Țara Luanei din Țara lui Dracula

Am ezitat până să scriem, sub această formă, titlul articolului, având și alte opțiuni: cea corectă, Țara lui Luana din Țara lui Dracula (Luana fiind un personaj masculin – conform așa-zisei legende care i-a consacrat numele), dar și, de ce nu, Țara Luanei din Țara Draculei. Decizia a ținut însă cont de faptul că sintagma “Țara Luanei” s-a impus deja pe … piață; de altfel nu a contestat-o nimeni pentru că nimeni nu și-a pus problema corectitudinii ei, darmite aceea a … provenienței conținutului ei intrinsec.
Despre brandul “Dracula” se cunoaște, îndeobște, câte ceva (mai multe, pe http://www.ici-colo.ro/2012/12/dracula-vlad-tepes-tara-lui-dracula-land-1.html) ! Este oarecum … OK, dacă ne raportăm la actualul nivel cultural … global și, pendinte de acesta, la sfera (cât) și totodată maniera (cum) de satisfacere a interesului de cunoaștere – încă manifest, mai mult sau mai puțin latent, la o parte însemnată a speciei căreia îi aparținem și reprezentând o condiție sine qua non a apartenenței la ea; pentru că își are sorgintea într-un produs cultural autentic – și nu-l discutăm din punct de vedere axiologic – (Dracula – Bram Stoker, UK, 1897), a cărui valoare comercială a fost imediat intuită și intens exploatată (procesul fiind în desfășurare), așa că interpretările și conexiunile ulterioare – cu toate exagerările și derapajele de la o presupusă realitate originară – sunt dezvoltări firești spre ceea ce numim azi brandul “Dracula”.
Lucrurile stau însă altfel cu (cvasi)brandul “Țara Luanei”. “Țara Luanei” se vrea azi a fi mai mult decât o sintagmă – cu originea într-o legendă inventată -, păstrându-i-se însă acest atribut, dar și accepțiunea toponimică – derivată, de fapt, din cealaltă -, în încercarea – parțial reușită – de a fi impusă ca brand; unul, cum vom vedea, întru totul artificial ! Sensul geografic, teritorial, se referă la una dintre zonele cele mai … atractive, din punct de vedere turistic din Munții Buzăului (mai precis, din substructura sa, Munții Ivănețu), unde se află concentrate binecunoscute vestigii monahice rupestre, localizată prin denumirea <Nucu/Bozioru-Aluniș/Colți>. Aura de mister, care a făcut celebru … tărâmul, este justificată, pe de o parte, de densitatea criptelor, cămăruțelor, firidelor săpate în piatră, a peșterilor cândva amenajate, fiind unică pe teritoriul țării noastre, pe de altă parte, dar direct legată de prima și mai ales, de puținătatea (azi, relativă, totuși) a cunoștințelor privindu-i pe cei care au realizat acest complex și/sau l-au locuit. [O succintă, dar exhaustivă trecere în revistă a cercetărilor efectuate în zonă o face Corneliu Ștefan în cartea sa Expediție la apa vie, Edit. Albatros, București, 1981] Dar de aici, până la o învesti cu energii supranaturale, în care se petrec fenomene stranii – vizuale sau auditive, experiențe telepatice, dispariții/apariții de persoane, teleportări, războaie cosmice atomice etc., adică de la o realitate istorică, din păcate, dar obiectiv, parțial elucidată la o fantezie paranoică e, deja, prea mult ! Cu atât mai … mult, cu cât asemenea … elucubrații se circumscriu, de fapt, înscriindu-se, ideii de brand turistic ce se dorește a se construi pentru promovarea ținutului în cauză, altfel, cu adevărat de excepție din punct de vedere turistic, dar pentru care nu se amenajează, în primul rând, cele mai elementare … facilități, cum ar fi, căile de acces; aceasta e, însă, o altă chestiune.
Ce, când, cum s-a întâmplat de s-a ajuns aici ?!
Inventatorul, inițiatorul și promotorul (întâiul, căci nu a rămas singurul, Internetul, ca vehicul, preluând și desăvârșind această acțiune) fantasmagoriilor care au generat această poveste paranoidă este un anume Vasile Rudan, la acea vreme, a … începutului, operator de film la un studio al unei case a corpului didactic din București, azi … “cel mai avansat cercetător al fenomenologiilor de frontieră, specialist în percepție extrasenzorială, descendent pe linie paternă dintr-o străveche castă persană ce stăpânea o zonă geografică din sud-vestul Iranului actual, limitrofă Oceanului Indian, denumită Rudan, cu capitala având același nume, deținător al rangului de principe al secretului regal într-o organizație inițiatică mondială și a patru recorduri mondiale în comunicații telepatice, descoperitorul efectului Rudan, un bioindicator extern al funcțiilor fiziologice vitale, detectabil fără a se veni în contact cu corpul uman etc. etc.” (dintr-un … interviu publicat pe http://jurnalparanormal.ro/) !
În anul 1980, în urma unei expediții pionierești (“Burebista-2050”) organizată în zona Nucu/Bozioru, de Vasile Rudan, în ziarul Flacăra (întemeiat și condus de Adrian Păunescu și unde senzaționalul – uneori sau de prea multe ori, gratuit – era substanța existenței sale) a fost publicat un interviu cu respectivul, aflându-se astfel despre <cea mai mare așezare umană descoperită din punct de vedere al continuității vieții omenești în același perimetru, despre care nu numai că nu există izvoare scrise, dar nici măcar zona însăși nu este cunoscută, nefiind cartografiată, practic, neexistând pe hartă. Așezarea umană necunoscută este una străveche, de proporții gigant, fiind situată pe un platou imens, mărginit de munți și de râpe adânci; pentru a se ajunge la ea, expediționarii au escaladat munți și dealuri, au cercetat depresiuni și râpe, au coborât în prăpăstii, iar uneori, din cauza hățișului de nepătruns au înaintat prin foc. Incredibila continuitate de viață în unul și același perimetru este atestată și de descoperirea, sub stratul corespunzător epocii pietrei cioplite, a unui mare număr de tuburi, dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator. Într-o altă grotă (Peștera/Fundul Peșterii – n.n.), sub inciziile din epoca fierului a fost descoperită o scenă de luptă din domeniul fantasticului: dinspre stele, Terra este atacată de o navă spațială propulsată de un lung jet de flăcări; în întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. Mai trebuie spus că sondajele atestă că așezarea a fost distrusă în mod instantaneu de un foc mistuitor – stratul de arsură (de o frumusețe arheologică ieșită din comun) se întinde pe toată suprafața așezării, prezentând dovezi că zona nu a fost devastată de un incendiu întâmplător, ci că așezarea a fost distrusă și incendiată cu o furie nemaiîntâlnită, pământul fiind ars pe o adâncime de circa o jumătate de metru și în zona în care nu au existat construcții sau arbori; se pare că năvălitorii au intenționat să ardă până și pământul pe care a fost așezarea. Vehemența distrugerii dovedește că așezarea avea și o funcție simbolică: dispunea de o poziție ideală, beneficia de o apărare naturală formidabilă care o făcea inexpugnabilă, oferea condiții excelente pentru ca populația să se retragă în munți în caz de înfrângere militară; ar putea fi vorba despre una dintre capitalele lui Burebista.> [http://romania-misterioasa.blogspot.ro/2017/02/a-descoperit-vasile-rudan-o-civilizatie.html] Singurele … izvoare despre zonă și, implicit, despre așezare sunt legendele locului, pe care Vasile Rudan le-a aflat de la moș Dumitru Toader (un nume necunoscut în zonă, conform lui Corneliu Ștefan, op. cit. – n.n.),  un ciurdar întâlnit în preajma lacului Goteș/Gotiș; printre ele, cea despre Luana (Luana este un personaj feminin dintr-o povestioară despre triburi primitive, ce apăruse prin anii 1960-1970 în colecția de broșuri de aventuri pentru adolescenți, “Clubul Temerarilor”, iar Loana e numele unui personaj feminin dintr-un film din aceeași perioadă, cu acțiunea în epoca de piatră – n.n.) “o ființă atotputernică ce păzea cu strășnicie porțile unei cetăți cu ziduri imense, deasupra căreia strălucea atât noaptea (sic ! n.n.) cât și ziua un soare asemenea astrului zilei. Și cetatea era locuită de niște oșteni viteji întru dreptate și netemători de moarte. Oștenii răniți în lupte erau conduși de Luana în valea izvoarelor cele dătătoare de apă vie și apă moartă (aluzie la izvoarele minerale din zonă – n.n.); și spălându-și rănile cu acele ape miraculoase, aceștia se vindecau pe loc. Numai Luana cunoștea taina izvoarelor. Cei care se încumetau să le încerce singuri se îmbolnăveau pe loc și mureau. Și au trăit cei din cetate ani mulți sub oblăduirea Luanei până ce au luat seama vrăjmași puternici, care mânați de pizmă, au venit înzăuați, în care de foc, și au doborât soarele cetății. Și când soarele s-a prăbușit pământul s-a cutremurat din temelii și mare prăpăd a fost pe lume … și de atunci, pe locul cetății, nici iarba n-a crescut, și nici glas de pasăre nu s-a auzit, și nici picior de fiară n-a mai călcat. Despre toate acestea vorbesc semnele tainice din peștera înțeleptului (apropo de inciziile de pe pereții Peșterii – n.n.)”. [http://www.departamentulalphacarpatica.ro/cercetatorul-vasile-rudan-despre-civilizatia-disparuta-din-muntii-buzaului-descoperire-realizata-in-anii-70/] Legenda o puteți auzi recitată – dar culeasă, cum afirmă, chiar de ea, de la … localnici – de Diana Gavrilă – deja, un binecunoscut ghid local – și astfel … vândută (la propriu) la pachet cu multe alte … picanterii “fenomenologice” rudaniene – naivilor amatori care îi solicită serviciile.
E greu să reziști (cum n-am reușit nici noi – a se vedea notele noastre, presărate ici-colo prin citate) și să nu comentezi sau să nu combați cu argumentele logicii de bun simț acest dezmăț al fanteziei, din păcate, negratuit; e suficient să citești produsul acestei … destrăbălări imaginative, conștient mincinoase și, repetăm, deloc nevinovate, pentru a te lămuri  ce înseamnă de fapt conceptul “Țara Luanei” ! Dar, deja lucrurile au ajuns cam prea departe, grație Internetului – mai precis a presei online (ex. https://www.agerpres.ro, http://adevarul.ro/ etc.), a nenumăratelor site-uri specializate în … fenomenologii sau promotoare ale protocronismului, a puzderiei de blogeri ignoranți și, ca atare, lipsiți de discernământ cultural, dar extrem de agresivi și de … prolifici în a disemina informații (preluate de la alții, asemenea lor), pe care nu doar că nu le înțeleg, dar nici măcar nu le … citesc, ci doar le … privesc; sunt promotorii celei mai … înspăimântătoare (prin eficiență și efecte) scheme internaute: <copy-paste-share> !
Poate n-ar trebui să încheiem articolul în acest ton … pesimist; motiv pentru care … dăm cuvântul autorilor (Vlad Ionuț Musceleanu, Emil Străinu) unei recente cărți (Enigmele din Munții Buzăului. Dosarul Bozioru-Țara Luanei, Edit. Triumf, 2016): “De ceva timp, în nordul judeţului Buzău, în munţii Buzăului mai exact, s-a mutat o Mecca a enigmelor, a paranormalului, a misterelor şi a fabulosului mondial. Câteva personaje interesate, rocamboleşti, sprijinite în acţiunea lor de câţiva ziarişti mercenari, au produs şi diseminat un veritabil compost de legende urbane, fără nicio susţinere în realitatea imediată. În lipsa unui sprijin real al localnicilor şi a oricăror dovezi materiale sau documentare, numai pe vorbe, au reuşit să modifice eficient percepţia asupra unei zone întregi, aflată la numai 150 km de capitala ţării. Totul în timp ce acolo, în Buzău, s-a dat startul unei curse demente a distrugerii unui areal rupestru care se constituie în cea mai veche prezenţă monastică – la nord şi vest de Dunăre – de pe teritoriul ţării noastre. A uneia dintre zonele doar puţin atinse de ravagiile civilizaţiei industriale; <sălbatică> în sensul bun al cuvântului. În munţii Buzăului mai există enigme, mai există mistere, mai sunt multe pete albe. Dar nimeni nu le mai dă atenţie datorită unei deturnări spectaculoase spre false enigme, spre false mistere, spre invenţii moderne, artificiale, gândite într-un scenariu Loch-Ness-ian menit să atragă turişti în lipsa dotărilor turistice. Nu e nimic atât de paradoxal precum pare: arhitecţii acestei farse pot fi acuzaţi de orice, mai puţin de coerenţă. Nu am fi scris niciodată această carte dacă nu am fi considerat că, deja, e prea mult !”