Periplu (preistoric) dobrogean

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Mini-expediția <Dobrogea-2013>, 10-12 mai

[Pentru a citi/vedea jurnalul primei zile a miniexpediției, Greci – Drumul Grecilor – Cheile Chediului – Vf. Moroianu II – Vf. Ghinaltu – Vf. Țuțuiatu – Vf. Cavalu – Greci – Lacul Iacobdeal, executați click aici!]

Ziua 0 (10 mai): [Onești – Focșani – Brăila – Măcin -] Turcoaia – Cetatea Troesmis – Turcoaia

Ziua 2 (12 mai):  Turcoaia – Cetatea Ibida – Capul Doloșman (Cetatea Argamum) – Jurilovca – Capul Iancina (sit-castru roman) – Cetatea Enisala – Babadag (geamia, sit-castru roman) – Cetatea Topraichioi – Satu Nou (tumuli) [- Măcin – Brăila – Focșani – Onești]

Cetatea Troesmis

– localizare
[la intersecția DN 22D, Măcin-Cerna, cu drumul de pământ ce duce, după 1,5 km, la “Cetatea” Troesmis-Est, se află un indicator!]

 

 

 

sursa:https://sites.google.com/site/cetatidindobrogea/troesmis Prima mențiune documentară cu privire la Troesmis apare într-o epistolă a poetului Ovidiu, aflat (din anul 8 d.Hr.) în exil la Tomis. Alte menționări sunt mai târzii, din debutul sec. II (ex. Ptolemeu), apoi de prin sec. sec III, IV. Cercetarile arheologice s-au concentrat, în prima lor fază (din a doua jumătate a sec. XIX și prima a sec. XX) pe perioada târzie de existență a cetății, cea romană, cele ulterioare vizând și secolele următoare, vestigiile atestând supraviețuirea ei până în sec. XIII.
[Citiți un istoric al cercetărilor arheologice, executând click aici !]

 

 

 

Pe malul Dunării, la Cotul Armanului.

 

 

 

 

Suim, per pedes, pe drumul de pământ ce trece pe lângă promontoriul pe care s-a aflat vechea Cetate Troesmis.

 

sursa:http://blog.navigatiegps.ro/harti/lansarea-garmin-road-2011-amanata-septembrie.htmlNumită de arheologi Troesmis-Vest, cetatea are o proveniență geto-tracă fiind, cum numeau romanii așezările fortificate, un oppidum. După cucerirea Dobrogei romanii au refăcut fortificațiile, organizând și transformând cetatea într-o civitas (organizare urbană civilă incipientă cu caracter autohton; populația era formată din localnici, greci, veterani și civili romani). Locuirea ei a încetat la sfârșitul sec. VI odată cu năvălirile slavilor. A fost refăcută și relocuită în sec. X, fiind definitiv (?) părăsită în sec. XIII, în urma marii invazii a mongolilor.
Interesul arheologilor pentru ea a fost mult redus în raport cu cealaltă cetate, Troesmis-Est, ceea ce lasă însă … câmp liber cercetărilor !

 

Singurele urme vizibile, mai acătării, ale fostei cetăți !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Periegheză (cercetare arheologică de suprafață sau, mai pe … românește, în căutare de cioburi) pe largul platou dintre Troesmisul de Vest și cel de Est sub care au fost descoperite nivele de locuire corespunzătoare sec. V-XI și un cimitir de prin sec. XIII.

 

 

Deasupra platoului descoperim un peisaj pe care îl admirau și locuitorii din Troesmis!

Cetatea de est reprezintă, de fapt, un castru roman, unde împăratul Traian și-a instalat una dintre legiunile sale, urmată, în timp, de altele două. În sec. II a fuzionat, din punct de vedere administrativ, cu civitas-ul din vest, Troesmis devenind municipiu.
[Pentru a afla amănunte interesante despre organizarea administrativă a Cetății Troesmis, executați click aici !]

 

 

Cum își imagina că arăta Cetatea Troesmis arheologul francez Ambroise Baudry care a condus în 1865 o misiune franceză de cerctare a “ruinelor de la Iglița” (un fost cătun al Turcoaiei, dispărut între timp).

 

 

 

 

 

O altă încercare de … reconstituire a cetății !

 

 

 

 

 

sursa:http://numismon.blogspot.ro/2013/05/troesmis.html
Mai nou, Cetatea Troesmis a iscat și câteva scandaluri:
– în 2002 s-au executat săpături ilegale cu buldozerul (!) în urma cărora a fost ridicat un mare număr de monede ce ar fi luat deja calea străinătății (pentru amănunte, executați click aici  și aici !);
– în 2003 au fost furate două plăci de bronz pe care erau inscripționate “legile” cetății (pentru amănunte, executați click aici !).

 

 

Și tot în legătură cu cetatea Troesmis, circulă o veste recentă, cum că s-ar fi descoperit Peștera lui Terente (click aici pentru amănunte !), una dintre intrări fiind în preajma cetății !
[Pentru a afla mai multe informații despre viața lui Terente, executați click aici !]

 

 

 

 

Părăsind Cetatea Troesmis stârnim în urma noastră un nor imens de praf, nimic mai potrivit cu simbolistica mitico-mistică a locurilor !

 

 

 

 

În drum spre Cetatea (L)Ibida, puțin înainte de a ajunge în comuna Cerna, trecem pe lângă spectaculosul Chervant !
[Pentru a vedea imagini de detaliu, dintr-o expediție anterioară, executați click aici !]

 

Cetatea (L)Ibida

În satul Slava Rusă (comuna Slava Cercheză), pleacă din DN 22D, pe care am venit de la Cerna (și vom merge spre Jurilovca), un drum proaspăt asfaltat, ce duce, după 4 km, la Mânăstirea Uspenia. La intersecția celor două drumuri se află o placă ce indică direcția spre Cetatea (L)Ibida. După ce străbatem satul Slava Rusă (2 km), pe la extremitatea sa sud-vestică, ajungem în zona cetății accesibilă publicului larg (imediat ce, părăsind drumul asfaltat, traversăm, spre dreapta, pârâul Slava Rusă).

sursa: http://cisa.uaic.ro/saa/SAA17.pdfSe presupune că cetatea a avut la bază un oppidum getic. Fortificațiile scoase la iveală de cercetările arheologice începute în anul 1885, continuate sporadic și nesistematic în veacul următor, dar cu mai multă convingere abia din anul 2001, provin din vremea împăratului Constantin cel Mare (începutul sec. IV). Se apreciază că cetatea a funcționat până în sec. VII. Din aceeași perioadă (sec. IV-VII) datează cel mai vechi complex monastic creștin de pe teritoriul țării noastre, descoperit la cca 2 km, spre sud, de cetate.
Numele cetății, Ibida, este atribuit de Vasile Pârvan, iar Libida de Andrei Aricescu.
[Pentru a afla amănunte privind istoricul cercetările arheologice, executați click aici !]

 

 

 

Perimetrul vizitabil, …

 

 

 

 

… și care oferă câteva “aspecte” ceva mai … spectaculoase turiștilor, este și cel mai intens … scormonit de arheologi, …

 

 

 

 

 

… dar restul, cea mai mare parte a cetății, este acoperit de vatra satului Slava Rusă.

 

 

 

În imediata apropiere au mai fost dezvelite vestigii ale unei fortificații adiacente laturii sud-vestice a cetății, precum și un cavou …

 

 

 

 

 

 

… în care au fost numărate cca 40 de schelete aparținând mai multor generații ale unei singure familii, probabil, a unui demnitar din (L)Ibida. Cavoul a fost jefuit, încă din antichitate, dar și ulterior; ca și ruinele fortificației aflate pe pantele nordice ale Dealului Harada, ce au fost răscolite și prăduite de “căutătorii de comori” moderni, dotați cu detectoare de metale. [Despre … suferințele mai vechi sau mai noi ale Cetății Ibida mai puteți citi, executând click aici !]

 

 

 

Cetatea Agamum

Drumul județean 222, derivat din DN 22/E 87, Constanța-Tulcea-Galați, de fapt, o buclă a acestuia, deservind localitățile de pe malurile lacurilor Golovița și Razelm, este asfaltat, inclusiv apendicele ce duce din Jurilovca la Cetatea Argamum.

 

 

 

La capătul drumului asfaltat se află un panou cu informații succinte despre cetate. De aici, mai putem avansa pe un drum neasfaltat încă 500 m până …

 

 

 

 

 

 

 

 

… în punctul extrem al Capului Doloșman.

 

 

 

 

Cetatea, cu numele Orgame, a fost înființată în sec. VII î.Hr. de coloniști greci din Asia Mică; s-au descoperit însă și urme ale unor culturi preistorice anterioare. Este urbea, de pe teritoriul României, cu cea mai veche atestare documentară (sec. VI î.Ch.). În epocile romană și romano-bizantină (sec. II-VII d.Hr.), în izvoarele istorice, cetatea apare cu numele Argamum și Ergamia. Asocierea sitului cu menționările istorice ale toponimului îi aparține lui Vasile Pîrvan. Nu există urme de locuire post-antică.
[Puteți afla informații documentate, despre Cetatea Argamum, executând click aici !]

 

 

O cărăruie urmează, șerpuind …

 

 

 

 

 

 

 

… (apropo, o întâlnire cu un șarpe-de-apă – Natrix tessellata – e foarte posibilă; este inofensiv !), …

 

 

 

 

 

 

… marginea falezei …

 

 

 

 

 

… în care bat, erodând-o, valurile Razelmului !

 

 

 

 

Ne distribuim atenția fie spre ruine, …

 

 

 

 

… căutând …

 

 

 

 

 

 

 

… înțelesuri …

 

 

 

 

 

 

 

în formele, mai mult sau mai puțin, reconstituite de arheologi …

 

 

 

 

 

… (aici, Basilica II), …

 

 

 

… fie spre vegetația înconjurătoare, atât de aparte (pentru a vedea florile întâlnite de noi în cele două zile ale miniexpediției, executați click aici !), …

 

 

 

 

… fie spre zbuciumatul Razelm !

 

 

 

 

 

 

Cormorani-mari (Phalacrocorax carbo)

 

 

 

 

 

Următoarea escală este Capul Iancina, la care ajungem, părăsind DJ 222 (asfaltat), ce leagă Jurilovca de Enisala, după 1,3 km de la ieșirea din satul Sălcioara; un drum de pământ, lung de 5 km ne duce până …

 

 

 

… pe malul Razelmului, la Capul Iancina, unde ar trebui să vedem (?) urmele unui turn de apărare romano-bizantin ce ar fi ținut de un sistem de fortificații antic construit pe malul Lacului Razelm între cetățile Argamum și Enisala. Amprenta pe sol a turnului e vizibilă doar din satelit !
[Pentru amănunte privind sistemul de fortificații pomenit, executați click aici !]

 

 

 

 

Satisfacții … platonice la Iancina !

 

 

 

 

 

 

 

Pescăruși … peste tot !

 

 

 

 

Spre cetatea Enisala

Din DJ 222, pe care venim de la Jurilovca, după 8km de la derivația spre Capul Iancina, un indicator ne arată direcția spre Cetatea Enisala. Până acolo avem de mers doar 1 km, pe un drum proaspăt asfaltat, și, tot pe asfalt, dar pe jos, încă 250 m. Pentru vizitarea sitului se plătește o taxă modică.

 

 

Cetatea este menționată pentru întâia dată, sub numele Yeni-Sale (propus, Satul Nou, deși “sale”, în turcă, nu înseamnă ceva care să se apropie de înțelesul cuvântului “localitate” – cum se propune -, dar există cuvântul “kale” = “cetate”) într-o cronică turcească din sec. XV ce vorbește despre cetățile cucerite de Baiazid în campania din 1388-1389. Este avansat și numele Fenikah, pomenit de călătorul Ibn Battuta (în 1330/1331), dar se vehiculează și ipoteza, mai verosimilă, a atribuirii acestei denumiri Vicinei (Mahmudia). [Despre Ibn Battuta aflați amănunte, executând click aici !]
Se pare că cetatea Enisala a fost construită în sec. XIII de comercianții genovezi care i-ar fi spus Bambola/Pampolo. După cucerirea Dobrogei de către turci (1419-1420) la Enisala a fost instalată o garnizoană militară, ce părăsește cetatea în sec. XVII (un motiv fiind și cordoanele de nisip formate la Gura Portiței care au separat Lacul Razelm de Marea Neagră). După această dată, cetatea se ruinează. A fost renovată în 1991, dar lucrările vor continua în vederea … modernizării ei ! [Pentru amănunte, executați click aici !]

Cetății i se atribuie și numele Heracleea, după cel al unei așezări antice dobrogene, ipotetic identificată și sub numele (Ad) Salices/Tsaklis, azi Sarichioi, sat aflat ceva mai la nord de Enisala, tot pe malul Razelmului. [Pentru Ad Salices este avansată și o localizare bulgărească, la Devnya.]
[Heracle(e)a e un nume purtat de multe alte așezări antice: Heraclea Pontica,  colonie grecească în Asia Mică (Turcia); Heraclea Lucania, o altă colonie grecească din Italia; Heraclea Caccabaria, așezare de origine greacă din Gallia Narbonensis; Heraclea Lyncestis, cetate grecească, acum în Macedonia, deosebită prin epitet de o altă cetate macedoneană, în prezent în Bulgaria, Heraclea Sintica; Heraclea Minoa, localitate din Sicilia, Heraclea ad Salbacum, localitate din Caria/Italia; și o Heracleea în Siria (după http://www.geomitica.ro/index.php?title=Importanta%20-%20%20national&id=46]

Aspecte foto:

 

 

Intrarea … turistică !

 

 

 

 

 

Din curtea interioară …

 

 

 

… spre … afară !

 

 

 

Extra muros !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La mica peșteră (10 m dezvoltare) de … sub cetate, numită Grota Zmeilor !

 

 

 

 

Apropo, lângă satul Enisala s-a descoperit o cetate romano-bizantină din sec. IV-VII, numită Peștera (?).

 

 

 

 

 

 

 

Scurtă escală în centrul Babadagului; alegem din … ofertă !

 

 

 

 

 

 

Geamia, cel mai vechi monument de arhitectură musulmană din România, datează din 1610 (a fost restaurată, cu sprijin financiar substanțial din partea Turciei, în 1999) !

 

 

 

În curtea geamiei se află Cișmeaua Kalaigi – monument istoric, un izvor natural captat și amenajat în sec. XVII (și modernizat, cu conducte de pexal aparente, în sec. XXI !), precum și …

 

 

 

… Mausoleul lui Gazi Ali Pașa, general turc, cel care a ctitorit geamia ce-i poartă numele. Se apreciază că mausoleul a fost construit prin anii 1620.

 

Părăsim Babadagul, pe drumul (cel mai scurt) spre Măcin. La ieșirea din oraș, imediat ce ni se alătură, în stânga, calea ferată, deviem spre dreapta, urmând un drum de pământ cale de 1 km, până pe malul Lacului Babadag. Pe culmea delușorului din stânga drumului se mai văd urmele săpăturilor arheologice care au scos la iveală o fortificație romană din sec. V-VI.
De la … deviația pomenită, urmăm DJ 22 încă 3 km, dar, înainte de podul de peste canalul ce leagă Balta Topraichioi de Lacul Babadag, cotim spre stânga pe un drum de beton ce ne duce, 300 m, până la poarta unei foste ferme. În dreapta drumului se află ruinele unei fortificații romane din sec. IV-VI.

 

 

 

Fortificație romană pe malul Lacului Babadag !

 

 

 

 

 

Și încă una pe malul Bălții Topraichioi, pare-se construită de împăratul roman Valens (364-378), același care a avut o aprigă confruntare cu goții lui Athanaric la … Ad Salice !

 

 

 

La 4 km după ce trecem podul de peste canalul Topraichioi-Babadag și părăsim DN 22 pentru DJ 229 (în stare proastă) trecem prin Satu Nou, în preajma căruia se află câțiva tumuli, dintre care unii cu amprente insolite. Contactăm doar vizual și foto câțiva dintre ei, … promițându-ne să-i vedem, și mai de aproape, într-un viitor … cândva !
[Pentru a vedea alți tumului dobrogeni, similari celor de lângă Satu Nou, executați click aici !]

 

Lăsăm în urmă Dobrogea, cu … preistoria ei cu tot, și … trecem Dunărea spre Brăila !