Munții Bodoc au cel puțin un vârf … de cucerit: … Bodoc !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

5 iulie 2015

Când am hotărât să … terminăm (și) cu Munții Bodoc, cucerindu-le … acoperișul, credeam că, acesta, este vârful omonim (1.139 m); abia acum, când ne-am hotărât să prezentăm … aventura … cuceririi sale, am aflat că, de fapt, punctul … culminant al Munților Bodoc este … altul: Vârful Cărpiniș (1.241 m). Culmea (sic !) este că am ajuns cândva pe el, fără să fi știut că încheiaserăm (sic !), încă de atunci, … socotelile cu Munții Bodocului ! Sigur că, nu încercăm acum vreo insatisfacție; ba, din contra: Vârful Bodoc e, precum Cărunta pentru Munții Ciucului sau Toaca pentru Ceahlău, cel mai … notoriu al masivului respectiv; iar Cărpinișul, asemenea Șoiului Mare, respectiv Ocolașului Mare, cam ocoliți !
P.S. Nu știm cum s-a stabilit cota de 1.241 m, drept cea mai înaltă a Munților Bodoc, când există Vârful Ciomatu Mare cu cei 1.301 m ai săi !? Presupunem că, în urma unor documentări superficiale; ca a noastră (sperăm însă că ne-am … reperat onoarea) !

Traseu: Moacșa (Coada Lacului Pădureni) – Poiana Ianca – Poiana Răchitei – Poiana Vonoz – Poiana Dosului – Poiana Orotvani – Vf. Bodoc – Poiana Micocea – Poiana Berzete – Dl. Dalnic – Dl. Belvedere – Poiana Papurei – Dl. Ciobot – Coada Lacului Pădureni

 

Traversăm, pe la coada lacului Pădureni (unde se află o geocutie), gura pârâului omonim, …

 

 

 

 

 

… relativ înmlăștinită, …

 

 

 

 

… și urcăm pe versantul său stâng, …

 

 

 

… atenți și la flori !

 

 

 

 

Îi atingem culmea în vasta Poiană a Iancăi, …

 

 

… pe care o vom traversa până aproape de marginea ei vestică, de unde vom coti spre nord, …

 

 

 

 

… lăsând în urmă, spre sud, imaginea orașului Sfântu Gheorghe !

 

 

 

 

Urcăm, deci spre nord, prin Poiana Răchitei; …

 

 

Aproape de capătul ei și al urcușului, sub Vf. Semeria, cotim, odată cu drumul (principal), spre stânga, …

 

 

 

 

… către pădure și … Vârful Bodoc, ce ne … ademenește … cam de departe !

 

 

 

 

 

Nu intrăm bine în pădure (unde întâlnim primele semne ale unor marcaje turistice: “banda galbenă” e a culmii principale; despre “punctul galben” nu există informații), că și ieșim …

 

 

 

 

… într-o nouă, dar mică, poiană, …

 

 

 

 

… urmând încă un … intermezzo … silvic, …

 

 

 

… până în Poiana Vonz/Vonț ) de unde “punctul galben” dispare !
[“Triunghiul albastru” leagă satul Ghidfalău, de pe valea Oltului, de poiană !]

 

 

 

Periplul nostru aiurea pe cealaltă latură a Poienii Vonz a fost însă benefic, dându-i, în schimb, ceva … plusvaloare … botanică …

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

 

… și zoologică !

 

 

 

 

Reintrăm în traseul marcat, părăsind Poiana Vonz prin colțul său nordic !

 

 

 

După două pâlcuri de pădure, despărțite de un sector defrișat, …

 

 

… ajungem într-o nouă poiană, unde schimbăm drastic direcția, dinspre nord spre est !

 

 

 

Drumul cel … bun, … “galben”,  …

 

 

 

 

… ne scoate în altă poiană, din care ne va prelua un drum forestier lateral, care, ne conduce, mai mult pe sub culme, …

 

 

 

 

… dar vreme de … 4 km (o oră și jumătate cu tot cu pauza de prânz), numai prin pădure, ocolind prin două coturi de 90 de grade obârșii adânc insinuate în trupul interfluviului, …

… bineînțeles, iarăși într-o poiană – Orotvani -, din care vom ieși, tot pe sub culme (a Farcului Mare), …

 

 

 

… iarăși prin pădure, pe o potecă bătută de oi ce dă ocol unui evantai de izvoare (Talomit), …

 

 

 

 

… răzbătând pe pășunile de sub Vârful Bodoc !

 

 

Un scurt … respiro … și pornim la … asalt
(mai merg cu noi un “punct galben” și unul “roșu”) !

 

 

Urcușul impune … respect; …

 

 

 

 

… vârful are … geocutie …

 

 

 

 

… și belvedere !

 

 

 

Remarcând un arțar sau paltin-de-câmp (Acer platanoides), ce pare să se simtă bine la cei 1.200 m la care crește, …

 

 

 

 

 

… coborâm spre nord …

 

 

 

 

 

… la baza vârfului, de unde vom schimba direcția, …

 

 

 

 

… trecând, puțin, pe versantul lui estic, …

 

 

 

 

 

… de care ne îndepărtăm deci, …

 

 

 

 

 

… mergând spre est (după “triunghiuri” și “cruci albastre”) !

 

 

 

 

 

 

Nu mult după ce depășim Dealul Ghiochereș, “triunghiul albastru” ne părăsește pentru a coborî în satul Cernat (la  cca 10 km de Târgu Secuiesc).

 

 

 

Traversăm spre sud lunga poiană a Micocei, urcând, în final, pe Dealul Mare, …

 

 

 

… despărțit printr-o poieniță de Dl. Ciutacoș !

 

 

 

 

Este importantă poienița de după Vf. Ciutacoș, unde schimbăm brusc direcția …

 

 

 

 

Traversăm, suind ușor, o frumoasă pădure de conifere !

 

 

În marea poiană (Berzete) de pe Dl. Büdös, marcajul dispare, așa că … e foarte ușor de pierdut direcția corectă !

 

În partea nordică a poienii se pot distinge cu ușurință două dintre laturile unui perimetru cvasirectangular înconjurat de un șanț !

 

Am putea presupune, raportându-ne la informațiile inserate în Repertoriul Arheologic Național (aici sau aici), că ar putea fi vorba despre urme ale unei cetăți dacice – oricum, am dotat situl cu o geocutie   (și despre o altă presupusă cetate, din apropiere – spre valea Pădureni, sunt informații pe site-ul jocului geotrekking) !
[În fotografie, parte din celelalte laturi ale … cetății, văzute de aproape !]

 

Părăsim Poiana Berzete, iar dacă urmărim cu atenție marcajul turistic – ce evită culmea care se înalță în dreapta noastră, spre valea Pădurenilor -, …

 

 

 

… coborâm ușor în Poiana Ibre; ținându-ne de latura sa estică, …

 

 

 

 

… suim pe Dealul Dalnic (Cihanioș), …

 

 

… străbătându-i, spre colțu-i sud-estic, vasta pășune ce-l acoperă; spre est, drumul, mai bine conturat și marcat cu triunghi albastru, duce în satul Dalnic, în timp ce noi coborâm o treaptă împădurită …

 

 

… până într-o nouă poiană, împodobită cu tufe …

 

 

… de gălbenele (Lysimachia vulgaris); retrase prin iarbă, niște rude mai … umile, Lysimachia nummularia (drețe) !

 

 

 

 

După ce încălecăm un tăpșan acoperit de pădure, descălecăm, …

 

 

 

 

 

… descinzând sub și urcând apoi …

 

 

 

 

 

… pe Dealul Nézöhely, …

 

 

 

 

… de unde, spre stânga se deschide, vastă, panorama Depresiunii Târgu Secuiesc; în urmă, abia se mai vede, Vârful Bodoc !

 

 

 

 

De pe creștetul dealului, coborâm, strict spre sud, versantul său împădurit, …

 

 

 

 

… mai traversăm o poiană (a Papurii), …

 

 

 

… apoi un ultim corp de pădure, …

 

 

 

… ce pare … în flăcări (la propriu, doar câteva grămezi de crengi) !

 

 

Întâlnim un drum transversal pe direcția noastră (spre sud), la care și renunțăm, ca și la marcajul turistic (ce coboară în satul Moacșa). Continuăm spre sud-vest , traversând un dreptunghi (50 m x 30 m) materializat printr-un șanț dublat de un val de pământ, ambele cu dimensiuni modeste, sugerând totuși o (stră)veche fortificație; …

 

… sau e doar imaginația noastră, stărnită de crepusculul …

 

 

… inefabil, …

 

 

… ce ne luminează ultimii pași ai drumeției!

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !