În vestul Bucegilor, de la Deleanu la Lucăcilă !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Traseul al cărui fotoreportaj îl vom prezenta mai jos reprezintă al doilea pas destinat cuceririi jumătății sudice a culmii vestice a Bucegiului !
Accesul auto pentru intrarea în traseul per pedes este descris în prologul fotoreportajului Pasului 1, adică aici !

 

 

 

 

 

 

 

Traseu (20 septembrie 2025): Lacul Bolboci (Gura P. Bolboci) – Plaiul Mircea – Mt. Deleanu – Vf. Deleanu – Mt. Lucăcilă – Vf. Lucăcilă – Stâna Lucăcilă – Piciorul Stânii Lucăcilă – Gura P. Bolboci

Aspecte tehnice:
– durată: 9 h (cu popasuri)
– lungime: cca 12 km
– altitudine absolută: cca 600 m
– dificultate: medie

 

Fotoreportaj:

Cum spuneam km 0 al traseului per pedes este gura pârâului Tătaru (de fapt, intersecția DJ 113 cu drumul forestier de pe valea pârâului).

 

Urmăm marcajul triunghi roșu ce ne conduce pe drumul forestier menționat …

 

… doar 500m, …

 

… căci îl părăsim pentru un drumeag de tractor, …

 

… pe care suim, să zicem, pentru că e primul urcuș, pieptiș, nu mai mult de 5 minute, …

 

… iar după ce cotim brusc spre dreapta, …

 

… îl mai urmăm, mergând de-a coasta, încă 10 minute.

 

Lăsăm drumul de tractor pentru o potecuță, chiar pieptișă – cel puțin, la început -, pe care o vom aborda însă cu mult … optimism !

 

Sus e cuvântul de ordine; dar și josul (… susului) merită luat înseamă: …

 

– două specii de licheni (simbioze dintre alge și ciuperci); …

 

– o binecunoscută ciupercă; …

 

– o ferigă și un pui de arbore cu frunzele ca ale ferigilor !

 

Potecuța se arată a fi mult mai … cumsecade decât la început, …

 

… suindu-ne în serpentine largi …

 

…

 

… până pe culmea Mircii !

 

Curând, pădurea se trage ușor spre cei doi versanți ai culmii, …

 

… așa că, practic, străbatem un șir de poieni !

 

O poiană mai largă și mai însorită …

 

… e numai bună pentru o pauză de-un sandvici și o cafea; în care ghicim ce urmează: …

 

… decum ieșim din poiană …

 

… dăm în alta, a fostei Stâni a Mircii, …

 

… iar apoi, pe plai; …

 

… cu vârfuri …

 

… și belvederi !

 

Pe plai … ca pe plai: e ca o … plimbare, cu urcuș lin, tulburat doar de urcușul – de altfel, insignifiant – al Vârfului Mircea; …

 

… necesar pentru a surprinde cât mai mult din noul orizont peisagistic: cel vestic !

 

Cu deosebire, ne interesază ce urmează; …

 

… nu înainte de a mai arunca o privire în urmă !

 

Ajungem curând la Crucea lui Nae Popescu, imediat dincolo de care  atingem poteca turistică marcată cu punct galben ce vine, de-a coasta, tocmai din spatele Tătarului și o ține așa până dincolo de Deleanu; noi vom urca totuși pe Vârful Deleanu !

 

Nae/Nicolae Popescu a fost și a rămas cel mai prolific autor de hărți și ghiduri turistice, implicat într-o multitudine de activități privind activitatea turistică. A murit aici, pe Plaiul Mircea, în urma unui atac de cord, în timpul unei acțiuni de amenajare și marcare a traseului de pe plai.

 

Cum spuneam, suim, puțin prin învăluire, spre vârful Deleanului, …

 

… lăsând punctul galben să-și vadă de drum pe deasupra obârșiilor văii Tătaru spre Șaua Tătarului (și, mai departe, până în Șaua Strungulița) !

 

Între timp, noi ne vedem de urcușul spre vârful Deleanului !

 

Pe vârf, interesul nostru … peisagistic se orientează, cu predilecție, spre munții Leaotei !

 

Interese … mai sunt – de altă natură, …

 

… cu rezolvarea din mers; …

 

… primordial fiind interesul pentru …

 

… ce vedem în față !

 

Vom reintra îndată pe traseul marcat, căci ne apropiem de Șaua Deleanu; …

 

… unii, mai … vertiginos, alții, mai … fără grabă !

 

Oricum, anumite circumstanțe …

 

… ne obligă să ne regrupăm în șa !

 

Din șa, până pe Lucăcilă, va trebui să depășim nu mai puțin de 5 vârfuri; dar, cum vom vedea, pe două dintre ele poteca marcată le șuntează !

 

Pe primul, nu …

 

…

 

… și nici pe al doilea !

 

Abia pe al treilea traseul marcat îl ocolește; nu și noi …

 

… !

 

Prea mulțumiți cu acesta din urmă, pe următorul îl evităm … fără regrete !

 

Reinstalați pe traseul marcat, un timp, canonic, …

 

… rămânem pe el, și pe sub următorul vârf …

 

… !

 

Suntem în logica traseului marcat – care nu suie pe Lucăcilă -, în a noastră – pentru că avem în vedere să-l … cucerim – ar fi fost, poate, normal să fi suit vârful tocmai ocolit !

 

Plimbarea până pe Vârful Lucăcilă a durat exact 15 minute; …

 

… iar după popasul de rigoare, …

 

… ne mai plimbăm puțin și dincolo de vârf …

 

… până să începem a coborî ceva mai substanțial !

 

Imediat ce o facem ni se deschid în față perspectivele spre:
– ultimul fragment al culmii vestice a Bucegilor, Zănoaga – Lespezi;
– finalul traseului nostru, Poiana Stânii Lucăcilă – Valea Bolboci !

Lunga prispă sudică de sub Vârful Lucăcilă se termină cu două praguri abrupte spre cele două … perspective.

 

Evident, o analizăm pe a doua !

 

Coborârea este, desigur, rapidă.

 

Repede ajungem și în capătul din stânga jos al Poienii Stânii Lucăcilă.

 

Cam la intuiție, pe poteci – mai degrabă de animale -, …

 

… din luminiș în luminiș, din rariște în rariște, evitând abrupturile, …

 

… ajungem în valea Bolbocilor, la confluența sa cu un mic pârâiaș, …

 

… de unde trecem imediat pe drumul forestier pe care am intrat în traseu !

Pasul necesar cuceririi terminației sudice a plaiului vestic al Bucegilor, de pe Lucăcilă, pe la Podu cu Florile și apoi pe Lespezi este descris aici (în construcție) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !