Munţii Nemira – prezentare generală

Localizare

Munţii Nemira reprezintă extremitatea sud-estică a părţii centrale a Carpaţilor Orientali, fiind cuprinşi între: Munţii Ciucului – la vest şi nord, Munţii Vrancei – la est şi Depresiunea Târgu Secuiesc – la sud. De vecinul din vest, Munţii Repatului, parte a Munţilor Ciucului, Munţii Nemira sunt despărţiţi de văile: Estelnicului (afluent al Râului Negru),  a Apei Line (una dintre obârşiile Bărzăuţei – afluent al Uzului), şi a Bărzăuţei – în continuarea confluenţei dintre Apa Lină şi Apa Roşie (cealaltă obârşie principală a ei); pe cumpăna de ape dintre primele două văi se realizează trecerea dintre cei doi vecini. Spre nord, între Munţii Nemira şi Munţii Ciucului, reprezentaţi de Obcina Lapoşului, se interpune valea Uzului (cu lacul de acumulare de pe ea, Poiana Uzului). Câteva dintre contraforturile estice ale culmii principale a Munţilor Nemira se întind spre nord-est până în valea Trotuşului, dincolo de care se ridică Munţii Berzunţi. Valea Oituzului realizează şi ea o despărţire netă între Munţii Nemira şi Munţii Vrancei (ce aparţin grupei sudice, de Curbură, a Carpaţilor Orientali) care, din culmea lor sudică,  Lepşa-Zboina Neagră, îşi întind între Oituz şi Caşin unul dintre cele două picioare: Stânişoara-Dobru-Piatra Runcului. În sud-est, din Munţii Nemira se trece prin Pasul Oituz în Munţii Vrancei, pe culmea Muntele Negru-Muşat, extremitatea sudică a Munţilor Breţcului – cum mai este numită creasta vestică a Munţilor Vrancei.

Geologie

Doar corelând poziţia relativ extrem estică a Munţilor Nemira în cadrul Carpaţilor Orientali, cu informaţiile geotectonice legate de şariajul pânzelor, se poate explică structura lor geologică. Se remarcă preponderenţa flişului extern sau marginal (paleogen) – alcătuit din roci cu duritate mare, între care gresia (silicioasă) de Tarcău are o prezenţă pregnantă. Flişul intern, cretacic – în care predomină roci mai moi, friabile (marne, gresii calcaroase, şisturi negre etc.) – ocupă doar vestul Munţilor Nemira. Structura gelogică se reflectă în aspectul structural al acestor munţi: cu orizontul celor mai mari înălţimi (desfăşurat de-a lungul unui sinclinal), ce ocupă, împreună cu picioarele lor estice, cea mai întinsă parte a spaţiului lor geografic, şi cu o cădere destul de drastică de înălţime în vest, corespunzătoare ariei de obârşie a Bărzăuţei; suprafaţa vastă şi plată a acesteia are, mai curând, aspectul unei depresiuni, fiind totodată anormal de înaltă pentru o depresiune.

Geografie

Morfologic vorbind, Munţii Nemira îşi evidenţiază o culme principală, cu păduri dese întrerupte de poieni largi, extinsă pe o lungime de 32 de kilometri, pe direcţia sud-nord ce o face uşor de abordat dinspre oricare dintre vecinii săi. În sud, trecerea din munţii Vrancei se face prin pasul Oituz (866 m). Spre vest, racordul cu Munţii Ciucului se realizează în Pasul Cărpineni (980 m), prin intermediul unei culmi secundare, desprinse din cea principală din Vârful Capul Vitei (1472 m). Acest vârf împarte, totodată, culmea principală în două sectoare net diferite din punct de vedere al morfometriei, dar şi al aspectului.
Sectorul nordic are în cuprinsul său cele mai înalte culmi: Şandru Mare (1640 m), Şandru Mic (1579 m), Micheş (1559 m), Nemira Mică, supranumit Ţiganca (1627 m), Poiana de Vânat (1603 m), Nemira Mare (1649 m), Vârful Crucii (1614 m), Farcu Mare (1496 m), Farcu Mic (1364 m), Botul Farcului (1289 m). Urmează o prăbuşire bruscă a înălţimii, până la cota de 500 de metri – corespunzătoare văii Uzului –, pe o lungime de 5 km. (Pentru a vedea imagini ale sectorului nordic, executaţi click aici !)

Sectorul sudic al culmii principale marchează chiar din Vârful Capul Vitei o scădere constantă, dar lentă, a înălţimii, ieşind în evidenţă vârfurile: Ceangău (1398 m), Dolia Mare (1328 m), Ghepar (1303 m), Vârful Baciului (1250 m), Boca (1204 m), Mailat (1046 m), Vârful Vişinului (998 m), Aluniş (937 m). Ca aspect, sectorul nordic aduce mai degrabă a creastă, pe când cel sudic apare ca o succesiune de plaiuri largi. (Pentru a vedea imagini ale sectorului sudic, executaţi click aici !)

Din sectorul nordic al culmii principale se desprind către est picioare, unele lungi de 10-15 km, numite Plaiurile Nemirei. Din Şandru Mare pornesc Plaiul Căprioarei şi Capra-La Cireş-Pufu-Ţega-Cireşoaia; din Poiana de Vânat se îndreaptă spre vale Cleja-Dosul Ciungetului; din Nemira Mare, Plaiul Ciungetului-Streaja Mică; din Vârful Crucii pleacă Plaiul Rugetului-Secătura Grozei-Dealul Mare; iar din Farcul Mare, Plaiul Prihodiştei. Dinspre vest, culmea principală este susţinută de câteva contraforturi scurte: Plaiul Lung-Javoros, spre Şandru Mare; Loberţ-Fântâna Bună-Ţiganca, spre Nemira Mică şi Chilişca Mare-Chilişca Mică-Poiana Stânei, spre Nemira Mare.

Pe culmea secundară ce face legătura cu Munţii Ciucului, îndreptată fiind spre vest, se semeţesc vârfurile Mihalţ (1307 m), Vârful Negru (1203 m), Plopiş (1103 m) şi Răchitiş (1179 m). Prezintă şi ea câteva braţe: spre sud, cele mai lungi pleacă din Vârful Negru, din care se desprinde Braţul Trecătoarei-Bărbosul, şi din Răchitiş, Vârful Popii-Pietrosu-Sf. Mihail; spre nord, se alungeşte din Răchitiş Măgura Frasinului-Bărzăuţa.

Din sectorul sudic al culmii principale, din vârful Ghepar,  pleacă spre est o culme secundară, Muntele Mic-Caraslăul Mare, care se prelungeşte, spre nord, cu un lung plai, Cernica-Păltiniş-Coşna. Tot din acest sector, Vârful Boca trimite spre est Dealul Caraslău, iar Vârful Mailat, plaiul Siko-Micica, îndreptat spre sud-vest.

Organizarea reţelei hidrografice este în concordanţă cu a celei orografice, fiind determinată de aceasta din urmă. Sumar, se poate spune că doar două mari bazine hidrografice, Oltul şi Trotuşul, îşi dispută densa reţea hidrografică a Munţilor Nemirei, limitele suprafeţelor aferente fiind determinate extrem de limpede: astfel Oltul, prin intermediul, Râului Negru, adună toate apele cu obârşiile pe versantul sudic al crestei secundare Capul Vitei-Pasul Cărpiniş, precum  şi pe acelea care izvorăsc din versantul vestic al sectorului sudic al crestei principale.

Apele adunate de Trotuş pot fi şi ele subsumate unor subreţele clar delimitate orografic: izvoareale care curg de pe versantul estic al sectorului sudic al culmii principale de sub culmea secundară Ghepar-Muntele Mic, ca şi cele de pe versantul sudic al acestei culmi secundare, împreună cu acelea de pe versantul estic al plaiului Muntele Mic-Păltiniş-Coşna sunt tributare Oituzului. Râul Slănic colectează  pâraiele versanţilor nordic şi vestic ai aceleiaşi culmi secundare, inclusiv ale plaiului aferent, la care se adaugă cele din spaţiul delimitat de versantul estic al restului sectorului sudic şi de versanţii sudic şi estic ai plaiului Şandru Mare-Pufu-Cireşoaia. Râul Dofteana, afluent al Trotuşului, culege izvoarele ariei delimitate de versanţii nordic şi vestic ai plaiului Şandru Mare-Pufu-Cireşoaia, de versantul estic al sectorului nordic al crestei principal de sub plaiul Nemira Mare-Ciunget-Dealul Maşcaşu şi de versanţii sudic şi estic ai acestuia din urmă. În Uz se varsă apele de pe versantul estic a ceea ce a mai rămas din sectorul nordic al culmii principale, ca şi de pe versanţii nordic şi vestic ai plaiului Nemira Mare-Ciunget-Dealul Maşcaşu. Toate celelalte ape, de pe versantul vestic al sectorului nordic al culmii principale şi de pe cel nordic al culmii secundare Capul Vitei-Pasul Cărpiniş curg în Bărzăuţa (incluzând şi cele două principale pâraie de obârşie ale sale, Apa Roşie şi Apa Lină), deci indirect în Uz.

Turism

Restrângând aprecierile doar la turismul montan, constatăm că, din acest punct de vedere, Munţii Nemira nu se bucură de un interes, nici măcar mediu. La acest fapt contribuie esenţial şi lipsa informaţiilor despre ei. Se poate ajunge la ei din orice direcţie, pe rute importante ale transportului public (DN 11, DN 11B, DN 12A, DN 12B, CF 501) care înlesnesc intrarea, prin numeroase puncte, în trasee uşor abordabile, ce subsumează şi o minimală şi relativ suficientă reţea de marcaje turistice, în parte refăcută. De jur împrejurul lor au fost dintotdeauna, dar s-au extins considerabil, ca număr, baze de cazare: mai vechilor staţiunea Slănic-Moldova, Popasul Poiana Sărată, Motelul Oituz (Hanul Lina), hotelurilor din Târgu Ocna şi Oneşti, li se adaugă numeroasele pensiuni turistice de pe văile Caşinului (ardelean) – care suplinesc dispariţia staţiunii Perla Caşinului –, Oituzului, Slănicului, Trotuşului, Uzului.

Ca atare, e lesne de înţeles scopul demersului nostru: suplinirea clamatei lipse de informaţii. Adăugăm noi şi, sperăm, convingătoare date despre valenţele turistice ale acestor munţi.

Bibliografie:

1. Albotă, Mihail – Munţii Nemira. Ghid turistic, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983
2. Roşu, Alexandru – Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. Săndulescu, Mircea – Geotectonica României, Editura Tehnică, Bucureşti, 1984
4. Văcăraşu, Iulia – Valea Trotuşului, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980
5. Zsigmond, Enikö & DIMAP Bt. – Munţii Nemira – hartă turistică – 1: 60.000, Budapesta, 2007

11 Comments

  1. Din Dofteana cum pot ajunge pe Vârful Nemira Mare (vreau să ajung pe jos ori cu bicicleta)!

    • Traseul descris pentru Bălțile Nemirei se pretează și pentru Nemira Mare (inclusiv pentru bicicletă), doar că se merge pe cruce albastră până la capăt (în Șaua Nemirei), de unde, pe bandă albastră, spre nord, se suie pe Nemira Mare.

  2. Buna ziua,
    Locuri de cort gasim pe acolo?

    • Sigur ! Dacă vă interesează vreo zonă anume, întrebați; dar, ca exemplu, cei care doresc să realizeze traseul culmii “principale” (Șandru Mare – Botul Farcului) găsesc un loc de campare excelent (la mijlocul traseului, șa inierbată, izvor) în Șaua Nemirei (Între Nemira Țiganca și Nemira Mare) !

  3. Buna ziua!
    Am urmarit cu interes materialul dumneavoastra cu privire la muntii Nemira.
    Care sunt geomorfositurile cele mai rare din zona si care sunt masurile de protectie?
    Va multumesc

    • Din punctul nostru de vedere … sar în ochi:
      – Uriașa depresiune intramontană de la izvoarele Bărzăuței (Apa Lină & Apa Roșie);
      – Vârful Nemira Țiganca;
      – Bâlțile Nemirei.
      Toate sunt incluse in site-uri declarate și, teoretic, protejate !

  4. Tronsonul de la intersectia traseului de creasta cu traseul banda albastra ce vine de la Slanic Moldova a fost rectificat cu banda albastra in toamna anului 2013 si mai nou serviciul salvamont Bacau a marcat cu bulina rosie de la intersectia cu Varful Sandru, pana pe Vf. Sandru. Important! mai sus putin de fosta Cabana Ungureasca pe traseul cruce rosie s-a reconstruit un nou refugiu cu 7-8 locuri, la prici( cred ca acum au terminat si soba).
    Traseul Pasul Oituz- Vf. Sandru se parcurge in cca. 5-6 ore in conditii normale(fara zapada). Daca ninge abundent va sfatuiesc sa nu abordati Nemira(drumurile de acces sunt troienite si fara schiuri de tura este dificil de inaintat).
    Pe data de 21 sept. 2014, intentionăm să parcurgem traseul ce trece prin Nemira Mica, Nemira Mare, Băltile Nemirei si vom mai pune acele benzi galbene, vizibile de la cca. 25-30m).
    De la Baltile Nemirei se poate coborî pe Râul Negru- Bălătău- Sălătruc, in cca. 4 ore, fără a incerca sa mergeti pe Plaiul Ciungetului, zona slab marcata!
    Locuri de adăpost nu aveți decât cele menționate în zona Sandru si stânele de sub Nemira Mare spre Bărzăuța.

  5. Apreciez rapiditatea răspunsului dumneavoastră.

    Planul meu este să plec, dacă este vreme cât de cât bună (fără zeci de litri de precipitaţii, fără vânt extrem de puternic şi fără temperaturi medii negative), undeva între 7- 12 noiembrie, plecând astfel după data la care, în jurnalul altui pasionat călător, am citit că s-au mai întâlnit turme de oi într-un munte ceva mai nordic, în Călimani. În felul acesta, chiar dacă aş pleca singur, aş reduce riscul de a mă confrunta cu câini ciobăneşti. Totuşi, istoricul datelor meteo găsite pe freemeteo.ro indică în ultimii 25 de ani şi ani în care luna noiembrie a fost mai rece decât doresc eu. Voi urmări şi prognozele şi voi decide şi în funcţie de ele.

    Dacă există semnal GSM până pe Nemira Mare, zona în care intenţionez să campez, înseamnă că pot anunţa familia că am trecut cu bine peste ultima noapte pe munte, rămânând să aştepte noi veşti de la mine când ajung în Sălătruc.

    Mai concret, m-aş organiza astfel:

    -sosesc în Breţcu seara, cu trenul; merg (cel mai probabil la frontală) de-a lungul şoselei până în apropierea pasului Oituz; aici intenţionez să montez cortul

    -a doua zi (prima pe munte), orientându-mă după fotografiile pe care le-aţi postat, mi-am propus să urc până în poiana de pe Vf. Ceangău

    -a doua zi pe Nemira îmi propun să o termin în zona Vf. Nemira Mare unde, tot în fotografiile dumneavoastră, am văzut că există o poiană destul de vastă

    -a treia zi intenţionez să caut Bălţile Nemirei (sper să le şi găsesc, dacă tot am aflat despre ele din articolul pe care l-aţi scris despre lacurile de alunecare) după care să cobor cât mai pe culme pe Plaiul Ciungetului spre Sălătruc sau, dacă mă voi mişca suficient de repede şi voi mai avea poftă de aventură, direct spre Dărmăneşti peste dealuri; aici intenţionez să mă cazez la o pensiune sau, dacă găsesc locul potrivit, să campez; ultima zi (a cincea pe drum) aş dedica-o retragerii cu trenul spre Bucureşti

    Vi se pare realizabil proiectul?

    Precizez că merg pe munte de aproape 30 de ani, am mai făcut drumeţii cu cortul (inclusiv iarna, prin Piatra Mare, Baiului şi Bucegii sudici), sunt perfect conştient că ziua este scurtă în noiembrie, intenţionez să intru în traseu cât mai devreme (în jurul orei 7:00), intenţionez să reduc riscurile unei întâlniri cu animalele sălbatice făcând relativ constant un zgomot discret (un aparat de radio pornit cu volum redus pentru mine dar suficient de tare încât să fie auzit de animale) şi ţinând mâncarea peste noapte departe de cort, cât mai la înălţime. De asemenea, seara şi dimineaţa intenţionez să mănânc departe de cort.

    Până la data plecării mă voi familiariza în continuare cu zona parcurgând articolele scrise de dumneavoastra şi de alţi vizitatori ai Nemirei, adunând date cu care să completez documentaţia iniţială formată din harta Dimap, ghidul din colecţia Munţii Noştri şi datele GPS disponibile pe alpinet.org. Dacă voi simţi că mai pot afla de la dumneavoastră informaţii utile voi îndrăzni să vă mai deranjez.

    Oricum, dacă excursia se va concretiza, vă voi anunţa la întoarcere cum mi-a mers.

    Vă mulţumesc pentru timpul acordat!

    • Proiectul dv. este fezabil (având în vedere experiența de montaniard pe care o aveți) și vă urăm mult succes în ducerea lui la bun sfârșit !
      În ideea că v-ar putea fi de folos, vă prezentăm câteva aspecte legate de traseu:
      – Dacă ajungeți în Brețcu prea târziu, puteți pune cortul pe valea Brețcului și sui a doua zi spre Pasul Oituz pe un traseu scurt, descris de noi pe http://www.muntesiflori.ro/bretcu-nemira-vrancea/; aveți suficient timp să ajungeți pe Vf. Ceangău.
      – Marcajul bandă roșie, din Pasul Oituz până la Capul Vitei, a fost refăcut, nu foarte profesionist însă (intersecțiile importante nu sunt atent semnalizate, lipsesc stâlpii în zonele de pășune, consistența semnelor suferă pe anumite sectoare).
      – În urma ultimei acțiuni de remarcare în zonă s-ar putea să fi rămas banda roșie și de la Capul Vitei spre Șandru Mare; greșeala s-ar putea să se fi îndreptat și semnele să fi fost înlăturate sau înlocuite cu puncte roșii, dublate apoi de benzi albastre, cărora ar trebui să li se alăture ulterior și cruci roșii).
      – Nu ratați derivația spre Vf. Șandru Mare; e un punct de belvedere !
      – Vă sugerăm ca, din Șaua Șandrului (Porțile de Vânt) să urmați linia crestei și să urcați pe Nemira Mică, cel mai pitoresc vârf al Munților Nemira (cândva, această variantă era marcată, tot cu bandă albastră; câteva semne încă se mai văd).
      – Traseul din Șaua Șandrului, peste Nemira Mică, până la Bălțile Nemirei este prezentat de noi pe http://www.muntesiflori.ro/creasta-nemirei/.
      – Traseul de la Bălțile Nemirei, pe Plaiul Ciungetului, până pe Dl. Stega Mică (de unde se coboară spre fostul lac Bălătău) este descris de noi pe http://www.muntesiflori.ro/salatruc-baltile-nemirei/.
      – Aceeași postare prezintă o altă variantă, mult mai pitorească (având în vedere dispariția Lacului Bălătău), de terminare a traseului în Sălătruc.
      – O posibilă coborâre în Dofteana am descris-o pe http://www.romania-natura.ro/node/882 (dacă vă interesează vă putem trimite ppt-ul original, animat și cu muzică).
      – Dacă optați pentru înnoptare în Dărmănești (coborâre prin Sălătruc), există o pensiune aici. Cum, duminică, trecem prin Dofteana, ne vom interesa dacă există vreo pensiune în sat.
      Dacă mai aveți nevoie de alte amănunte privind traseul, nu ezitați să ni le cereți!
      Din nou, succes !

  6. Buna ziua,
    Am parcurs cu interes datele oferite de dumneavoastra cu privire la Munţii Nemira. Mi-am propus să ajung pe acolo în această toamnă şi am găsit pe muntesiflori.ro multe informaţii utile.

    Sunt totuşi două aspecte despre care nu am gasit detalii dar le consider importante în organizarea drumeţiei.

    Mi-aţi putea spune data aproximativă la care obişnuiesc să se retraga turmele de oi de pe Nemira?

    M-ar mai interesa situaţia semnalului GSM de voce şi date pe traseul Pas Oituz- Mailat- Boca- Ghepar- Ceangău- Capul Vitei- Şandrul Mare- Nemira Mică- Nemira Mare- Bălţile Nemirei- Plaiul Ciungetului- fostul lac Bălătău- Sălătruc.

    Mulţumesc!

    Adrian Negoiţă

    • Pe traseul pe care îl sugerați, puteți întâlni turme de oi în zonele Vf. Boca și Vf. Ghepar; retragerea turmelor are loc la mijlocul lunii octombrie.
      Cât privește semnalul GSM, sunt probleme pe sectorul Nemira Mare – fostul lac Bălătău.
      Dacă doriți și alte informații, în măsura în care vă putem răspunde, o vom face cu plăcere.

Leave a Reply to Marelena & Radu Puscarciuc Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.