Fritillaria meleagris & Fritillaria montana

Vedeţi imagini ale speciilor, executând click pe numele lor !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Fritillaria meleagris L. [Sinonime: Fritillaria contorta Baker, F. graminifolia Stokes, F. lutea Rchb., F. major Baker, F. meleagris var. contorta (Baker) W.Mill., F. m. subsp. meleagris, F. monana Sanguin., F. pallida Salisb., F. praecox K.Koch, F. tesselata Salisb., Lilium meleagris (L.) E.H.L.Krause] – lalea-pestriță (bibilică, căldărușă, ciubotă, coarnă, dediță) – este o liliacee, considerată de unii specie nativ-europeană, ba chiar endemic-europeană, de alții, euroasiatică, nativă în Europa și Asia de Vest. Genul din care face parte cuprinde 100-130 de specii, răspândite în Europa, Asia, nordul Africii și America de Nord. Numele, dat de Linné, provine din latinul “fritilus” = cutie de zaruri, în legătură cu micile pete/puncte răspândite pe petalele mai multor specii ale genului. Adjectivul “meleagris”, cu care este botezată, tot de Linné, specia în discuție, e legat de asemănarea cu aspectul pictural al penajului bibilicii, numită de greci meleagris, iar științific (de … Linné), Numida meleagris. Numele grecesc al bibilicii își are originea în numele eroului mitologic grec Meleagros, femeile ce au plâns la moartea sa fiind transformate în bibilici.

Crește sporadic prin pajiști umede, adesea înmlăștinite, din silvostepă până în zona molidului, înflorind în perioada martie-aprilie. Habitatul i s-a tot restrâns din motive antropice, specia fiind considerată periclitată, ca atare, protejată în multe țări europene, declarată chiar monument al naturii în România.
Iată un număr de locații unde a fost semnalată existența speciei, unele dintre acestea reprezentând situri în care laleaua-pestriță înflorește, an de an, într-un număr de exemplare, adesea, substanțial !
Jud. Alba: Sebeș [Râpa Roșie]
Jud. Bistrița-Năsăud: Orheiu Bistriței/Cetate [Șesul Văii Budacului], Parcul Național Munții Rodnei
Jud. Botoșani: Cordăreni
Jud. Brașov: Podu Olt/Hărman & Hărman [Mlaștina Hărman], Prejmer [Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer], Rotbav [Lunca Oltului, Dumbrăvița-ferma piscicolă]
Jud. Caraș-Severin: Brădișoru de Jos/Oravița [Cuptor]
Jud. Cluj: Geaca [Pădurea Lacului], Sânpaul [Valea Șardului]
Jud. Covasna: Reci [Mestecănișul de la Reci], Țucfalău/Boroșneu Mare
Jud. Gorj: Botorogi/Dănești, Drăguțești [Pădurea Mărgăritului]
Jud. Harghita: Jigodin [Rezervația Csihányos], Platonești/Sărmaș [Valea Mureșului], Remetea [Mlaștina cea Mare], Voșlăbeni [Mlaștina După Luncă], Dănești [Băile Dugás]
Jud. Maramureș: Fersig [Pădurea Bavna], Rodina/Ariniș
Jud. Mureș: Gurghiu [Poiana Narciselor], Vălenii de Mureș/Brâncovenești
Jud. Satu Mare: Homoroade, Medieșu Aurit
Jud. Sălaj: Cehu Silvaniei [Lunca cu lalea-pestriță – Valea Sălajului], Chiejd, Derșida/Bobota, Hida [Poiana cu narcise Racâș]
Jud. Suceava: Baia, Băineț/Mușenița, Bălcăuți, Brăiești & Sasca Mare/Cornu Luncii, Burla, Călinești-Cuparencu/Șerbăuți, Calafindești, Climăuți & Vicșani/Mușenița, Dornești, Dumbrăveni, Fântânele [Pădurea Manghiuc], Frătăuții Noi [Tărnăuca Grinzi], Hurjuieni/Gălănești & Gălănești, Grănicești, Horodnicu de Jos, Ilișești, Măneuți/Frătăuții Vechi, Milișăuți, Pătrăuți, Rădăuți, Siret, Șerbănești/Zvoriștea & Zvoriștea, Todirești [ex. Dl. Bidigan], Verești, Vicovu de Jos, Voitinel, Zamoștea
Jud. Timiș: Tormac [Lunca Pogănișului]
Jud. Vaslui: Perieni [Pădurea Neștian]
Jud. Vâlcea: Parcul Național Cozia

În țara noastră mai crește, spontan, și specia Fritillaria montana Hoppe ex W.D.J.Koch. [Sinonime: Fritillaria caussolensis Goaty et Pons ex Ardoino, F. degeniana J.Wagner, F.gawleri Jaub. et Spach, F. intermedia N.Terracc., F. liburnica, B.Lengyel, F. orientalis auct. rom, F. orsiniana Parl., F. pollinensis N.Terracc., F. pyrenaica L. var. multiflora Ker Gawl., F. tenella M.Bieb subsp. orsiniana (Parl.) Nyman, F. t. var caussolensis Goaty et Pons ex Nyman, F.t. var. intermedia (N.Terracc.) Fiori, F.t. var. micrantha Beck ex Fiori et Paol., F. t. var. orsiniana (Parl.) Fiori, F. t. var. pollinensis (N.Terracc.) Fiori](*

Deși, la prima vedere, cele două specii nu sunt deosebite, caracteristica determinată, care le diferențiază, o constituie dispunerea frunzelor, la F. meleagris fiind alterne, în timp ce la F. montana, cel puțin cele superioare, sunt opuse sau verticilate; mai mult de atât, la aceasta din urmă găsim adesea mai mult de o floare pe lujer. F. montana poate fi întâlnită, din silvostepă până în etajul fagului, prin rariști de pădure sau pe coaste înierbate, nu neapărat umede, chiar pietroase, cel mai adesea calcaroase. La noi pare a fi mai rară decât F. meleagris. Poate fi văzută în:
– jud. Alba, în Munții Trascău [Piatra Secuiului];
– jud. Brașov, pe Muntele Tâmpa;
– jud. Bihor, în Defileul Crișului Repede [Vadu Crișului];
– jud. Caraș-Severin, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița [Cheile Minișului] și în Parcul Național Domogled;
– jud. Cluj, la Cheile Turzii;
– jud. Galați, la Scânteiești [Pădurea Mogoș-Mâțele];
– jud. Iași, Breazu/Rediu [Pădurea Breazu];
– jud. Ilfov, în Parcul Natural Comana;
– jud. Mureș, la Zău de Câmpie;
– jud. Harghita, în Munții Suhard/Hășmaș [Grădina Zânelor];
– jud. Sălaj, în comuna Românași [Pădurea Romița];
– jud. Tulcea, la Dorobanțu [Valea Ostrovului], Izvoarele [Carasan-Teke];
– jud. Vaslui, la Bălteni [Dumbrava Bălteni].

În fine, amintim și de specia, la noi, doar cultivată, adusă fiind din Asia de Vest, Fritillaria imperialis L. [Sinonime:Fritillaria aintabensis Post, F. corona-imperialis Panz./Gaertn., F. imperialis var. imperialis, F. i. var. longipetala auct., F. i. var. maxima Eeden, F. i. var. rubra-maxima auct., Imperialis comosa Moench, I. coronata Dum. Cours., I. superba Mirb., Lilium persicum E.H.L.Krause, Petilium imperiale (L.) J.St.-Hil./Jaume]

Bibliografie:
1. Ciocârlan, VasileFlora ilustrată a României: Pteridophyta et Spermatophyta, Edit. Ceres, București, 2009
2. Sârbu, Ion; Ștefan, Nicolae; Oprea, AdrianPlante vasculare din România. Determinator ilustrat de teren, Edit. Victor B Victor, București, 2013
3. http://archive.org/stream/floraofussr04bota/floraofussr04bota_djvu.txt
4. http://www.bio.bas.bg/~phytolbalcan/PDF/13_3/13_3_12_Tomovic_%26_al.pdf
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Fritillaria_meleagris

(* – Taxonomic vorbind, facem precizarea că specia Fritillaria orientalis Adams (cu sinonimele F. racemosa Ker Gawl. și F. tenella M.Bieb.) e larg considerată sinonimă cu F. montana, așa cum o consideră V. Ciocârlan, dar nu și I. Sârbu et al. (a se vedea bibliografia). În Flora URSS cele două specii sunt tratate ca specii separate, criteriul principal de diferențere fiind numărul florilor de pe tijă: 1-5 la F. montana, întotdeauna una la F. orientalis, aceasta din urmă fiind cantonată exclusiv în regiunea caucaziană.

2 Comments

  1. Foarte frumos scris! Multumim!

    • Mulțumim și noi pentru vizită și apreciere !

Leave a Reply to Ioan Ghira Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Munte si flori
© Copyright 2011
Website Apps