Dulce și Sărat la Mânăstirea Cașin !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Zona: Dealurile dintre Cașin și Curița/Munceii dintre Cașin și Oituz/Munții Vrancei

Acces auto: Onești – M-rea Cașin – cca 20 km pe DJ 115 – asfaltat !

 

 

Trasee:
I. M-rea Cașin (M-rea pe stil vechi) – Dl. Prisaca – Dl. Comănac – Dl. Berca – Piscu Înalt – M-rea pe stil vechi [T total = 7 h; L = cca 13 km; Habs = cca 375 m; dificultate = mediu]

II. M-rea Cașin (Gura Sărățelului) – Dl. Piscu Înalt – Dl. Căciula – Dl. Berca – Dl. Comănac – Gura Sărățelului [T total = 6 h; L = cca 8 km; Habs = cca 250 m; dificultate = mediu-]

 

Fotoreportaj traseul I:

I. De la gura Pârâului Dulce la gura Sărățelului [27 decembrie 2009]
– sintagma “de la gura Pârâului Dulce” este oarecum eufemistică, mai degrabă literară decât strict geografică; ideea este că ocolim mai tot bazinul pârâului până la ieșirea acestuia dintre dealuri !

Cum în 2009 ulițele Mânăstirii Cașin încă nu prea erau asfaltate am ales ca punct de intrare în traseul per pedes capătul “aval” al străzii Eremia Grigorescu, cea din care, după 200 m, se desprinde derivația spre mânăstirea pe stil vechi. De aici mai mergem încă 100 m până la a doua uliță spre stânga, pe care vom sui … la deal ! Imediat se va bifurca, noi alegând brațul ei drept (deși nu are importanță) …

 

Un drumeag adâncit între maluri înalte ne scoat, după vreo 200 de metri, …

 

… pe primele tăpșane ale Dealului Prisăcii, ceva mai luminoase !

 

Pe unde se poate mai tăiem curbele prea largi ale drumeagului !

 

Altfel îi urmăm cu fidelitate sinuozitățile !

 

După jumătate de oră de la intrarea în traseu suntem la reintersecția celor două brațe desfăcute din ulicioara pe care am ieșit din sat.

 

În câteva minute coborâm într-o șa joasă, …

 

… dar chiar înainte de urca din șa, mai coborâm puțin, descoperind o odaie de vară unde putem lua micul dejun în condiții de cam … o stea !

 

De cum ne întoarcem pe culme intrăm aproape imediat în pădure. Drumul e bun, dar nu e rău să reținem marcajul silvic “bandă roșie verticală” care ne ajută să ne menținem pe culme.

 

Totul e OK, …

 

… doar că vremea începe a se zburli …

 

… și în scurt timp, fulguiala …

 

… a devenit ninsoare în toată regula ! A trecut puțin peste jumătate de oră de când am intrat în pădure și e momentul să schimbăm drastic, ușor-ușor, cu 180 de grade direcția de mers pentru că suntem deasupra celei mai departate obârșii a Pârâului Dulce de gura sa, bineînțeles. Un bun reper îl reprezintă parcela de conifere care acoperă de câțiva ani buni fostele poieni ale Felegușului.

 

Când, după jumătate de oră de la … întoarcerea timonei, ieșim din pădure, iarna s-a instalat de-a binelea în Poiana Comănacului. Menționăm că în această ultimă parte a sa, parcursul prin pădure este ghidat de drumul foarte clar – datorită ultilizării sale și ca vechi drum pastoral și ca, mai nou, drum de exploatare forestieră, făcând trecerea din valea Curiței în valea Cașinului -, dar și de marcajul silvic “bandă roșie verticală”.

 

În jumătate de oră (cu tot cu o mică pauză de … ceai) ajungem în capătul estic al Poienii Comănac – după ce am lăsat în stânga obârșiile unui afluent al Curiței. De aici vom schimba direcția cu 90 de grade, mergând spre nord; trecem în Poiana Bercii/Berca.

 

Vom traversa toată Poiana Bercii de-a lungul ei !

 

Reținem că în stânga noastră, imediat ce ieșim din Poiana Comănac, se îndreaptă către est un important interfluviu (Sărățelu-Dulcele), Dealul Comănac, pe care se așterne un drum ușor de urmărit și pe care se ajunge la gura Sărățelului; acolo unde vom ajunge și noi, dar după ce vom ocoli întregul bazin al Sărățelului !

 

Ușor, spre capătul Poienii Bercii, drumul se curbează ușor spre dreapta, …

 

… iar pe culmea se îngustează, tăiem două pâlcuri de copaci; …

 

… timp în care direcția noastră s-a schimbat spre nord-est !

 

Ieșim din nou la larg …

 

…, …

 

… dar și la … cam … lung !

 

Totuși, cineva, undeva, se pare că … ne iubește; căci descoperim, exact când trebuia, un adăpost excelent pentru a dejuna: un rest de cazemată nemțească din Primul Război Mondial !

 

În continuare ….

 

… iarna-i grea, omătul mare !

 

De parcă ne-ar păsa !

 

Ne pasă însă de drumul, încă lung, pe care-l mai avem în față; …

 

… mai ales că o bună parte se derulează prin pădure, cam fără perspective spre împrejur !

 

Până la urmă, desigur, ieșim din pădure !

 

Lumea arată parcă … altfel, … deși … la fel …

 

… iar orizonturile, n-or fi ele foarte clare și nici prea … aproape, dar stăm cu ochii …

 

… și, în cele din urmă, și cu picioarele pe ele !

 

Coborârea de pe vârf e oarecum la…  ghici căci nu descoperim vreun drum care să ducă spre unde vrem să ajungem; …

 

… așa că vom coborî pe versantul vestic al Piscului Înalt, nu prea mult, ci cât să ocolim pădurea ce i-l acoperă parțial !

 

După ce-i dăm … colțul – sic ! – schimbăm direcția spre sud, rămânând pe o curbă de nivel paralelă cu marginea pădurii respective; …

 

… și ajungem astfel pe coama piciorului sudic al Dealului Colțu Înalt până nu departe de crucea de pe  promontoriul ce domină valea Pârâului Dulce la ieșirea sa dintre dealuri.

 

De aici, acesta curge un timp paralel cu Cașinul, după o intenție de a se reîntoarce între dealuri, dar, în cele din urmă, se hotărăște, și nu prea, să-și verse apa în … mai marele râu !

 

Întrezărind o … poartă deschisă în “gardul vegetal” dinspre valea Sărățelului, profităm …

 

… și ne dăm drumul la vale, …

 

… pe urmele unei alunecări de pământ !

 

Ultima ei treaptă este drumul ce însoțește pârâul Sărățelu; pe el ajungem la confluența cu Pârâul Dulce, …

 

… iar de pe valea acestuia, …

 

… la capătul traseului !

Fotoreportajul traseului în sens invers, dar redus la ocolul doar al Sărățelului, aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !