri; pe toate fotografiile vor fi, deci menționate datele traseelor din care provin;
– Noi nu am încercat realizarea integralei culmii principale; am făcut-o însă în două etape, plecând din Heltiu, evident, în direcții contrare !
– Accesul la intrarea în traseu – dacă se pleacă din Onești – se realizează ușor pe drumul județean 119 – asfaltat – care leagă Oneștiul de satul Dumbrava; pe acest drum circulă o cursă de transport public, având stație cam în punctul de intrare în traseu; revenirea la Onești din Urechești – punctul terminus al traseului – se poate face pe calea ferată sau auto, existând curse de transport public pe relația Adjud-Onești. Din valea Siretului (Răcăciuni) se poate ajunge în punctul de intrare în traseu pe DJ 206B (parțial neasfaltat), dar doar cu mijloace auto proprii; transportul public e asigurat doar pentru relația Bacău-Rădoaia, astfel că rămâne un segment (Capăta-Rădoaia) de cca 5 km neacoperit, ceea ce s-ar rezolva prin intrarea în traseu de la granița Dumbrava-Rădoaia ! În ceea ce privește ieșirea din traseu spre valea Siretului se poate termina traseul în satul Conțești (coborând spre stânga din punctul de belvedere de după ieșirea din pădure ce urmează imediat Vârfului Pietrosu), satul fiind legat de Adjud prin curse de transport public; din Adjud sau din halta Sascut se poate folosi trenul !
– Cât privește traseul propriu-zis, vom împărți descrierea sa în 3 pași din motive de simplificare a schițelor de traseu, în ideea de a le putea încărca (sic !) cu toponimia necesară cunoașterii zonei și din acest punct de vedere !

Pasul 1:

– durată = cca 3 h (fără popasuri);
– lungime = cca 9 km;
– denivelare pozitivă absolută = cca 400 m.

 

 

 

 

Șaua ce desparte Platforma Păncești de sectorul median al Culmii Pietricica se află la intersecția a două ulițe (neasfaltate) ce se desprind din DN 119  și duc spre satul Capăta.

 

 

 

De aici …

 

… nu avem decât o imagine parțială a cumpenei de ape dintre pâraiele Siliștea/Pârâul Mare și Morcotețu/Parava, granița dintre Platforma Păncești și sectorul median al Culmii Pietricica !

Din șa sunt doar 250 m până la șoseaua asfaltată Onești – Răcăciuni ce străbate satul Dumbrava; …

 

… o urmăm spre stânga, dar după încă 50 m o părăsim cotind iar spre stânga …

 

… pe o uliță ce duce la cimitirul cel nou al satului.

 

Lăsăm ulița asfaltată …

 

… imediat ce trecem pe lângă capela cimitirului.

 

Cât timp vm defila pe lângă gardul cimitirului de pe latura sa estică … analizăm morfologia unui important sector al Culmii Pietricica, cel unde se află topul ei altitudinal, Vârful Benii. Menționăm că pe hărțile topografice mai noi acesta e numit Capăta-Vest, denumire artificială însă !

 

Din colțul nord-estic al cimitirului, cotim cu 90 de grade spre dreapta, suind cvasi-imperceptibil pe sub linia de maximă (sic – !) altitudine a Dealului Gropile. Gropile a fost numele inițial al satului Dumbrava, considerat penibil în raport cu … realitățile anilor 1960; ca și cel al comunei, Râpile, schimbat în Gura Văii !

 

… pe sub linia de maximă (sic – !) altitudine a Dealului Gropile. Gropile a fost numele inițial al satului Dumbrava, considerat penibil în raport cu … realitățile anilor 1960 !

 

După cca un sfert de oră de mers pe culme, coborâm sub ea (în preajma unei ferme) și ne înscriem pe o ulicioară ce ne duce spre Dealul Bălănelu

…

 

…; …

 

… pe care urcăm imediat ce traversăm șoseaua Dumbrava-Răcăciuni.

 

… !

 

După Vârful Bălănelu …

 

… următorul obiectiv este Troița lui Guruiță – loc tradițional de popas !

 

Din capătul estic al Dealui Bălănelu …

 

… coborâm într-o mică șa, dincolo de care vom intra în pădure !

 

Nimic nu tulbură sentimentul de calm absolut, …

 

… nici măcar … diferența de altitudine, apropiată fiind de zero ! Cât despre orientare, nicio problemă; precizăm, doar … în treacăt, că traseul este oarecum marcat, aproape până la capăt, de “H”-urile unui hotar silvic !

 

La un moment dat, la jumătate de oră de la intrarea în pădure, aceasta ne deschide o fereastră largă, drumul curbându-se spre dreapta.

 

Urmează aproape imediat o nouă curbă spre dreapta, către care suim ușor !

 

Chiar în cotul curbei, o bornă silvică marchează racordul dintre culmea principală și Culmea Dealului, un interfluviu … colateral al ei !

 

În dreapta, printre arborii rari, rămași în picioare în urma tăierilor, putem vedea până departe …

 

… departe !

 

Iar ceva mai aproape putem vedea ce ne așteaptă: …

 

Trei trepte cu ruperi de pantă … pozitive …

 

…

 

…, urmate …

 

… de un binevenit loc de popas, la Troița lui Guruiță (pe Google Earth/Maps, Crucea Călătorului). A fost amenajat de un preot local.

 

Drumul și, odată cu el, traseul nostru, ocolește vârful ce domină locul de popas pe o curbă de nivel …

 

… pe care rămânem până sub Piscul Bobeica, al doilea cel mai înalt vârf al Platformei Păncești, …

 

… într-o semișa, pe interfluviul Trestioara (>Scurta) – Orbeni.

 

Drum să-l ocolească nu există, vârful e de top, așa că îl urcăm …

 

… !

 

În continuare vom rămâne pe plai urmând “H”-urile silvice …

 

… !

 

Pe versantul nordic pădurea abia se regenerează în urma unei tăieri relativ recente, …

 

… așa că putem privi și ceva mai departe !

 

Străbatem plaiul larg și înierbat, rămânând aproape de marginea pădurii din dreapta, astfel vom râmâne pe hotarul silvic (“H”) și după ce vom intra în pădure, fără a risca să fim furați de vreunul dintre drumurile de tractore care părăsește culmea !

 

Drumul de culme șerpuiește ușor, atât pe orizontală, …

 

… cât și pe … verticală.

 

În scurt timp ajungem sub un vârf important –  nu prin înălțime -, căci de la el culmea își schimbă direcția spre sud-vest. E nevoie de atenție, deși vârful e marcat cu două borne silvice, …

 

…, …

 

… doar că drumul trece pe lângă el și își păstrează relativa direcție spre sud, …, …

 

… așternându-se pe un interfluviu lateral culmii principale (marcat silvic însă cu două benzi verticale și nu cu “H”-uri).

 

Noi mergem spre sud-vest, direcția din care pleacă de pe vârf și “H”-urile silvice ! Aici pe vârf – al Bârsanului – se sfârșește însă Pasul 1 al traseului și începe …

 

Pasul 2:

– durată = cca 3h 30 min (fără popasuri);
– lungime = cca 10 km;
– denivelare pozitivă absolută = cca 300 m.

 

 

 

 

 

Plecăm în urmărirea “H”-urilor !

 

Pentru vreo două minute ne lipsim însă de ele, preferând drumul de culme pe care îl descoperim ceva mai în stânga de șirul lor; …

 

… dar foarte repede le reîntâlnim, drumul râmânându-le în continuare cel puțin apropiat !

 

O ușoară coborâre anunță șaua ce precede Vârful Cioara Moartă !

 

Urcușul urmează repede și la fel de repede …

 

… ajungem pe el, puțin dezamăgiți că nu are nimic impresionant, în ciuda numelui; …

 

Poate următorul; care e și puțin mai înalt !

 

Nici vorbă !

 

Urmează un segment de plai puțin ondulat …

 

… cu slabe ruperi de pantă …

 

… având diferențe de altitudine neimportante.

 

Chiar și cel mai înalt vârf al Platformei Pănceștilor, Piscu Înalt, nu se detașează cum ne-am aștepta în raport cu numele; …

 

… astfel că mai că nu ne-am dat seama că l-am și depășit !

 

Imediat ce coborâm de pe Piscu Înalt, în stânga drumului, ajungem pe un drumeag lateral, în Poiana lui Frenț, …

 

… un … irezistibil loc de popas !

 

Ne reinstalăm pe drumul de culme; după câteva minute, aceasta își schimbă direcția dinspre sud spre sud-est, dar drumul o face mai drastic, lăsând marcajul silvic, un timp, în drepta, …

 

… reîntâlnindu-se repede !

 

Mult timp încolo culmea are versantul sudic acoperit de o pădure rară, rărită sau chiar defrișată; e Plaiul Heltiului !

 

Nici nu prea urcăm, nici nu coborâm !

 

Pe Culmea Mihăilesei, o masă cu bănci ne îmbie la popas; dar n-a trecut decât jumătate de oră de la precedentul !

 

Pentru un timp, drumul intră mai în pădure, …

 

… pentru a ocoli Vârful lui Cojan !

 

Dincolo de el mergem pe Plaiul lui Cojan …

 

…, …

 

… până ajungem la un fel de gol, … datorat defrișărilor recente de pe versantul nordic al culmii …

 

…

 

… !

 

După încă o bucățică de plai orizontal urmează urcușul pe Vârful de la Drumul Leșului !

 

Din pădurea din stânga … ne face cu ochiul un … ochi de apă, martor al zăpezilor de peste iarnă !

 

Și totuși balta nu pare a fi chiar efemeră !

 

Urcăm pe Vârful de la Drumul Leșului – ceva mai … serios …

 

… -, …

 

… în doi pași, al doilea ceva mai … șchiop !

 

Imediat urmează un vârf ceva mai insignifiant – prin … platitudinea sa – Vârful de la Fundul Pietroasei – marcat silvic, dar numărul bornei este ilizibil. Din acest vârf se desprinde spre nord un lung interfluviu: Valea Seacă – Păncești !

 

Vârful de la Fundul Pietroasei văzut de pe interfluviul respectiv !

 

Coborâm de pe vârf și urcăm imediat pe altul de același (mic) calibru, …

 

urmând o șa mai lungă și nu foarte joasă, …

 

… de unde suim pe Vârful de la Drumul Cașinului !

 

Îl depășim ușor, nefiind înalt, …

 

… contând doar ca reper, prin șaua de sub versantul său estic trecând un tradițional drum ce lega văile Trotușului și Siretului !

 

În continuare culmea este relativ calmă – din punct de vedere altitudinal; …

 

… va urma, curând, un vârf cu … anvergură: Ciortolomul ! Până la el vom traversa o zonă relativ liberă de pădure spre sud, …

 

… ceea ce lasă cale liberă privirilor noastre !

 

O șa (prea) joasă premerge lungul urcuș ce ne va duce în final pe vârful Dealului Ciortolom !

 

Avem de învins 60 de metri diferență de nivel …

 

…; …

 

… înaintea ultimilor 15 m avem un … interval de respiro !

 

Vârful este puțin lateral față de drum și e foarte ușor de ratat putând fi mascat de vegetație sau ascuns în ceață; …

 

… chiar dacă pe el este ridicată o bornă zdravănă – în 1963 de către Direcția Topografică Militară.

 

 

Dacă n-am observat vârful/borna și continuăm traseul pe drum, …

 

… mai avem o șansă de nu rata vârful: un “H” abia vizibil pe trunchiul unui cireș !

 

Pe ultima hartă topografică militară (anii 1960) vârful este înscris cu altitudinea de 470,7 m sub numele de Vârful Babei, nume împrumutat de la cel al văiugii ce pleacă de sub el, o obârșie a pârâului Păncești. Localnicii numesc însă vârful și dealul ce-l are ca punct culminant Ciortolom; așa apare și pe hărțile topografice mai vechi, cu altitudinea de 474 m ! Acest nume este format din ‘ciort’ = ‘drac’ și ‘lom’ = ‘ruptură’ – provenite din slava veche -, ca atare, ‘Ciortolom’ = ‘locul în care dracul își rupe gâtul’ !
Aici, pe Vârful Ciortolom, se sfârșește Pasul 2 al traseului !

 

Pasul 3:

– durată = cca 5 h (fără popasuri);
– lungime = cca 14 km;
– denivelare pozitivă absolută = cca 250 m

 

 

 

 

 

Coborâm de pe vârf – trecând pe lângă “H”-ul abia vizibil, ajungând la drumul pe care l-am părăsit pentru a vizita vârful. Trebuie să spunem că de aici “H”-urile care urmăresc cu fidelitate linia de maximă altitudine a culmii principale nu mai pot fi regăsite din cauza tăierilor de pe culme și a regenerării incipiente, dar sălbatice a pădurii. Așa că vom continua să mergem pe drum, spre stânga, acesta evitând abruptul în care se lasă culmea principală spre est.

 

Imediat ajungem la o intersecție marcată de o bornă silvică !

 

Spre stânga drumul se așterne pe interfluviul Păncești – V. Fânațelor, iar cel în dreapta pe un mic interfluviu dintre două obârșii ale Văii Fântânelelor, marcat silvic cu benzi roșii simple; …

 

 

… un timp, vom coborî pe el, …

 

… cam un sfert de oră, …

 

… până întâlnim, plecând spre dreapta, o derivație a drumului, de fapt, drumul principal, …

 

… pe care vom merge de-a coasta, cca 10 minute, …

 

… până ajungem din nou pe coama culmii principale, cea marcată cu “H”-urile silvice !

 

Drumul se aține la marginea superioară a versantului sudic al culmii, făcând un ocol larg al principalei obârșii a pârâului Fântânelele.

 

… până ajungem în șaua determinată de aceasta; …

 

Laua este marcată de două borne silvice, ușor de reperat, dar și de o bornă de hotar de proprietate, veche de un secol, ce marchează limita sudică a pădurilor ce au aparținut lui Jacques Menachem Elias (1844-1923), moșier, industriaș, bancher, însă și un filantrop român, de origine evreiască, care și-a lăsat imensa avere Academiei Române. El este cel care a înființat prima fabrică de zahăr din România (în 1875), la Sascut (desființată în ultimii ani), și a dispus prin testament construcția Spitalului Elias din București !

 

Sinteză … satelitară a traseul parcurs în primele 45 de minute ale Pasului 3 !

 

Plaiul culmii principale continuă blând, fără … convulsii altitudinale …

 

…, …

 

… începând, de la un punct să suie lent …

 

…, …

 

… mai mult sau mai puțin, până pe vârful plat al Dealului Fântânelele, marcat de borna silvică I 59, …

 

… dar și de una a moșiei Elias !

 

Urmărind “H”-urile culmii principale suim pe un vârfuleț ce domină, spre sud și nord văile a două văiugi omonime – Bălcuța -, de unde și nuimele pe care i l-am … împrumutat și vârfului !

 

Urmează un sector de culme ceva mai bine conturat, fiind relativ rectiliniu și ceva mai înălțat; …

 

… precede vârful Gorganu !  De pe Vârful Fântînelele până aici culmea a trecut de la direcția est la sud; …

 

De la Gorganu spre următorul vârf se merge iar pe direcția est, de unde …

 

… o luăm iar spre sud, …

 

… până pe Vârful Foișorului !

 

Vârful poate fi evitat (fără cine știe ce câștig), drumul de culme trecând pe sub el, pe versantul său nordic, dar poate fi recunoscut datorită bornei silvice I 26 de sub el; aceasta marchează accesul pe Dealul Bălcuței, numit așa pentru că formează versantul drept al pârâului omonim.

 

Apropo de borne, să spunem că, de-a lungul traseului dintre vârfurile Fântânelele și Foișorului, se întâlnesc încă vreo câteva borne ale hotarului moșiei Elias !

 

De sub Vârful Foișorului culmea se îndreaptă rectiliniu și în coborâre, ușoară la început, …

 

… apoi susținută, …

 

… până în Șaua Lacului, traversând întâi banda defrișată …

 

… de sub linia de înaltă tensiune, …

 

… de unde mai avem doar 5 minute …

 

… până în Șaua Lacului; …

 

… unde chiar a fost cândva un mic lac !

 

Altitudinea medie este cu cca 100 m mai mică decât cea a culmii de dinainte de Vârful Foișorului, aspect care se … resimte de-a lungul traseului, care nu e departe de cvasiorizontalitate; …

 

… iar micile înălțări ale culmii sunt estompate de drumul pe care mergem – ce rămâne, cât se poate, fidel curbelor de nivel din jurul valorii de 400 m; și noi la fel !

 

Doar în preajma ultimului vârf … adevărat al traseului nostru, Pietrosul, (parcă) suim puțin !

 

De această dată, lăsăm drumul și urcăm …

 

de-a binelea …

 

… până … sus, pe vârf !

 

Deși cel mai mic dintre vârfurile reper ale Platformei Păncești este singurul cu ceva-ceva belvedere !

 

 

Coborâm de pe vârf spre nord-est, evitând astfel vegetația încâlcită, …

 

… și ajungem la drumul ce încinge vârful pe versantul său nordic, …

 

… apoi, imediat, la o intersecție de unde schimbăm direcția spre sud-est !

 

După doar 1 km de drum plat – gen alee de parc – …

 

… ieșim din pădure …

 

… între tarlale agricole.

 

Continuăm pe drum doar vreo jumătate de kilometru, până în punctul de unde acesta cotește brusc spre stânga, noi luând-o spre dreapta, …

 

… către pădure …

 

… !

 

Drumul merge paralel cu marginea ei, ținându-se la o oarecare distanță de ea; …

 

… iar când se apropie de ea, gata să intre în ea, noi părăsim drumul, rămânând atașați de marginea tarlalelor agricole din stânga …

 

…

 

…

 

…, …

 

… intrând în cele din urmă în pădure prin colțul nordic al laturii vestice a acesteia !

 

Ne preia imediat un drum forestier ce ne va conduce spre marginea de nord a pădurii, …

 

… râmânând paralel cu ea, dar în interiorul pădurii (mai mult sau mai puțin) !

 

Ușor, ușor drumul se arcuiește, schimbându-și direcția, de la est spre sud-est !

 

Ne scoate din pădure după cca trei sferturi de oră !

 

Aici este extremitatea estică a Platformei Păncești, din punct de vedere turistic; morfologic vorbind, ea continuă dincolo de Dealul Poiana Lungă, pe deasupra văii Humăriei, încă vreo 3 km, de unde se … topește în … câmpie (de fapt, Culoarul Siretului) !

 

Urmăm drumul spre sud, pe lângă pădure, …

 

… dar imediat ce cotim pe după colțull ei sudic, mai intrăm puțin în ea, cât să ocolim văiuga seacă a pârâului Danciu.

 

Imediat ce reieșim din pădure, o luăm din nou spre sud, către satul Urechești.

 

Drumeagul se … repede spre sat, …

 

… asfaltându-se imediat ce ajunge la biserică; de aici mai avem doar 200 de metri …

 

… până la podețul de peste Străminoasa, dincolo de care este o mică … piațetă, unde, zicem noi, e capătul traseului ! De aici mai e un kilometru până la DN 11A (Adjud-Onești) și încă jumătate până la halta CFR.

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !