Măcăleandrul

Măcăleandru – Erithacus rubecula L

Este o pasărică de doar 12-14 cm şi 10-20 g, în general, sedentară, având ca habitat pădurile (înfrunzite şi umede, cu deosebire, de conifere), tufişurile dese de la marginea lor, dar şi grădinile, livezile şi parcurile care presupun şi apropierea apei, de la şes până la munte. În ţările Europei Centrale şi de Vest este un locuitor permanent, în timp ce în nordul Europei vine doar vara. La noi rămâne în iernile blânde, altfel, călătoreşte spre nordul Africii.

Poate fi uşor recunoscută datorită roşului-portocaliu al pieptului, al gâtului, al guşii şi al frunţii (de unde şi numele guşă-roşie), separat de cenuşiul-maroniu al restului penajului printr-o linie cenuşiu-argintie. Picioarele îi sunt oarecum mai lungi decât la alte păsărele. Abdomenul are culoarea gri-deschis, iar spatele cafeniu-deschis. Ochii îi sunt mari, negri, cu un inel alb împrejurul lor, iar ciocul foarte mic şi ascuţit. Nu manifestă dimorfism sexual evident. Cel mai adesea bărbătuşii sunt coloraţi mai intens decât femelele; cei care trăiesc în nord au un colorit mai strălucitor şi sunt ceva mai mari decăt cei din sud. Când juvenilii zboară din cuib, sunt complet cafenii. După 2-3 luni de la părăsirea cuibului încep să le crească câteva pene portocalii sub bărbie şi, după alte 2-3 luni, pata se extinde până devine roşie, la fel ca la adulţi.

Este o pasăre diurnă, deşi a fost văzută vânând insecte şi noaptea, la lumina lunii sau în preajma luminilor artificiale.

Cântă în toate anotimpurile, cântecul ei putând fi auzit, vara, mai puţin ziua, ci mai mult noaptea, când poate fi uşor confundat cu al privighetoarii. Cântecul femelei conţine mai puţine note armonice decât al masculului. (Pentru a-i auzi cântecul, executaţi click aici !)

Îsi construieşte cuibul în tufele dese, pe sol, în adâncituri de pământ, gropi, crăpături, dar şi în scorburi, în galerii şi vizuini părăsite, cât şi în obiecte  antropice, precum piese de maşinării, grătare, ghivece de flori etc., din fire de iarbă, frunze, muşchi, căptuşindu-l apoi cu puf şi pene; este de formă sferică, având o intrare laterală. Femela depune 4-6 ouă, în câte două serii  pe sezon, pe care le cloceşte timp de două săptămâni; puii învaţă să zboare peste alte două săptămâni, timp în care sunt hrăniţi de ambii părinţi.

Dieta măcăleandrului e formată din mici nevertebrate, coleoptere, melci, păianjeni, viermi, la care se adaugă, vara, boabe şi alte fructe mici. Observă solul stând nemişcat pe creanga câte unui copac, lansându-se iute asupra unei eventuale prăzi, întorcându-se apoi la postura anterioară. Rămâne în preajma animaleleor mari, mistreţi, cervide, sau le urmăreşte, vânând vermii ieşiţi la suprafaţă în urma râmăturile acestora sau insectele speriate. Pentru acelaşi motiv supraveghează cârtiţele când îşi sapă galeriile, ştiind că poate găsi mai uşor râmele sau viermii scoşi astfel la lumină; poate fi văzut chiar scurmând pământul în căutarea viermilor. Este prietenul grădinarilor de care nu se îndepărtează cât timp aceştia sapă pământul. Iarna, femela se mută la mică distanţă de teritoriul de cuibărit din timpul verii, pe un areal vecin unde poate să-şi găsească hrana mai uşor, în timp ce masculul rămâne în acelaşi loc tot timpul anului.

Bărbătuşul este un tenace apărător al teritoriului său de vânătoare, atacându-şi orice alt congener care i-l încalcă; lupta se dă până la moarte. Atacă şi alte păsări mai mici. Mortalitatea din cauza luptelor între adulţi este de circa 10%. Trăieşte în medie 3-4 ani, dacă reuşeşte să treacă de primul an de viaţă, putând ajunge şi la 12 ani. Una dintre cauzele mortalităţii ridicate este temperatura scăzută din timpul iernii.

Din 1960 a fost adoptat, neoficial, în urma unui vot publicat de The Times,  drept pasărea naţională a Marii Britanii (în engleză i se spune Robin), iar imaginea sa a fost aleasă ca simbol al Societăţii Britanice de Protecţie a Păsărilor. Acelaşi logo a fost ales şi de Liga Belgiană pentru Protecţia Păsărilor. Este şi logoul magazinelor franceze Auchan.

O legendă spune că roşul de pe piept este cauzat de înţepăturile suferite în încercarea de a da jos coroana de spini de pe creştetul lui Isus Christos; o variantă atribuie roşul penelor sângelui lui Hristos, pătate în timp ce mica pasăre încerca să-I aline suferinţele, cântându-I.

Mai nou, în Europa Occidentală este asociat cu Crăciunul, apărând pe felicitările trimise cu acest prilej. Explicaţia este legată de culoarea uniformelor poştaşilor britanici din perioada victoriană, aceeaşi cu cea a măcăleandrului şi cu cărţile poştale pe care poştaşii le distribuie.

Bibliografie:

http://www.animale-salbatice.ro/macaleandru.html
http://www.eukarya.ro/enciclopedie/regnul-animalia/erithacus-rubecula-macaleandru-gusa-rosie
http://fr.wikipedia.org/wiki/Rouge-gorge_familier
http://en.wikipedia.org/wiki/European_Robin
http://it.wikipedia.org/wiki/Erithacus_rubecula
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%97%D0%B0%D1%80%D1%8F%D0%BD%D0%BA%D0%B0

Alte fotografii:

 

6 septembrie 2009

 

Cascada Duruitoarea – Munţii Ceahlău

 

 

 

 

 

6 septembrie 2009

 

Cascada Duruitoarea – Munţii Ceahlău

 

 

 

 

 

6 septembrie 2009

 

Cascada Duruitoarea – Munţii Ceahlău

 

 

 

 

 

6 septembrie 2009

 

Cascada Duruitoarea – Munţii Ceahlău

 

 

 

 

1 aprilie 2012

 

Dealul Dragomir – Subcarpaţii Tazlăului
[Moreni/Berzunţi/BC]

 

 

 

 

 

1 aprilie 2012

 

Dealul Dragomir – Subcarpaţii Tazlăului
[Moreni/Berzunţi/BC]

 

 

 

 

12 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

12 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

12 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

 

12 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

2 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

2 aprilie 2012

 

 

Dealul Perchiu – Subcarpaţii Tazlăului [Oneşti/BC]

 

 

 

17 martie 2013

 

La poalele Dealului Chetrosu – Platforma Zăbrăuţi [Lunca Dochiei/Urecheşti/BC]

 

 

 

 

5 octombrie 2014

 

Dealul Cercel – Interfluviul Nechit-Iapa – Munții Tarcăului [Luminiș/Piatra Șoimului/NT]

 

Dacă doriţi să aflaţi informaţii şi despre alte păsări descrise de noi, executaţi click aici !