Munţii Trotuşului – scurt … „curriculum vitae” … şi alte precizări

Cine sunt munţii Trotuşului

Prin sintagma „munţii Trotuşului” numim toţi munţii, dar şi, printr-o licenţă pe care ne-o permitem, unele dintre dealurile subcarpatice adiacente, care bordează valea Trotuşului şi din care acesta îşi culege apele.

Izvoarele principale ale Trotuşului se află în Munţii Ciucului, unde îşi au originea şi unii dintre afluenţii săi de dreapta, printre cei mai însemnaţi, şi ca dimensiuni, şi ca debit, precum Ciugheşul, Sulţa, Ciobănuşul sau Uzul. Tot pe dreapta, din Munţii Nemira, îşi poartă apele spre Trotuş Dofteana şi Slănicul, iar din Munţii Vrancei, Oituzul şi Caşinul. Cei mai de seamă afluenţi de stânga ai Trotuşului îşi au obârşiile în Munţii Hăşmaş (Putna Întunecoasă, Valea Rece), în Munţii Tarcăului (Bolovănişul, Tărhăuşul, Şanţul, Camenca, Asăul, Tazlăul) şi în Munţii Berzunţi (Plopul, Larga, Vâlcelele).

Puţinii afluenţi, proveniţi din dealurile subcarpatice, cei de dreapta, din dealurile Ouşorului (printre care le includem şi pe cele ale Platformei Zăbrăuţi) şi cei de stânga, din Culmea Pietricica (înglobând aici şi Platforma Pănceşti), au, fireşte, o slabă contribuţie la cantitatea de apă pe  care Trotuşul o varsă în Siret.

Munţii Tarcăului:
culmea Bolohanul Mare-Locul lui Mihai
foto: Radu Puşcarciuc

Ca aliură generală, culmile munţilor Trotuşului au un aspect prea puţin spectaculos, dacă ne referim la cele adiacente Văii Trotuşului, având altitudini relativ joase – între 1000 şi 1500 m – şi plaiuri largi acoperite, în mare parte, de păduri, excepţie făcând, din acest ultim punct de vedere, Ciucul, Nemira sudică şi Hăşmaşul sudic (Munceii Năşcălatului).
În exteriorul bazinului Trotuşului întâlnim însă şi un alt tip de relief, evidenţiindu-se, cu deosebire, abrupturile, crestele şi vârfurile stâncoase ale Hăşmaşului central.

Acţiunea modelatoare a unei serii de factori de natură geologică – structura petrografică şi tectonogeneza condiţionând decisiv alcătuirea reliefului – şi climatică, corelată şi cu reţeaua hidrografică, a condus la actualele forme de relief ce caracterizează Valea Trotuşului.

Pe fundul unei mări primordiale s-au depus de-a lungul timpurilor geologice depozite de materiale diverse, adică detritusuri  (produse de forţa erozivă a valurilor sau aduse de fluvii, alcătuite din mâluri, nisipuri, pietrişuri, schelete şi cochilii ale organismelor marine) ce au constituit baza formării stratelor ulterioare de roci, numite sedimentare. Rocile formate au fost  supuse unor permanente şi complexe fenomene fizico-tectonice (ridicări, coborâri, decolări, încălecări, torsiuni) ce au condus la geneza şi modelarea lor, în diverse etape geologice. În prezent constatăm, ca rezultantă a acestui proces orogenetic, că munţii Trotuşului reprezintă o succesiune de pânze de şariaj:  pachete de roci mai vechi, reprezentate în principal de gresii (nisipuri cimentate) dure, impermeabile şi adesea diaclazate (crăpate), numite “de Tarcău”, care au fost împinse, sub impulsul marilor mişcări orogenetice, peste alte strate mai noi, alcătuite din depozite grezoase, conglomerate, marnoase, calcaroase, numite, în literatura de specialitate, fliş (unul e intern, mai vechi – cretacic, altul e marginal, mai recent – paleogen).

Munţii Hăşmaş:
şaua Curmătura, Piatra Ciobanului, Vf. Ascuţit, Piatra Singuratică
foto: Radu Puşcarciuc

Dar există şi specificităţi locale, ca, de exmplu, Munţii Hăşmaş, alcătuiţi, în principal, dintr-un soclu grezos peste care stagnează o pânză de alunecare, provenită din vestul regiunii şi constituită din strate de calcar (roci de sedimentare, organice – formate prin depunerea scheletelor diverselor animale marine, cimentate şi metamorfozate ulterior, sub acţiunea unor presiuni şi temperaturi uriaşe).

Caracteristicile generale ale reliefului pe gresii dure, grad accentuat de fragmentare şi pante mari, reţea hidrografică densă, formată din văi cu rupturi de pantă şi porţiuni cu aspect de chei, se disting cu uşurinţă în toţi  munţii Trotuşului.

Aceşti munţi sunt fracţionaţi de numeroasele cursuri de apă – cele mai multe, afluenţi ai Trotuşului – cu  văile  şi, în consecinţă, interfluviile, chiar şi cele mai importante, nu foarte lungi. Excepţiile, care întăresc afirmaţia, sunt reprezentate de culmea principală a Nemirei şi de cea a Berzunţilor.

Munţii Ciucului:
culmea Muntele Lung-Muntele Comiat
foto: Radu Puşcarciuc

Un alt complex de factori fizico-antropici, descriptibil în termeni istorici de această dată, e răspunzător de aspectul, să-l numim superficial, al reliefului. Pentru că vom face referiri concrete în acest sens, atunci când vom prezenta “fiecare” dintre munţii Trotuşului, sugerăm doar imaginea oferită astăzi de mulţi dintre ei, consecinţă a defrişărilor intensive mai vechi, dar şi mai noi: sunt pleşuvi, acoperiţi pe suprafeţe întinse de păşuni şi fâneţe, brăzdaţi de torenţi.

Îndemn la cunoaşterea lor … nemijlocită!

Influenţa complexă a tuturor fenomenelor cu caracter geologico-geografic, care stat la baza genezei şi evoluţiei acestor munţi, s-a concretizat în aspectul actual al Munţilor Trotuşului, diversificat, pitoresc, fermecător chiar, ce ne bucură ochiul şi sufletul. Lesne de abordat, sunt şi uşor accesibili, la ei ajungându-se fie cu maşina, fie cu trenul. Valea Trotuşului e secondată de un drum naţional şi de o cale ferată magistrală, iar de jur împrejur munţii sunt înconjuraţi de alte drumuri naţionale, dublate de căi ferate. O densă reţea de drumuri judeţene şi comunale, unele modernizate, pătrunde adânc în munţi, de-a lungul unor văi. Există însă şi numeroasele drumuri forestiere şi petroliere, nedeschise accesului public auto, care pot constitui, fie şi … „per pedes”, căi mai lesnicioase de atacare a multor trasee, sau de ieşire din ele.

„Ideea fixă” ce stă la baza întocmirii traseelor o constituie parcurgerea, cu predilecţie, a lor, pe interfluvii: urcăm pe un picior, la o culme principală, pentru a înconjura un bazin hidrografic, şi coborâm pe un alt picior la locul de plecare sau cât mai aproape de acesta, realizând astfel un clasic „traseu în circuit”. Traseul este „calibrat” pentru o singură zi de drumeţie (poate să înceapă când abia apar primii zori şi să se termine când ziua se îngână bine cu noaptea!).

Pentru a vedea o listă a traseelor din munţii Trotuşului, executaţi click aici !

2 Comments

  1. Laudabil efortul de a scoate din anonimat acest sector al Carpatilor, ramas obscur din punct de vedere turistic. Adevarate teritorii virgine -sunt primele fotografii documentate turistic, explicite, publicate vreodata. Ideea acestor bucle (potcoave) de o zi e foarte buna, continuati pana faceti toti afluentii Trotusului, facand astfel si bucati din crestele principale

    • Pe zi (de drumeţie) ce trece, constatăm că întreprinderea noastră e un puzzle din ce în ce mai complicat, chiar ciudat: nu doar că apar din ce în ce mai multe piese, unele dintre ele, din ce în ce mai multe, sunt ele însele puzzle-uri ! Este, însă absolut pasionant acest puzzle … de cursă lungă !

Leave a Reply to andrei raftopol Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.