Muntișoarele Munților Vrancei

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Ațintindu-ne atenția asupra zonei centrale a Munților Vrancei, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… ne vom focusa interesul doar pe unul dintre brațele-componente ale acesteia: Tichertu-Muntișoarele; …

 

 

 

 

… ba, chiar pe mai puțin de atât: interfluviul Alunu – Năruja, Zăbala, Putna, Coza (în aval de confluența ei cu pârâul Păstarea), …

 

 

 

… numit Culmea Muntișoarele !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ea este bine individualizată în peisaj, fiind vizibilă în toată … plenitudinea ei de pe culmea Muntelui Coza – începând de la Cârnituri și până în Golul Cozei !
E și firesc să fi fost atrași de aceasta, în ideea de a o cutreiera și cu piciorul, nu doar cu privirea. În parte am și făcut-o; ce și cum, se va vedea în fotoreportajul de mai jos !

 

Traseu (15 mai 2021): PODU ȘCHIOPULUI/VETREȘTI-HERĂSTRĂU – Dl. Mănăstirii – Dl. Păstrăvului – Dl. de la Piatra Roșie – Vf. Voloșcani – Vf. Piatra Roșie – Vf. Muntișoarele – Poiana Zimcea – Vf. Via Draci – Curmătura de la Măgură – Măgura Spinișu – PODU ȘCHIOPULUI

Durată: 13 h
Lungime: cca 21 km
Denivelare absolută: cca 1.500 m
Dificultate: medie+

Fotoreportaj:

Am găsit ca loc de parcare un mic tăpșan de lângă, la propriu, Podu Șchiopului, un mic pod peste pârâul Neagra, aflat chiar la ieșirea, spre amonte pe valea Nărujei, din satul Podu Șchiopului. Intrarea în traseul per pedes este la aproape 100 de metri de parcare.

 

O cărare lată, marcată cu punct roșu, ne suie pe Dealul Mânăstirii !

 

Ieșim repe din pădure în marginea unei poienii largi în care se află Mânăstirea (de maici) Valea Neagră, inițial, schit de călugări înființat în 1755 de un preot dintr-un sat apropiat, Spinești. În incinta mânăstirii se află și biserica veche, de lemn, declarată monument istoric.

 

Părăsim poiana, din capătul căreia, o ulicioară scurtă …

 

… ne scoate la drumul asfaltat ce deservește micul cătun Valea Neagră.

 

După jumătate de kilometru, imediat ce depășim ultima casă a cătunului, aflată în stânga șoselei, cotim spre stânga, pe un drum de pământ …

 

… care ne suie pe, să-i spunem, plaiul Dealului Mânăstirii, …

 

… acoperit de iarbă, larg deschis spre împrejur !

 

Suim ușor, trecând pe lângă câteva odăi sezoniere și intrăm în pădure; …

 

… ușor-ușor, drumul cotește dinspre nord-vest, spre vest !

 

Într-un luminiș, la o intersecție de drumuri supravegheată de un stand de vânătoare !

 

Imediat apoi, ieșim la un axial forestier ce taie coastele întregului contrafort sudic al Culmii Muntișoarele ! Suntem la o oră și jumătate de la intrarea în traseu !

 

Curând – în 5 minute – traversăm obârșia pârâiașului Văcăria, …

 

… iar în următoarea jumătate de oră încă două: a Bursucului/Negru și a Gromnicului/Păstrăvului, …

 

… ajungând pe muchia Dealului Piatra Roșie. Un drum de tractor suie pe ea; …

 

… îl urmăm …

 

… până pe culmea Piatra Roșie, …

 

… în preajma Vărfului Voșoșcani, pe care îl vom ocoli …

 

… pe versantul său sudic, revenind repede pe muchie.

 

O șa blândă precede,  …

 

… firește, urcușul, …

 

… de această dată, … obligatoriu, pe un vârf semeț, zdrumicat de stînci răzlețe, lipsit însă de belvederi !

 

Îl părăsim, … repeziți și de panta sa iute !

 

Urcăm lejer spre Vârful Pietrei Roșii; …

 

… pe o potecă, în final, puțin … expusă …

 

… unor micro-belvederi: cu Piatra Roșie în prim-plan !

 

Vârful …

 

… este ceva mai darnic cu … vederile primprejurului !

 

Până pe următorul vârf și după, poteca mai traversează câteva porțiuni expuse abruptului nordic, ici-colo stâncos, cu mici belvederi.

 

Urmează o coamă lungă, slab denivelată, …

 

… care ne duce până pe Vârful Muntișoarele; acesta âi este numele, deși e în afara culmii, cea numită a Muntișoarelor !

 

Lipsa pădurii de pe versantul sudic al vârfului lasă puțin loc  pentru o priveliște cât de cât largă spre subcarpați !

 

Așa că nu prea avem de ce zăbovi pe vârf, drept pentru care îl părăsim, coborând pe versantul său nordic, dar pe direcția nord-vest, în vreo 10 minute, circa 100 m diferență de nivel, …

 

… până într-o șa lată.

 

De aici, ne preia un drum forestier ce pare să ne promită că nu va trebui să reurcăm – pe Colocani – altitudinea pierdută de pe Vârful Muntișoarele, ci vom continua de-a coasta; …

 

… cât de cât și doar vreo 10 minute pe drum, până ce acesta părăsește brusc direcția nord, pentru vest !

 

Noi ținem nordul, râmânând, oarecum, pe aceeași curbă de nivel !

 

Totuși, avem în vedere să suim în următoarele 20 de minute circa 30 m în altitudine …

 

… pentru a prinde un drum forestier venit de jos la un vechi parchet, în curs de regenerare în urma unor exploatări (posibil) accidentale (doborâtură de furtună sau alunecare de pământ) !

 

Timp de 15 minute ne … regenerăm și noi forțele pe drumul neted și orizontal …

 

… care ne scoate în Poiana Zimcea !

 

Drumul trece pe lângă Stâna Colocanilor, pe la poalele Zimcei !

 

Tăiem un fragment de pădure și ieșim …

 

… în capătul de sus al unei lungi preluci …

 

… prin care vom coborî, cel puțin în prima parte; altitudinea pierdută va trebui însă recuperată !

 

Începem, deci cu coborârea, …

 

… la capătul căreia trecem pe lângă un lăculeț/ o baltă cu tritoni !

 

În continuare mergem de-a coasta !

 

Jos, la izvoarele Văii Porcăriei, lucește oglinda unui mic lac !

 

O ultimă imagine, iconică, a Cozei …

 

… și intrăm în pădure !

 

Drumul merge cât merge de-a coasta, ba chiar și puțin în urcuș – promițător ! -, …

 

… dar, brusc, cotește spre stânga, în coborâre accentuată. Până aici … pe el ! Urmarea nu poate fi decât spre dreapta, în sus; …

 

… mai mult sau mai puțin, … direct !

 

Ieșim în punctul cel mai de jos al culmii, în Șaua dintre vârfurile Bâjulică și Via Draci !

 

Ceea ce înseamnă că mai avem de urcat; doar 5 minute, până pe Via Draci, un vârf … insignifiant !

 

Neavând de ce întârzia pe el, ne dăm drumul la vale pe piciorul său sud-estic, urmându-i coama, pe un drum de exploatare forestieră; până într-o rariște marcată de pâlcuri de pini.

 

De aici culmea are un … puseu altitudinal (pozitiv), dar drumul forestier evită să urce, cotind spre stânga și, păstrând direcția sud-est, se înscrie pe muchia unui interfluviu minor. Drumul va coti brusc spre dreapta, părăsind muchia, noi mergem înainte …

 

… și ieșim imediat în capătul de sus al unei poieni largi, în pantă. Avem în față perspectiva pentru următoarea oră: ascensiunea pe Măgura Spinișului; măguricea care o precede – Măgura lui Barbu – n-o vom mai urca (doar din … comoditate), ci o vom ocoli pe partea dreaptă !

 

Începem … demersul coborând spre șaua (“populată” cu două gospodării părăsite) din fața măguricii; …

 

… de pe drum aruncăm o privire spre orizontul estic !

 

Dar ochii ne sunt furați de multitudinea și varietatea orhideelor printre care ne strecurăm cu greu fără a le călca: poroinici (Anacamptis morio) …

 

… și boziori (Dactylorhiza sambucina) !

 

Cum spuneam, coborâm până în dreptul celor două odăi părăsite pe care le ocolim și, rămânând pe o aceeași curbă de nivel, ne îndreptăm spre versantul vestic al Măgurii lui Barbu; …

 

Nu chiar de-a coasta, ci în suiș foarte ușor, cât să ne strecurăm lejer printre pâlcurile de pădure ce-l acoperă, …

 

… trecem pe versantul sudic, coborând oblic …

 

… spre șaua ce desparte Măgura lui Barbu de Măgura Spinișului – Curmătura Măgurii – traversată de un drum de țară !

 

Din șa, vom coti spre sud, pe un drumeag ce suie …

 

… spre zona somitală a Măgurii Spinișului.

 

Retro …

 

… belvederi !

 

După un urcuș de o sută și ceva de metri … verticali …

 

… ieșim la … gol !

 

Poză de … grup cu Muntișoarele !

 

De pe creasta Spinușului …

 

… coborâm, fără a schimba direcția, pe piciorul sudic al Măgurii !

 

Un lăculeț ne atrage nu doar privirile, …

 

… ci și pașii !

 

De aici, ne înscriem pe interfluviul din stânga văiugii din aval lăculețului (există și un drumeag care coboară prin văiuga largă și continuă pe versantul drept al interfluviului pomenit).

 

Pe interfluviu nu e decât o cărare …

 

… care se oprește într-un gard dincolo de care, după ce traversăm o mică pajiște, …

 

… ieșim într-un drumeag ce ne coboară imediat printre casele cătunului Podu Șchiopului.

 

Ultima serpentină a drumului o tăiem coborând un mic pripor !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !